Reguli de urmat daca doresti momentele tale de relaxare

Sper ca pana in momentul acesta, marea majoritate a mamelor care citesc MameNebune a inteles nevoia unei binemeritate pauze de relaxare. Astfel se poate mentine echilibru aducator de zambete armonioase in sanul familiei.

E ca un fel de sarbatoare cu cruce rosie – fara legatura cu ziua de ieri; apropos, la multi ani sarbatoritelor si sarbatoritilor – pe care nu e ok sa o ignori, caci conform traditiei, bube rele se vor abate asupra acoperisului tau. Pana la urma, cine esti tu sa te iei la tranta cu drumul atat de batatorit al normalitatii?

Doar ai inteles, da: ca ei sa fie bine e nevoie ca si tu sa mai primesti ocazional un full – restart

In cazul in care te afli la inceputul drumului tau maternal, acest articol ti se va parea la mile distanta fata de realitatea ta. S-ar putea chiar sa nu ai nevoie acum de asa ceva, lucru lesne de inteles.

Daca te afli deja in stadiul in care simti nevoia de acea pauza si chiar ai facut primii pasi timizi, fara prea mare succes, citeste in continuare. Deci tu planifici si iar planifici, iar planul se naruie in ultimul moment, de ai impresia ca te chinuie vreo datorie karmica, asai? Stai linistita. Nu-i vorba despre ghinion.

Asa este in toate familiile

Stiu ca astepti sa iesi alaturi de jumatatea ta, tatal roditor care ti-a fost alaturi, care s-a panicat cand a aflat ca sunt doua liniute acolo, care s-a albit cand a vazut ca maine este termenul, care a plans cand a tinut pentru prima oara bebelusul in brate. E normal. Din pacate, astazi sunt aici pentru a-ti prezenta o realitate pe care si eu am patruns-o destul de greu.

Desi minunat, lucrul acesta este mai greu de obtinut! 🙂

Da, vor exista momentele voastre, doar ale voastre, dar vor fi atat de greu de obtinut, incat la un moment dat vei fi tentata sa abandonezi subiectul.

Este atat de greu sa gasesti, sa zicem, o zi pe luna – ca sa nu spun pe saptamana – sau macar 2 ore, in care copiii sunt in alta parte a orasului – sau a tarii – decat tine, iar tu aflata de-a dreapta tatalui lor.

E greu sa sincronizezi bunicii, cu programul lui, programul tau, iar cel mai important, cu starea copilului. Caci se poate intampla oricand sa faca 3 muci, iar mama din tine se activeaza mai ceva ca scutul anti-atomic. Poti sa primesti intrega excursie gratuita, pe Hugh Jackman ca masor si pe Jamie Oliver ca bucatar o saptamana, caci mucii devin dintr-o data misiunea ta numarul 1.

Incepator versus veteran

Veteranele stiu ca e imposibil ca un copil sa nu aiba macar 5 virusi in nas, gura, sau superbul fundulet, sau in toate trei locurile in acelasi timp.

Odata ce ai inteles si tu lucrul acesta, vei purcede mai departe la drum – tratamentul se va aplica imediat, de catre bunic, bona sau orice alta persoana responsabila care are grija de pui, iar reteta se va dicta la telefon, caci e mereu aceeasi!!! Dar e nevoie de multa experienta. Stiu ca-ti pare imposibil acum. Iti promit ca nivelul de avansat nu-i chiar asa de SF precum pare azi.  Vei reusi! 🙂 Relaxare

Deci momentele alaturi de el, desi existente, sunt destul de greu de obtinut. Acestea cred ca pot fi create profitand maximum de ocazii ca: bunicii sunt in oras, fosta bona e intre doua joburi si are 5 zile libere, mama soacra este intr-o pasa extraordinara si a cerut chiar ea nepotul adorat. Intelegi, da? Sunt momentele acelea in genul „Acum ori niciodata”.

Odata teoria inteleasa, se trece la pasul 2

Daca celalalt parinte nu poate intra mereu in ecuatia de full-restart, nu inseamna ca trebuie sa astepti majoratul lor.

Acestea fiind spuse, exista 3 concluzii:

  1. Ai nevoie de cele doua prietene magnifice care, probabil, intre timp s-au si saturat sa mai traga de tine pentru o simpla cafea. Multumesc fetelor ca inca nu ati renuntat :). 
  2. Profita maximum de momentele „acum sau niciodata”, mai ales daca este vorba despre o iesire in doi. Bine, in principiu, mai cerni putin situatia prin instinctul matern. Daca copilul s-a jucat 3 zile la rand cu cineva care tocmai a facut varicela, atunci deh, poate ar fi mai bine sa amani. Poate acesta era doar un semn. Sigur vor mai exista ocazii.

Va rog, tobele!

Urmeaza cea mai importanta dintre toate:

  1. Asa cum tu iti doresti o zi doar a ta, si el, sarmanul, isi doreste acelasi lucru. Si oare ce bona mai buna decat tatal lor, ai putea gasi vreodata? Ca sa nu mai amintesc de faptul ca nu vei avea niciodata constiinta incarcata ca l-ai lasat acasa cu copiii. Doar sunt si ai lui! Ar trebui chiar sa-ti multumeasca pentru ca le-ai facilitat un moment perfect de conectare.

El poate fi unul dintre cele mai dispuse persoana sa intre la negocieri gen:

  • Joia este a mea, iar vineri faci tu ce vrei timp de 4 ore!

La noi asa este. Cand ajung acasa, copiii deja dorm.

Spor la negocieri

Sursa foto

„Pasarelele” copiilor, departe de asteptarile parintilor. Despre limbaj

Ati vazut momentele acelea din filmele vechi, in care ea, mama iubitoare, cu buclele perfecte si ochii sclipitori, acoperea si cu patru maini urechile vreunui baietel cu sapca si cu pantaloni scurti prinsi in bretele, care tocmai isi interactionase auzul cu vreun cuvant deochiat, venit din directia unei prietene mai libertine? Te mai si apostrofeaza: „Ai grija CUM vorbesti!”

Probabil ca in urma cu ani buni, te vedeai imediat in ipostaza prietenei si-ti spuneai ca niciodata, dar niciodata, nu vei ajunge tu ca mama aceea mult prea exagerata.

Ei bine, asa si este. Nu vei ajunge vreodata sa astupi urechile copilului, cu teama de a nu-si pierde inocenta. Stai linistita! Asa ceva nu se va intampla vreodata.

De obicei e invers. Copiii scot „pasarelele” pe gura, pasarele pe care tu, probabil, nu le-ai rosti nici in 7 vieti.

Eram intr-o zi superba de vara, alaturi de cei doi prunci ai mei. Atunci, cel mic avea 3.6 ani, iar printesa avea putin peste 5 ani. Ni s-au alaturat inca doua familii. In total eram 4 parinti si 4 copii. Dintr-o data, se aude cuvantul acela rusinos, din patru litere, pe care, eu personal, il aud doar din gura celui mai bun prieten al meu. Dar jur, din gura lui zici ca-i muzica. E foarte tare. Domnul director, caci de cativa ani si-a capatat porecla in urma functiei intr-o multinationala locala care i-a asigurat statutul pe viata, are un limbaj mai colorat ca un papagal. Nu ma intelegeti gresit. Din gura lui, orice cuvant cu vreo conotatie vulgara capata vibratii soft, putin amuzante, dar mai ales naturale.

E ca si cum as spune eu: Buna dimineata dragilor! Ce mai faceti?

In rest, in grupul meu de prieteni, nu am auzit vreodata pe cineva folosind altfel de cuvinte decat cele pe care le folosim si astazi, in discutia cu copiii.

MINT

Exista o expresia la care am renuntat. Vai ce era sa uit!!!

Am renuntat cu desavarsire la, vai si mi-e rusine sa spun … sa spun? … sa nu spun? … pfffff… bine fie! Dar te rog sa citesti cu mainile la urechi, da?

Du-te’n puii mei.

Am o prietena care are o alta vorba: Du-te’n papucii mei!

E baptista! La ei nu exista injurii. Prin urmare, nu accepta nici treaba cu puii.

In acea zi superba, un copil usor trecut de 5 ani, fetita frumoasa mai-mai sa nu-ti iei ochii de la ea, imbracata elegant si cu clamite in par, a rostit nerostita. Noi adultii am crezut ca nu am inteles. Prin urmare, copila minunata s-a oferit sa il repete. Mama-sa, rosie pana in albul ochilor, a astupat usor gura copilului si a sarit repede cu explicatia: „Tocmai ne-am intors din vacanta de vara. A fost la bunici. Acolo erau multi copii …”

Spun lucrul acesta, pentru ca am fost avertizata recent de faptul ca scoala, chiar de la clasa 0, va avea o mare influenta in dezvoltarea vocabularului. Eu bucuroasa, mi-am afisat imediat zambetul. Abia dupa aceea, parintii invatati si trecuti prin experienta vietii de clasa 0, mi-au oferit cu placere toate picanteriile din culise. Deh, eu am copiii la gradi.

Dar eu sunt optimista. Sigur, treaba asta isi are antidotul tot in familie. E ca o raceala, nu? Va rog sariti cu incurajari! Un paracetamol sau un homeopat, iar copilul se repara. Bineinteles, asa se repara o raceala. In cazul vocabularului insa, antidotul din familie trebuie oferit si preventiv, asa ca vitamina C toamna si primavara.

Dragi parinti, nu cedati. Luptati! Copiii merita o coperta mai buna. Iar dupa coperta se alege, pe mai tarziu, inclusiv anturajul. Miza exista. Determinarea noastra e acolo, prezenta la datorie. Ca sa nu mai spun faptul ca structura noastra coerenta este exemplul suprem.

Deci noi sa „fim sanatosi” caci ei ne vor urma.

Hai sa luptam pentru un jargon decent si pentru afisarea frustrarilor in cel mai civilizat mod cu putinta. Daca doriti, adaptati treaba cu papuceii si puisorii.

 

PS (pentru gradinite): Dragi educatori, multi copii care vorbesc pasareasca, nu o preiau pe acestea de acasa. Nici macar din anturaj parintilor. O simpla calatorie cu metroul, la minutul X, cand adolescentul Y trece nervos pe langa odorul drag, e posibil sa il insamanteze cu germenul. Iar daca pasarica e cu vreo gripa (aviara), atunci s-a luat. E mai virala ca varicela.

Noi sa fim rezistenti, perseverenti, coerenti nu in cele din urma, bine cu noi insine.

Sursa foto