Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi… Multumesc, dar este integrala sau alba?

Recunosc cu mana pe inima putin rusinata, dar sincera, faptul ca m-am bucurat atunci cand copiii au intrat la gradinita, pentru ca scapasem in mare parte de mesele lungi si obositoare. Dincolo de ritualul in sine de asezat si strans masa, mai era si procesul de … ce sa mai fac de mancare. Intrebarea aceasta apare atat de obsedant in vocabularul oricarei femei asezata la casa ei, incat astazi avem zeci de bloguri culinare foarte bune. Si cred ca niciodata nu vor fi suficiente.

Iar ca sa mai adaugam putina presiune pe langa cea care oricum exista incepand cu momentul din care devii mama …

Mancarea trebuie sa devina dintr-o data mult mai sanatoasa. Fiecare varsta a mezinului necesita o selectie diferita facuta dupa reguli diferite pana atunci, prescrise de neonatolog iar apoi de alti pediatrii.

Pana sa apara copiii, nu am stiut ca exista quinoa, chia, alt unt in afara de cel de la raionul de lactate din Mega, ca paine se poate face si din ceva amestec cu tarate, sau ca exista alt lapte decat cel de la tata animalelor din batatura bunicii. Inainte de aparitia primului copil, obiceiul mancatului era unul cat se poate de rapid. Gatitul sanatos intra in categoria „pentru altii”. Eu voiam sa stiu ce fel de vin se servea la masa.

Deci mai toate familiile iau in calcul o masa sanatoasa. Dar exista tot “atatea obicee cate bordee” pe metrul patral vertical, caci deh, in orasele noastre aglomerate se afla si cele mai multe controverse legate de subiect.

Observ ca, desi exista dorinta de a se manca sanatos, alegerile se schimba odata cu inaintarea in varsta a mezinului. Cu cat copilul creste, cu atat acesta poate sa incerce si mai mult interzisul.

Parintii, de multe ori, sunt fericiti, saracii.

In sfarsit pot si ei sa revina la o parte din meniul la care nu au incetat niciodata sa visese si care s-a preschimbat precum rochia Cenusaresei dupa momentul zero – aparitia primului copil.

Exista familii care voiau sa ofere crenvursti copilului de 2.6 ani pentru „a-l pregati pentru gradinita”.
Familii care nu accepta cartofii prajiti nici ca exceptii, dar care au zilnic covrigei „de pofta”.
Familii care nu dau dulciuri copiilor, dar sunt absolut de acord cu gogosile prajite.
Pui si alimente din surse controlate, achizitionate cu mare dificultate mai ales in anumite sezoane, dar care ofera o bomboana copilului dupa masa de pranz.
Acum, am intalnit recent chiar gradinite care au trecut in meniu „peste la cuptor”, cand in realitate, iubitul odor este servit cu crutoate de peste congelate preparate in ulei. Acest lucru se intampla in conditiile in care, initial mi se spusese ca nu exista prajeala in meniu. Pam-Pam J
Am intalnit si familii in care tatal s-a brustuluit tot cand a auzit ca in meniul gradinitei exista ciocolata pe paine, dar care ofera sunca „sanatoasa” copiilor, in weekend. A! Stai! Astia suntem noi.

Tot in aceasta familie, in care copiii au fost crescuti cu lapte vegetal preparat in casa, la rece, de o mama mult prea … deosebita, aceeasi mama a facut recent cartofi prajiti. Cartofii prajiti reprezinta acea mancare plina cu amintiri la care fiecare papila gustativa, odata trezita, imbata intregul spirit in cel mai confortabil invelis al copilariei. Traiasca amintirile gastronomice!

Vara trecuta, cealalta jumatate mai buna, a cedat. Saracul

In concediul nostru de vreo 7 sau 10 zile, nu a mai suportat restrictiile familiei (adica ale mele). Micul dejun era sub forma de bufet suedez. Evitam constant ciocolata pe paine. Normal. Aveam doi copii mici. Prin urmare, la ultima masa, si-a luat tot vasul cu ciocolata, un codru de paine si s-a retras in cel mai ascuns colt al restaurantului. Placerea retinuta se contopea pe figura lui mult prea chinuita in atatea dimineti sau poate ani :). Nu avea nici macar o singura grimasa de vina. Doar placere. Mititelul, merita filmat.

Eu cred ca mancarea sanatoasa este amenintata sub imperiul poftei (parintilor).

Deci gata cu restrictiile!

Vine Pastele cu excesul lui de oua colorate, cozonaci cu zahar, miel la cuptor si paine cat se poate de alba si de pufoasa.

Ma bucur caci copiii acestei familii, la cei 4.3 ani si 5.10 ani, nu mai au atat de multe restrictii.