Ingerii pazitori ai mamelor

Ingerii pazitori ai mamelor

Orice mama ar trebui sa aiba asa ceva. Daca nu ai, incepe neaparat o campanie de cercetare – de imagine – de publicitate! Nu stiu! Olx, facebook, flyerele in cartier, orice ar putea sa fie o solutie salvatoare.

Bine, intr-o prima faza, universul tau apropiat se va prinde de faptul ca ai nevoie de o gura proaspata de oxigen, la cativa pasi distanta fata de cei mai iubiti omuleti din apartamentul deja neincapator; sau poate chiar mai multi pasi. Dar lucrul acesta va fi discutat mai pe urma. Pana acolo mai este. Intr-o prima faza e important sa gasesti inaripatul. Abia pe urma incepi negocierile.

Sa ne intelegem de la inceput. Orice mama isi iubeste copilul dincolo de coloana infinitului din adancul structurii ei. Dar uneori, doar uneori, pana si aici e nevoie de un timp special – e nevoie de o pauza. Daca stau bine sa ma gandesc, Dumnezeu a avut prima idee in sensul acesta si a inventat weekendul. Noi nu avem nevoie de 2 zile la 5 lucratoare. Nu cred ca am rezista fara micile fapturi. Dar macar o data la jumatate de an ar fi frumos ca ingerasii dragalasi sa ne depisteze bateriile supraincinse si girofarurile asurzitoare. (Cand copiii nu-s acasa, joaca parintii pe masa)

Iar daca ei nu ne depisteaza, ei bine, putem sa ii depistam noi pe ei.

Si uite asa incepi sa descoperi sfintii care roiesc in jurul tau. Cum roiesc ei? Discret! Foarte discret. Sunt doar cativa care se vor face remarcati. Ai observat, nu? Prea putini sunt cei care preiau mesajul si chiar actioneaza. Unii chiar se fac ca ploua afara, ca ii doare capul sau ca programul supraincarcat de pensionar ar fi dat peste cap. Nu conteaza. Nu trebuie sa te lasi descurajata.

Dar unii se indupleca.

Altii, cei mai putini la numar, o spun chiar inainte sa formulezi tu cu subiect si predicat ceea ce ai repetat vreo 5 zile la rand si inca nu ai curajul sa spui: “Cam vreo 3 ore ar fi ok!? Sunt mari acum. Nu mai sug. Fac pipi/ caca singuri. Las mancare. Las imbracaminte. Las jucarii. Las si pentru tine un suc delicios de mere, cafea … poate chiar si o musaca”.

Evident ca nimeni nu se va comporta cu ei asa cum o faci tu. Dar iarasi, la un moment dat vor ajunge chiar ei sa faca ceea ce tu, astazi, nici nu concepi. Plus ca, sunt aproape sigura, in lunga lor existenta va conta spre deloc lipsa unei singure doze de medicament si poate chiar raceala cu care s-au procopsit pentru ca au iesit afara cu pantofi de gala cand afara ningea, iar buni nu a stiut cum sa refuze copilul. Asta este. Sigur va face bine sistemului imunitar de mai tarziu.

Pana acolo insa trebuie sa incerci. Daca nu incerci, nu o sa stii niciodata cat de mult ai avut tu dreptate, iar inlocuitorii astia de ingeri sunt absolut incapabili. Hai da-le o sansa. Una singura.

Oare cum ar fi viata ta chiar de astazi daca ai stii:

Daca ai stii mai bine sa ceri?

Daca ai stii sa recunosti cu adevarat momentele in care nu mai poti?   

Oare nu ar fi fabulos sa inveti, sa stii, sa simti ca lucrurile merg bine chiar si fara tine cateva ore? 

Sa simti ca atunci cand esti pe modul pauza se intampla doar lucruri bune. Nu-i loc de intrebari retorice: oare e bine? Sunt sigura ca i-a dat sa pape barazburuci zburatori!

Sa inveti sa recunosti ca pana si supraputerile tale se epuizeaza la un moment dat. Tot e nevoie de somn si mancare la ore normale. Echilibru.  

Oare nu ar fi aproape de neimaginat ca masa sa poate fi servita de altii? Cum ar fi doar sa comanzi mancarea ta preferata, sau o mega nebunie pe care nu ti-o permiti intr-o zi obisnuita cu familia intregita? Poate vrei sushi cu wasabi, poate cartofi prajiti cu oua prajite cu carnati de porc prajiti in untura. You name it! Iar la final sa nu te mai intereseze ca sunt firimituri pana si sub parchet.

De cateva zile la munte sau la mare, in Estonia sau Sudul Frantei, ce sa mai spun? Daca ai fi inconjurata dimineata, pranz si seara de oameni prietenosi, gata-gata sa iti sara in ajutor pentru orice nimic? Uite ca momentele acestea ti-ar aduce aminte perfect de copiii de acasa. Doar asta faci mereu pentru ei. Doar o grimasa sa rasara pe fatuca minunata, ca tu stii deja ce vor sa spuna. E frumos. E obositor. E inaltator. E corect. E cum ar trebui sa fie.

Oare cum ar fi sa te trezesti dupa vreo 2 ore de relaxare cu parul aranjat, unchiile facute, si o plasa de cumparaturi, pentru tine, in mana dreapta?

Asa ca nu mai pierde timpul femeie! Incepe campania ingenioasa de depistare a ingerasilor universului tau. Sunt sigura ca sunt. Iti tin pumnii.

 

Multumesc jumatatii mele, multumesc mama, multumesc tata, multumesc Dori, multumesc Mona, multumesc Za, multumesc Cristiana, multumesc bonei de acum vreo 3 ani, multumesc gradinitei, multumesc celor care vor mai veni, multumesc celor pe care i-am uitat, daca i-am uitat.

PS: Cred ca aceasta pauza este benefica de ambele parti – parinti si copii. Chiar si ingerasul s-ar putea sa iti multumeasca pentru faptul ca i-ai dat ocazia sa stea langa sufletele ingenioase.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *