descriere categorie csi

Febra sarbatorilor in familie

Iata ca ne aflam in pragul perioadei in care majoritatea se afla cu lista de bifat in mana stanga si cu pixul in dreapta. Iar la final de program domestic se trage linie si se calculeaza bilantul: cadou mama – tata, cadou pe la socrii si restul familiei, hai sa bifam si o imbracaminte de Craciun si una speciala de Anul Nou. Daca nu-i cu suficient noroc, atunci suflam un amestec de fantezie peste garderoba veche si o infrumusetam putin la vreun croitor sau mai adaugam o curea sau un pantof special. Dar na, si pentru atata lucru lista creste-creste ca alta intr-un an intreg. Caci da, ne aflam in una dintre cele mai aglomerate luni ale anului. Numai traficul, daca e sa il iei la socoteala, iti ofera deja primul indiciu. Aoleu.

Analizand mai bine listele interminabile pe saptamana, zi si final de luna, mi-am dat seama ca de fapt marea majoritate a mamelor detine liste in fiecare perioada a anului.

Ia sa facem un scurt calcul: lista cu ce trebuie facut de luni pana vineri si in special in weekend, cu defalcare pe dimineata/ pranz/ seara – cine duce copiii la gradi sau scoli inalte, cine preia copiii, cine ii duce la diverse activitati, ce cumparam pentru hrana sanatoasa, sau ce hartie igientica, scutece, lapte praf si servetele umede si uscate s-au terminat si necesita investitia de rigoare si timp. Doua pagini dintr-o carte este bonusul suprem care de multe ori ramane neatins.

Desi exista liste dedicate fiecarei zile, decembrie e mai cu moţ. E super ca in ziua de Craciun totul e pus la punct iar evenimentele mirifice curg snur. Le observ mereu si ma minunez cum se leaga uneori. Serios. Lucrul acesta este de apreciat. Ma inclin fata de cei care reusesc si fata de mine cand ating zambetele apropiatilor.

De venit, sarbatorile vin mereu cu regularitate. Decembrie e aici. Totul se manifesta rapid. Singura sansa sa supravietuiesti este sa iti incepi lista de decembrie inca din octombrie sau cel tarziu noiembrie. Daca te inspira si Black Friday si te prinde cu un portofel mai gros, atunci ai sansa sa bifezi mai multe nopti dormite in ultima luna din an. Altfel te pregatesti cu bigudiuri pentru nervi consumati pe cozi, in trafic sau pe telefon.

E interesant faptul ca bifam si bifam constant, iar copiii sunt cei care ne zguduie putintel si ne trezesc la realitate, caci pentru ei doar Mosul se agita. Nu tu:

Mami, ce tot socotesti acum? Luna aceasta vine Mosul! Io vreau bradul si o papusa/ o masina sport care sa imi incapa totusi in manute. Uite. Nu-s chiar asa mare. Si multumesc parinte pentru ca m-ai ajutat sa fac scrisoarea.

Ce conteaza cat poarta mamaita la pantofi, tataitu la guler si matusa X, Y, Z in talie? Chiar daca o fi ziua lor nu-i mai bine sa cumparam un cozonac identic pentru fiecare?  

Hei, lasa mancarea. Azi vreau o lipie cu zacusca si pe tine sa ne jucam Air Hockey de 161 de ori.

Imi place baletul dar parca tot mai bine e sa stau acasa cu tine, parinte, decat sa fac o ora pe drum la dus si tot una la intors, in trafic. Nu oi sti eu prea bine ce e acela trafic, dar invat rapid in metropola aceasta pe care cica o iubesti.

Chiar daca-i decembrie si observ ca te agiti pentru ca a inceput nu stiu ce sezon de raceli, crede-ma ca portocala aceea pe care mi-o vinzi ca fiind panaceul sezonului va deveni cel mai de evitat fruct pentru mine peste vreo 5 ani.

Ce-i acela Black Friday si de ce emotia coletelor a durat mai mult de 4 saptamani?

Da. Stiu. Acestea-s doar vorbe pe care copiii, uneori, le sugereaza. Da’cine sta sa ii asculte. Noi suntem adulti si trebuie sa ne agitam pentru ca-i decembrie. Toate magazinele ne spun asta! Ne si place uneori. Sau ne si placea. Evident ca noi toti avem liste. Dar pentru ei, pentru copii, decembrie este mai mult despre zapada care momentan nu mai cade si despre magia care se petrece sub brad.

Io doar zic, hai sa ne oprim putin si sa ii imbratisam mai mult, ci nu doar pe 25 decembrie.

Restul, se asaza. Iar daca nu se asaza, poate ca asa trebuie sa fie. 

PS: cred ca vorba “Sarbatori Linistite” e o inventie a adultilor. Oare cum ar spune copiii?

Sursa poza

Oricat de diferita este abordarea, cu totii cadem de acord pe un lucru

(Pamflet)

Imediat cum apare bebelusul mult iubit, asteptat si planificat, iti dai seama de cate diferente exista intre tine si restul. Parca dintr-o data cu totii au impresia ca neuronii tai au plecat in concediu, si ai nevoie de directii precise, mereu gratuite, mereu diferite de la om la om, de la casa la casa de la spital la spital, de la profesionist la alt super-mega-profesionist.

Ca este vorba, dupa caz, despre iubitul partener, mama, soacra, gura parcului, a cartierului, sau a intregului mapamond, cu totii vor sa iti spuna imediat cum e mai bine sa faci. Toata lumea are o parere ferma si mereu argumentata despre orice si in special despre un subiect pe care tu credeai ca il clarificasei. Nu. Te inseli. Chiar daca ai consultat medicul farmacist, pediatrul de la vreo 3 spitale, ai mai fost si pe la 2 conferinte si ai citit vreo 7 bloguri si vreo 3 carti pe subiect, parca tot nu iti este clar daca diversificarea se incepe de la 4 sau 6 sau 9 luni. Apoi stai: diversificare sau auto …?

Cu cat trece timpul, cu atat informatia devine mai larg dezbatuta si mai greu de cazut pe o solutie. Se poate intampla ca pana gasesti solutia, copilul sa fi trecut deja la etapa urmatoare. Parca intelegi mai bine barbatul care dezbate de zeci de ori aceeasi faza de meci, pentru un scor prestigios de 0-0.

Dar iata ca astazi am aflat un super hint, prin care poti sa cazi la pace cand vine vorba despre cresterea copilului tau sau orice alta disputa.

Oricat de diferite ar fi opiniile legat de alaptare, dam lapte de vaca sau de migdale, paracetamol sau frunze de patlagina ingusta, invatamant de stat sau privat, cand vorbim copilului despre sex, exista un subiect comun, as putea spune nativ, pe care il bifam cu totii in aria de interes. Va puteti folosi de el cu succes cand apar dispute sau doar vedeti ca focul mocneste. Daca vreti sa evitati ciocnirea si aveti o conexiune la internet, puteti incerca.

O agentie de publicitate din Toronto si-a propus sa gaseasca acel lucru care rezoneaza in toti, oricat de diferiti am fi: fie maicute sau pankisti, vegetarieni sau macelari, posesori de caini sau de pisici, cu totii uram RECLAMELE PROASTE. Iar cand spun reclame proaste, inseamna reclame proaste.

Poate va vine vreo idee impaciuitoare in momentele de criza.

Sursa articol 

Succes

 

Invitatia la nunto-botez

N-am avut eu rochia rosie mult visata la nunta, dar am avut o invitatie oleaca atipica.

Creata mea cea dulce (care intre timp are 5.3 ani) a redescoperit-o recent in casa bunicilor. M-am gandit ca poate inspira si pe altii.

Si ca sa n-o mai lungesc, cam asa suna invitatia de nunto-botez. Chiar daca eram impreuna de ani buni de zile, nu ne-am grabit vreodata in a ne uni familiile, caci destinele le unisem de mult. Atat de unite erau incat aparuse si primul semn ca vom mai sta ceva ani impreuna. Si uite cum pe la 3 luni ale fetitei noastre superbe, n-am mai rezistat insistentelor si am intrat si noi in randul oamenilor, facand primii pasi in biserica.

Dubla invitatie, si la nunta si la botez, a fost facuta “prin gurita printesei”. Prin urmare, in urma cu 5 ani, printesa spunea:

 

A fost odata ca niciodata,

Aceeasi poveste

C-un baiat si-o fata

… deci sa trecem peste,

 

Si taman cand s-au hotarat ei

Sa se ocupe mai cu foc

De proiectele lor ambitioase

Barza mi-a soptit ceva la ureche

… si peste o luna …

Mami il anunta pe tati de sosirea mea

 

Draga cititorule,

Bine te-am gasit!

Numele meu este MA

Si pe 18 august te invit la botezul meu.

Tot atunci, mami si tati vor face si ei schimb de verighete.

Dragi femei, haideti sa ne asumam vara aceasta

Incepem prin a ne privi insistent in oglinda.

Continuam cu admiratia descoperirii. Am spus ADMIRATIA. Asadar nu-i loc de incruntare si lamentatii.

Incheiem cu planul de bataie pentru o vara superba: geanta si sandale cu toc, fusta alba, diafana, sau poate rosie ori grena; as propune lungime pana la genunchi dar evident ca puteti corecta in propria fantezie; niste pijamale lejere dar usor provocatoare intr-o lumina difuza, intr-o noapte care ar putea sa se anunte alba (cu riscul trezitului dimineata la 8.00, cand copilul e infometat de mancare sau iubire); evident ca e nevoie si de o mica si foarte scurta revizie a unei truse de machiaj – poate un rimel si un creion. Atat.

Simtiti-va iubite dragi mamici.

Respectati femeia din voi si salutati vara asa cum se cuvine.

Fericirea lor, a celor pe care ii adoram si de care vrem sa fim adorate la randul nostru, depinde si de fericirea noastra.

sursa foto: How to get the most out of your body

De ce mi-a făcut soţul cadou #mamenebune?

Iată câteva motive:

Mâncare bio, organică sau naturală? De la ţăranul din piaţă sau din supermarket? Când am renunţat la alăptat, am luat la puricat: lapte de vacă, migdale, orez, soia, susan, cânepă sau nuci … sau combinată? Am aparat de făcut lapte vegetal în casă, pe care l-am plătit în rate timp de un an de zile, de era să mă divorţeze soţul când a aflat. În fiecare seară puneam seminţe la înmuiat şi făceam lapte a doua zi. Le-am făcut iaurt în casă, în iaurtieră, până după 2 ani ai fiecăruia. Ce fel de creme de soare să cumpăr? Oare să le fac şi pe acestea în casă? De la ce vârstă pot introduce cânepa, chia, roşcove, tapioca, germenii (există; jur;), sucul de cătină făcut doar în casă, seminţe de in, fulgi de drojdie inactivă, quinoa, mei, muguri de brad şi multe altele? Care-i cel mai apropiat magazin naturist de unde pot cumpăra chestii pe care nici un magazin de prin preajmă nu le deţine? Oare de ce? Păi cam câte mame nebune să existe pe metrul pătrat? Pe urmă medici: alopat, homeopat, sau combinată? La cine să apelez? Ce recenzii are? Care dintre apropiaţii mei au fost pe acolo? CÂT COSTĂ?

Îmi aduc aminte că în a doua iarnă a creţei, aveam o listă de vreo 3 pagini cu remedii naturiste pentru ORICE: muci (galbeni, verzi, incolori, transparenţi, violacei, cu pătrăţele, cu romburi, uscaţi, în gât, în spatele gâtului … AAAA), tuse (…), gât roşu (…), febră (…), în caz de căzături sau de multe multe altele. Pe urmă lista era aşezată după medicamente: medicamentul X – tuse seacă; medicamentul Y – tuse uscată. Aţi prins ideea. Oricât de nebuneşte ar suna, am avut mămici care şi-ar fi dat o mâna doar doar să le share-uiesc lista mea miraculoasă cu năzdrăvănii pentru muci. Evident, nu a fost nevoie. Ştiam cât e de preţios timpul şi m-am bucurat că munca mea e apreciată, în sfârşit, de cineva.

Şi uite aşa mi-am dezvoltat şi fun base-ul pentru platfoma pe care o citeşti acum, căci multe mi-au devenit cititoare. 3 sigur sunt aici J.

Vă salut şi vă mulţumesc tuturor, atât celor câţiva prieteni care m-aţi ajutat cu o vorbă bună şi prezenţă de spirit cât şi celor 900 de prieteni de facebook care m-aţi onorat cu ascultatul.

Sursa foto: http://tiphero.com/9-key-tricks/

 

Tocurile de 10 (centimetri)

Se anunța o zi superbă de mai. Evenimente interesante și ieșite din tiparul obișnuit, urmau să vină peste femeia asta care acum, na, e și mamă – strâns jucării, scuturat un pantalon dar nu prea mult că stăm rău cu timpul, sărit și azi peste cele 3 minute de sport, pentru că da, NU E TIMP, și așezat la calculator pentru a câștiga o pâine în mod cinstit. Singurul meu martor rămas după plecarea familionului suficient de numeros, la gradi și la serviciu, scaunul comod de la birou, avea să experimenteze un entuziasm colosal.

Am deschis eu frumos dulapul, am dat naftalina la o parte și i-am găsit. Pantofii mei cei negri cu toc subțire de 10. Uuuu. Ce frumos arată ei. Oare să mă încumet? Păi tot stau acolo de 5 ani, iar de 3 mă tot gândesc cui să îi dau. De ce nu? Pot doar să-mi rup o mână sau un picior dacă mă urc pe ei. Dar asta înseamnă că voi sta poate pe un pat de spital vreo două zile. Îmi iau și două cărți, am telefonul aproape. Hmmm. Deci singurul lucru rău care poate să se întâmple, este să stau singură doar cu mine, și bonus – pe calmante. Prin urmare, m-am urcat cu nerăbdare. De la o astfel de înălțime, lucrurile par altfel. E ca și cum compari priveliștea de la etajul 1, în care admiri poate un peisaj verde pentru că ești cu nasul fix în ierburile din fața blocului, cu priveliștea de la etajul 10, unde dintr-o dată pui și mâna pe balustrada balconului doar doar să nu cazi în gol. Altă altitudine altă atitudine.

Primul lucru conștientizat de la + 10 cm sub tălpi, a fost faptul că stăteam incredibil de cocoșată. Mi-am îndreptat coloana instant, mai ceva ca la yoga. Am zis un UAAAAAU a aducere aminte din perioada facultății și am pășit curioasă de echilibristica mea. Ciudat, nu păream beată. Din contră. Începea să-mi placă. Pun mâna pe telefon și sun omul vinovat de noul meu entuziasm – o prietenă, blogger, care m-a invitat la un eveniment. (Detalii într-un nou articol – Concediul … doar cu el) “OK, mi-am găsit încălțăminte. Mai departe?” Surprinzător, restul garderobei s-a așezat destul de natural pe oasele mele dezobișnuite de practica societății.

De fapt nici nu a mai contat în rest. Vorbeam la telefon și descriam cele câteva fuste pe care le puteam asorta la PANTOFI. Culmea, nu invers. Eram atât de mândră că merg, adică în echilibru, fără să par că trec prin chinurile iadului. Nu. Eram chiar naturel, naturellement, naturalmente.

Experimentul a meritat din plin.

Secretul a constat și în faptul că m-am urcat în mașină și am coborât direct la locul defilării. Acolo m-am avântat în pași mărunți de căprioară, îndoind genunchiul mai mult ca de obicei pentru un plus de flexibilitate când era nevoie, iar totul a ieșit perfect. Cea mai grea perioadă din această oră a fost momentul în care am plecat și m-am îndreptat către mașină. La venire, drumul a părut ceva mai scurt. …semnificativ mai scurt. Totuși n-am plâns. La naiba. Una dintre cele două nașteri a fost naturală. Am rezistat unui travaliu, evident că pot rezista o oră pe superbitățile acestea.

Fiți superbe. Cumpărați-vă tocuri de 10 sau luați masa la un restaurant aflat la înălțime, sau faceți ceva acolo la înălțime.

Sursa poza

Despre pijamale sexy

Este ora 2:09 AM, adică ora noastră obișnuită, a mea și a iubitului meu soț, la care ne culcăm. Copiii au adormit puțin după 11. Da știu. Lucrez aici. Poate că anul viitor voi reuși să îi culc la o oră demnă de o adevărată mamă. Până atunci însă, mai este. Promisiunea, precum și intenția, rămân cât timp este nevoie.

El: ce pijama sexy ai măi mami!

Eu, dând din fund: Aia sexy e la spălat. A urmat un zâmbet tâmp de femeie care realizează că bărbatul încă o iubește și dorește.

La începuturile oricărei relații, pijamalele sunt de multe ori derizorii și ușor de înlocuit cu o lenjerie ușoară sau chiar o bluză din bumbac luată la reduceri, care vine chiar foarte bine. Când apar copiii, lucrurile căpătă o nouă întorsătură. Când alăptezi de 3 – 4 ori pe noapte, sau mai mult, cauți să te îmbraci cu bluze foarte largi, de preferat cu nasturi. În marea majoritate a cazurilor, bluzele de genul acesta nu sunt printre cele mai atractive. Dar ce mai contează când burta ta încă-i dublă de zici că nici nu ai născut?

În cazul meu, lucrurile s-au suprapus. Nici nu am terminat de alăptat cu unul că a venit celălalt. Așadar, pijamaua mea sexy a fost înlocuită cu succes pe termen nedefinit. Mama însă a observant faptul că “nu mai are copilul cu ce se îmbrăca”. Prin urmare de vreo 4 ani încoace, de ziua mea, primesc același cadou: o pijama, de multe ori înflorată, atât de largă că pare și inegală după două spălări, culori cât mai neutre și musai cu broderii, fundițe și șireturi. Jumătatea mea e de-a dreptul îngrozită când vede “ce vrăji a mai făcut” mama în dormitorul lui. Până acum nu a descoperit locul de unde se aprovizionează ea, dar curiozitatea-i super mare.

Evident că acum vine întrebarea: bine bine, dar tu de ce nu-ți cumperi ceva asemănător cu ce purtai la începuturi?

Chiar dacă am terminat cu alăptatul (de la un an și de la 1.3 ani în cazul doi), pijamalele mele nu s-au mai înnoit, iar în cele vechi intru cu greu. Prin urmare, doaaar pentru moment, am ales variant cea mai ușoară – pijamalele “sexy” de la mama.

La început, al meu glumea duios pe seama mea, făcând aluzie la floricelele multicolore care-mi împodobeau mâinile și burta, pantalonii de hipster, culorile alese care intră cu succes pe lista de arhaisme. În pasul doi a trecut la directive iar eu am răspuns cu planificări gen “cu prima ocazie”, “de ziua mea”, “cand vine vara”, “cand vine iarna”, “dupa ce cumpăr copiilor chiloți, maiou, șosete, bluză scurtă, bluză lungă etc etc”, “la următorul salariu” și altele asemenea. Nu știu cum se întâmplă că de fiecare dată apărea altceva mai urgent pe care se duceau banii sau și mai des, nu aveam când. Doar scuze.

Într-o ultimă fază, el, văzând că nu o scoate la capăt cu mine, s-a mobilizat, a intrat singur singurel într-un magazin, a cerut sfat, a combinat din ochi două culori și a venit la mine cu o plasă. A nimerit-o. Nu am ce spune. Până și mamei i-a plăcut. “De vina” este magazinul care nu permite să dea chix. Vorbim în alt articol.

Ei bine, acum am o pijama, sexy pe cât se poate să fie o pijama, din bumbac (musai) și în sfârșit FĂRĂ BRODERII. Problema e că-i lungă și în curând vin căldurile. Promit că pe următoarea mi-o voi lua singură.

Iar acum că tot vine vremea frumoasă, e cazul să umblăm puțin și la garderoba noastră, doamnelor. Nici măcar nu contează ce se poartă, ci doar ce ne face să ne simțim bine. Iar dacă tot e timp de shopping, cred că ar fi păcat să nu profităm oleacă, mai ales că e și perioada reducerilor.

Spor la shopping.

Fiți frumoase, simțiți-vă iubite și asta veți oferi lumii voastre.

Sursa foto

Mamele și protestele din stradă

Am observat foarte multe “mame nebune” la protest.

Sunt foarte pașnice dând totodată impresia că sunt responsabile, sunt bine îmbrăcate și crezi că urmează să stea acolo, nu glumă. Poartă rucsac în spate probabil cu prânzul și cina copilului, poate și cu cea a tatălui care urmează să i se alăture.

Ce pot să spun? SUNTEM MULTE. Vă respect determinarea doamnelor.

Personal nu am avut până acum curajul să îi duc la miting. Hotnews a anunțat pentru sâmbătă acum un marș la care sunt invitați părinții alături de copii. “Am strigat” prezent, dar voi vedea mâine cum se vor desfășura lucrurile în mintea mea. Indiferent dacă aleg să particip cu sau fără ei, le-am explicat cât mai pe înțelesul lor faptele care se petrec acum în România.

Amândoi (4 ani si 9 ani și 3 ani si 2 luni) cunosc povești cu regi care conduc tot felul de țări fermecate, precum și personaje extraordinare. Așadar, scenariul din mintea lor este următorul: conducătorul țării noastre, România, a dat o lege adică o regulă care îl avantajează doar pe el, prin care poate fura nestânjenit de lege, adică de poliție. Noi, mami și tăți precum și prietenii noștri, nu suntem de acord. Prin urmare mergem să ne exprimăm opinia în fața palatului de unde el conduce. Când vor mai creşte puţin voi introduce şi noţiunea de parlament J.

Când se apropie seara, copiii  încep deja cu întrebările: mami cine merge azi, tu sau tati? Tot nu s-a răzgândit?

De asemenea le tot repet faptul că este bine să vorbească atunci când ceva este neclar sau ei nu sunt de acord.

Sunt de părere că indiferent dacă vii sau nu însoțit de copil, lucru care este efectiv la latitudinea părintelui care a decis până acum dacă îl vaccinează sau nu, dacă îl diversifica blw sau clasic, dacă îi dă ciocolată la 11 ani sau mai repede, exemplul părintelui care pleacă de acasă pentru a-și exprima punctul de vedere despre o nedreptate pe care o simte prin toți porii, este esențialmente necesară pentru ca omulețul ăla pe care îl săruți seara la culcare, să crească drept și integru.

De ce ies în stradă? 

Pentru că într-adevăr corupția ucide. Exemplul Colectiv e unul strigător la cer și din păcate nu vedem nici acum, la un an de la o astfel de tragedie, vreo mișcare relevantă într-o corectare cu adevărat importantă.

Nici până astăzi nu am înțeles care este sensul clasei 0. Nimeni din sistemul nostru de stat nu face pași vizibili în a corecta o programă care sufocă un copil mic și îi îngreunează un ghiozdan deja plin cu materii aberante, în loc să educe spiritul liber printr-un dialog copil-profesor. Mă gândesc cu groază la momentul în care va trebui să îi dau la școală.

Ies în stradă pentru că m-am săturat să fiu mințită și astfel umilită. 

Iar acum te provoc să iei parte la un exerciţiu scurt de memorie: Când te-ai simţit ultima oară umilit?

Oare când ai stat ultima oară la 4 cozi pentru o simplă ştampilă, sau când ai fost ultima oară cu un copil mic la doctor?

Personal mi s-a întâmplat să fiu consultată verbal pe holurile unui spital bucureștean. Mi se cerea să răspund unor întrebări care ar fi trebuit în mod cert să fie protejate prin confidențialitate. După vreo 3 ore de stat pe acolo, mi-am dat seama că asta e o practică bine înrădăcinată în dogma spitalului. Nu spun că doctorii sau asistenții sunt vinovați. Departe de mine gândul acesta. Mama și mătușa mea sunt asistente medicale de ani de zile, la două mari spitale bucureștene. Problema este, iar ele mi-o confimă de fiecare dată, mereu aceeași: lipsa banilor, prin urmare lipsa personalului, lipsa pregătirii continue, lipsa motivării. Atât în medicină, cât și în învățământ, ar trebui să existe permanent o infuzie de investiții atât în infrastructură cât și în personal. Lipsa oricărei forme de promovare, măcar la nivel mental al angajatului, este o chestiune tabu pe care angajații din sistemul de stat s-au obișnuit deja să o ignore.

Ies în stradă pentru mine și nu pentru copiii mei. Asta este lupta mea, lupta generației mele. Eu acum, împreună cu cei de o seamă cu mine, ne luptăm pentru normalitatea zilelor noastre, care e transpusă prin lupta împotriva corupției crunte.

Sper ca ai noștri copii să aibă țeluri mai frumoase și lupte mai inspiraţionale.

Sursa foto