Ce se poate ascunde intr-un covor lăţos cand ai copii mici?

Ce se poate ascunde intr-un covor lăţos cand ai copii mici?

Raspuns: Nimeni nu stie exact.

Stii oare momentul acela in care, la nici o zi dupa ce ai terminat curatenia in casa, intri si tu, ca omul, in sufrageria ta aparent curata, dar cu vaga banuiala ca e ceva pe covor, ceva ce in mod normal nu ar trebui sa fie acolo? Faptul ca se afla langa masuta de joaca a copiilor poate explica TOT. Parca nu-ti aduci aminte sa-i fi prins (din nou) mancand acolo. Nici felicitari nu au facut la Pastele acesta, asa ca elimini bilute, stelute, bobite, plastelina si alte mici piesulici.

Oare ce o fi fost in capul meu cand am cumparat covorul stil blana, cu parul lung, si nu am ales unul cu peri scurti, care nu creeaza senzatia de jungla amazoniana, in care se poate ascunde pana si un codru de paine? A! Stiu! In anul in care l-am cumparat, copiii nu erau nici macar in plan. Asta explica pana si culoarea lui frumoasa, odata alba.

Asa ca decizi sa aspiri DOAR locul cu pricina, ca doar abia ai dat cu aspiratorul, cu mopul si cu toate carpele Pamantului, asa cum este datina crestina. Totul se intampla cu maxim o zi in urma. Ce se putea petrece oare in 24 de ore? In mod normal, nimic. Dar cand in ecuatie apar micile sufletele, logica se rescrie.

Ce-i drept, daca nu s-ar intampla asa, te-ai ingrijora ca nu are copilul prea multa imaginatie.

Pentru ca eu sunt fericita detinatoare al unui astfel de covor, m-am vazut nevoita sa scot aspiratorul, cu intentia de a aspira 5 cm patrati de necunoscut.

Cei 5 cm patrati s-au extins la 10, apoi la 20, apoi a fost vorba despre un metru, iar in final am aspirat tot covorul meu latos. La final, ramasesem ca Pacala si ma scarpinam cu mana stanga la urechea dreapta, minunandu-ma. Nu stiu exact ce a fost, dar presimt ca daca aspiratorul ar avea glas ar avea ce povesti la batranete, nepotilor lui, la gura sobei.

In aceasta ordine de idei, se cade sa completez faptul ca, acest covor nu este singurul obiect adus cu noi din „casa veche” si intima si draguta si perfecta, in „noua casa” ceva mai mare dar niciodata incapatoare si evident, tot perfecta.

Canapeaua cea verde ou de rata, ne-a urmat alaturi de covor si bine a facut. Sunt gata sa pariez cu orice necredincios, ca nu exista nici o alta familie care sa aiba un obiect mai patat ca acesta. Nici macar salopeta de munca a bunicului nu arata in halul in care arata canapeaua mea. Oricat am incercat eu sa curat petele de ceai, lapte (de toate tipurile si din toate orificiile), suc, mancare pasata, solida, lichida, si, evident, pipi, acestea reapar dupa maximum o luna. Pot spune ca intreaga copilarie este inchistata aici. Exista o intreaga poveste in fiecare pata. Poate ca de asta nici nu se duc ele, sarmanele, ci vor sa ne reaminteasca in mod constant, toate etapele de dezvoltare ale juniorilor.

In concluzie, dragi viitori parinti, va rog sa aplecati urechia in dreptul acestei guri experimentate (inca insuficient. intotdeaune este loc de mai mult si mai bine):

  1. Nu cumparati niciodata un covor latos. Dar daca imi neglijati sfatul, sa nu va minuneze faptul ca veti observa la un moment dat ca a incoltit un fir de iarba intr-un colt al acestuia. Nu este nevoie decat de putin pamant, o samanta de orice, apa si lumina. Toate acestea, credeti-ma pe cuvant, se vor afla la un moment dat, fara exceptie, pe orice covor latos sau nelatos asezat intr-o sufragerie cu copii.
  2. Nu investiti intr-o canapea moderna, superba, decat dupa 6 ani ai copiilor. … sau 7 sau 9, sau dupa ce termina liceul. Revin cu completari ulterioare.

La noi, planul reinoirii acesteia este facut peste inca vreo doi ani de acum inainte. Nu de alta, dar superbul blondin de 4.3 ani se afla intr-o noua etapa in care varsa orice pahar oriunde, oricand. Chiar daca intentia lui este una buna, cele doua maini stangi refuza sa il asculte.

Cred ca e o trasatura pe care o are de la celalalt parinte. Pffff. Eu …

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *