Momentele Aha sau unde dispar neuronii, dupa nastere

Momentele Ahaaaa sau unde dispar neuronii, dupa nastere

Tocmai scriam un articol despre cat de dificil este sa porti o discutie cap – coada cu celalalt adult din casa, cand sunt copii mici prin preajma si zbaaang. M-a lovit intrebarea: Oare cate dintre voi ati suferit de sindromul neuronii au plecat in vacanta aka hibernarea materiei cenusii, dupa nastere?

Imi aduc aminte faptul ca, dupa ce am nascut, uitam efectiv TOT.

Insa am doua momente memorabile pe care chiar trebuia sa le scriu undeva. Adica trebuie sa ramana marturia vie a faptului ca se poate. Urmeaz doua exemple de asa nu, dar foarte posibil sa le fi trait chiar tu sau sa le traiesti cand ti-o veni randul. Imi cer scuze, in prealabil, celor 2% dintre barbatii care citesc blogul.

Mi se mai intampla sa uit cheile in usa …

Adica efectiv le lasam in broasca usii si plecam afara sa-mi plimb copilul. Momentul cel mai delicat era acela in care imi dadeam seama ca sunt mari sanse ca acele chei, sa fie inca acolo.

Prin urmare, construiam firul logic al evenimentelor inainte de iesirea afara: o sumedenie de detalii imi invadau creierul. Un lucru stiu sigur despre mine: nu-s omul detaliilor. Cu greu treceam in revista: apa pentru copil, pentru mine (eventual), servetele umede, servetele uscate, o bluza groasa, una subtire, lingurita, furculita, fruct, borcanele, jucarele etc. Recunoasteti, da? Srictul necesar. Eu aveam doar ochelari de soare si chei. Si copilul. Evident.

Cheile dar si ochelarii, tronau mereu pe prelata caruciorului.

Daca ochii mintii nu depistau cheile in pozitia descrisa mai sus, pentru mine era clar: ups – iar le-am uitat.

Din pacate, era cam tarziu. Ca si Hensel si Gretel retraiam cu spaima proaspatul traseu si ma uitam stanga-dreapta in cazul in care, totusi, acestea cazusera pe undeva. Cand ajungeam in bloc, simteam golul in stomac. Dar daca nu-s nici acolo? Ce ma fac?!?!

Spre marele meu noroc, daca poate fi spus noroc, de fiecare data au fost acolo. Exceptia de la regula a fost ultima patanie.

Vecinul, pentru care as creste pretul apartamentului daca l-as pune in vanzare, caci e un om deosebit, s-a gandit ca imi face un bine si mi-a luat cheile din usa. Na belea!

Ajung eu cu sufletul la gura la usa apartamentului si, surpriza! Cheile nu-s. De data aceasta, eram cu amandoi copiii  lipiti de mine, transpirata toata de la spaima, plus cele putin peste 35 de grade de afara. Am luat la puricat toate nimicurile. Chiar am regasit si chestii de care uitasem, dar cheile tot nu erau. Noroc ca vecinul iese pe palier si vine invingator spre mine:

  • Vecina, v-ati uitat cheile in usa. Le-am luat de acolo sa nu se intample ceva!

Judecand dupa grimasele chipului, saracul, nu a inteles mare lucru din prima mea reactie, care nu a fost tocmai de bine. Presimt ca el va scadea pretul apartamentului daca il va vinde vreodata.

Aceea a fost ultima oara. Daaa?

Cea de a doua doza de asa nu, dar uite ca se poate, nu mi s-a intamplat mie, ci unei foarte dragi prietene. Intr-un moment mai intim, am avut curajul sa ii povestesc despre neuronii mei care au plecat odata de mult la SPA si dusi au fost.

  • Esti mic copil. Asculta aici la mine.

Si a continuat.

Era o zi superba de vara, iar doi copii foarte mici, erau atarnati de mama dedicata care se transformase atunci si in caraus pentru de toate. Intr-un final, a ajuns si acasa. A facut un mic recensamant. I-a iesit numaratoarea. Si-a vazut de ale ei. Intre timp insa, incoltise vaga impresie ca uitase ceva. A mai facut un recensamant. Toate bune. Dar senzatia aceea nu-i dadea pace. Intr-un final, oboseala de peste zi a doborit-o. A venit seara, a venit si noaptea si iata, dimineata. Dimineata iese afara ca o floare si se intalneste cu vecinul.

  • Draga vecina, aseara ai uitat cheile de la masina …
  • Asta uitasem :). Multumesc!
  • … in portbagajul masinii …
  • Ups!!
  • … iar portbagajul era deschis ..
  • Pe bune!!
  • … larg deschis …

In cazul acela, ea s-a bucurat ca vecinul i-a luat cheile. Ea era la prima abatere. Aceea urma sa fie si ultima.

Morala: cinsteste-ti vecinii.

PS: Daca iesi la zapada, deszapezeste si jumatate din locul acestuia. S-ar putea sa fie cheia unei prietenii profitabile.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *