Meseria de parinte se aseamana (putin) cu cea de emigrant

De ce cred ca meseria de parinte se asemana cu cea de emigrant

Oare exista bloguri scrise de mandri cetateni care au dat Romania noastra draga pe alta tara si au emigrat? Intreb pentru ca subiectul nu face momentan parte din aria mea de interes, asa ca nu cunosc exemple in directia aceasta.

De unde aceasta curiozitate?

Pai acum, dupa ce am deja 2 mandrii copii, maximul pe care cred ca il voi atinge in aceasta viata de om, mi-a aparut in minte intrebarea de mai sus. Am identificat mai multe puncte comune intre viata de inainte si dupa: inainte si dupa ce ai copii; inainte si dupa ce te-ai mutat in alta tara.

Treaba aceasta cu copiii mici, draguti, frumosi, iubiti, cea mai mare bucurie a oricarui parinte, motivul care sta la baza multor actiuni frumoase, este de departe si cea mai darza si grea meserie de cand lumea si pamantul. Oare asa o fi inceputul si in cazul celalalt?

Hai sa vedem asa:

# Apare decizia – ne mutam in afara tarii!

Entuziasmul este maxim! Zambetul este mai presus de orice rid pe care l-ai avut vreodata inchistat in pielea fetei! Parca nu-ti vine sa crezi si poate ca iti mai intrebi odata partenerul daca este cu adevarat posibil. Da este! Ieeeei, testul este pozitiv!!

# Betia euforiei

Intr-adevar observi ca iarba lor e mai verde decat a noastra, apa lor mai cristalina decat ar putea sa fie vreodata pe meleagurile proaspat parasite, mancarea e mai buna, parca e mai proaspata, pana si vanzatorii iti zambesc cand iti inmaneaza plasa cu zarzavaturi. Primul gand care-ti vine in minte se invarte cumva in jurul frazei: „Inseamna ca toate povestile in care tara aceasta avea un dram de conotatie negativa, erau muuuult exagerate.”  Ya right. Stai pe aproape.

# Actele si tot ce inseamna primele drumuri

Acum ai de facut drumuri in locuri de care nici  nu stiai ca exista. Evident ca toate costa atat bani cat si timp. Noroc cu faptul ca mai ai cateva zile de concediu in care iti poti rezolva toata maculatura, poti strange noianul de semnaturi astfel incat sa te linistesti.

In cazul maternitatii/ paternitatii, oare cine nu a avut cel putin un drum zilnic, cel putin in prima luna, la: doctor – control 1, farmacie, doctor – control 2, Oficiul de Stare civila, doctor – control 3, clinica, magazine de copii, vecini cu copii, prieteni cu copii, binevoitori care ar putea sa iti imprumute diverse lucruri aproape inutile si extrem de scumpe?

# Salariul!!

Chiar daca este poate si de 5 ori mai mare decat l-ai lasat acasa, acesta nu mai ajunge. In toate calculele pe care ti le-ai facut pana acum, nu ti-ai imaginat ca banii se pot duce cu o asemenea viteza ametitoare.

In cazul maternitatii, toate trebuie. Acum nu mai exista „lasa ca iau luna viitoare”. Acum toate trebuie cumparate azi. De unde sa fi stiut tu dinainte ca acum e nevoie si de sterilizator, pompa de alaptat, 3 pompe de muci pentru ca musai, primele 2 nu sunt potrivite copilului, cel putin 50 body-uri pentru ca murdareste cate 10 pe zi?

# Spatiul

Unde la inceput credeai ca apartamentul cu cei 50 sau poate 100 de metri patrati vor fi suficienti, dintr-o data observi ca acesta a intrat la apa. Pur si simplu nu mai exista spatiu. Incepi chiar sa iti aduci aminte ca acasa, in tara de bastina, traiai intr-un spatiu la jumatate fata de acesta si nu ai simtit vreodata lipsa acuta de aer. Oare ce s-a intamplat aici? Poate ca acesta este unul dintre primele semne ale civilizatiei care tie ti-a fost ascunsa pana acum, cu dibacie. Treci mai departe.

# Limbi straine si foarte straine

Acum iti dai seama ca noua ta lume vorbeste limbi straine. Stiai! Nu era o noutate. Dar parca nu te asteptai chiar la asta. Nici un dictionar nu mai ajuta. Si singurul lucru pe care il doresti acum este un raspuns:

De ce plange? De ce nu adoarme? De ce nu doarme mai mult de 15 minute? S-o fi saturat? Oare e normal sa fie caca asa?

Ei bine, nu poti afla cu siguranta, pentru ca … limbi straine. Insa poti dibui. Iti vei dezvolta instantaneu un al saselea simt. In cazul nostru ii spune instinct matern. In cazul lor, al emigrantilor, nu stiu. Dar instinctul, oricat de matern ar fi el, se poate manifesta in adevarata plenitudine doar daca esti odihnita. Pfff. Uite aici inca un lucru strain.

# Obiceiurile noului tau centru de fericire maxima are cu totul alte obiceiuri fata de cele invatate de tine in sanul familiei.

Acesta ragaie cu pofta dupa masa in loc sa spuna Saru’ mana pentru masa, de zici ca e in China; sparge cam tot ce prinde pe mana, mai ceva decat grecii la petrecerile lor neobosite. Aflu ca si rusii au un obicei contrar noua, care descrie foarte plastic aceasta diferenta: la ei vodka nu se amesteca nici macar cu gheata. Se consuma in cea mai pura forma. Cred ca mai toti parintii au intalnit mici crize din partea copiilor, cand piureul s-a lipit un milimetru de carnea aflata in aceeasi farfurie. Ce sa mai spun de obiceiul mexicanilor care nu mananca niciodata tacos cu furculita si cutitul pentru ca ar fi ca si cum ar manca un hamburger cu tacamuri din argint. Iar in Filipine se pare ca trebuie sa lasi mereu cate ceva in farfurie. Si apropo pentru cei care intarzie mereu, se pare ca in Tanzania e musai sa intarzi 15 sau 20 de minute, altfel, evident, esti nepoliticos.

Dar te adaptezi. Ii explici ca la romani nu se face asa si speri ca la un moment dat sa priceapa. Mai lasi si de la tine sau te mai lasi prinsa in aceste noi obiceiuri, ca parca sunt zile in care si tie iti vine sa dai cu capul de pereti o amarata de farfurie. N-o fi foc! Una!

Asa ca vin si cu intrebarea lansata la inceputul articolului: oare chiar nu or exista bloguri cu descrieri despre cat de minunat este in afara, cum nu s-ar mai intoarce vreodata in mod definitiv in locul de unde le-au izvorat radacinile, dar care sa ne explice si noua, novicilor, cat a fost de greu la inceput? Cred ca asemanarile vor fi uluitoare.

Daca stiti vreunul, impartasiti :).

Sursa foto

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *