Amintirile din copilarie ale lui Daddy Cool

Robert Diaconeasa este bloggerul care a initiat o campanie tare frumoasa la el acasa, adica pe blogul sau. In blogosfera el este www.daddycool.ro si scrie despre un parenting bazat pe respect, dialog, permisivitate si libertate, metode blande dar si putina cariera. Are o fetita superba care ii arata in permanenta calea si-i indruma pasii pe noua poteca ivita de dupa paternitate.

Amintiri din copilarie este ultima lui inventie :).

Este un program in care crede ca poate aduce o schimbare si pentru care a reusit sa coalizeze multi oameni.

In fiecare luna isi propune sa ajute un copil care are performante dar nu si posibilitatea materiale pentru a continua. In viziunea mea, lupta pentru progresul tinerei generatii.

Miza consta in strangerea a 100.000 de vizualizari pentru interviurile cu muzicieni romani pe care chiar Robert le tine. Pana acum am auzit povestile artistilor: Liviu Teodorescu, Florin Ristei, Lora, Irina Rimes, Ami. 

Saptamana aceasta, invitat este Alex Velea care vorbeste despre momentele lui fabuloase din copilarie. Totul se desfasoara pentru Roberta Radu care este o fetita foarte talentata in sala de gimnastica, unde a castigat mai multe medalii. Sponsorul Caroli va oferi 5000 de euro Robertei, dupa ce aceste 100.000 vizualizari sunt atinse.

Astazi sharing chiar inseamna caring.

Proiectul lui Robert il vedeti aici:

Amintiri din copilărie cu… Alex Velea!

Ca de la un DaddyCool la altul, mi-am dat întâlnire cu Alex Velea să povestim despre amintirile lui din copilărie, în scop caritabil. Alex are o mulțime de povești super interesante de împărtășit, iar scopul final este să-i susțină visul Robertei Radu, o gimnastă în vârstă de doar 10 ani, super talentată și cu un viitor strălucit.Fiți și voi alături de noi și ajutați-ne să strângem cele 100.000 de vizualizări necesare pentru ca donația de 5000 de euro din partea sponsorului Caroli să ajungă la Roberta. FIECARE VIZUALIZARE & SHARE CONTEAZĂ!#amintiridincopilarie #primulvlogcaritabil #daddycoolro #alexvelea

Posted by DaddyCool.ro on 18 Decembrie 2017

Primul succes a fost deja atins. Laurentiu Costinas este primul caz pentru care Robert s-a luptat. Despre acesta puteti citi pe final de saptamana daca urmariti blogul www.daddycool.ro

Robert, succes.

 

Pe bune! Hai sa profitam de Black Friday!

Ne trebuie doar hint-uri si o conexiune la internet. Spun asta pentru ca mie imi este dificil sa ma deplasez in magazine, prin urmare prefer comenzile online. Intr-un timp, chiar si imbracamintea o comandam in felul acesta.

Astazi va scriu pentru ca tocmai am aflat ceva ce nu poate fi tinut doar pentru mine.

Bottega Verde este un magazin online care comercializeaza cosmetice cadou numarul 1 in Italia. Prin urmare, referintele sunt printre cele mai bune. Incepand de maine 17 noiembrie, timp de 3 zile, au reduceri substantiale la sute de produse. Personal am pus ochii pe cateva pentru a mai umple desaga Mosului. De cativa ani, mi-am facut obiceiul de a incepe cumparaturile pentru sarbatori, inca din luna noiembrie.

Bottega Verde este un brand italienesc, foarte apreciat la el acasa. Povestea lor incepe cu deschiderea unui magazin pe baza de plante in 1972, in Pienza, Toscana.

Poate va inspira si pe voi.

www.bottegaverde.ro

PS: Daca aflati reduceri frumoase, nu va zgarciti. Dati share :).

Pentru mama – Set tratament goji la 32 lei/ Reducere de la 141 lei

 

Pentru mine – Crema antirid pentru zona din jurul ochilor cu colagen vegetal si elastindefence; la 63 lei, reducere de la 118

 

 

 

Bottega Verde

Ce avem noi acasa

 

Cum tratam noi toamna cu eternele ei raceli

Cu toate ca nu cred ca voi elimina vreodata varianta alopatiei, remediile homeopate ne-au salvat rand pe rand, pe toti din familie, de multe rele.

Am tot amanat sa scriu acest articol pentru ca am vrut sa mai verific o data si inca o data si inca o data. Dar ultima verificare m-a facut sa concluzionez favorabil primul verdict.

Subiectul, dupa cum veti observa, este unul sensibil si inutil pentru unii dintre voi. Ma adresez acum celor care rezoneaza cu aceasta directie. Nu incerc sa conving pe nimeni. Vreau doar sa ofer o solutie pe care eu am gasit-o si aplicat-o de mai multe ori.

ACESTA NU ESTE UN ADVERTORIAL. Tocmai de acesta nu voi oferi nici un nume in articol. Este doar o recomandare testata pe propria-mi piele, ca de la mama la mama.

Cum am ajuns la remedii homeopate?

Evident ca am inceput si noi, la fel ca majoritatea, prin gasirea unui medic pediatru bun, inca de la primele saptamani ale copilului.

Am apelat la homeopatie, pentru prima oara intr-un ritm sustinut, cand creata mea cea dulce a avut o perioada de constipatie crunta (5-6 zile). Am cutreierat spitale particulare si de stat si am ajuns la medici cu multa experienta. Niciodata nu a functionat tratamentul. Lucrul acesta se intampla cand ea avea cam 2 ani, in aceeasi perioada in care aparuse si fratele mai mic. Prin urmare mi s-a recomandat din spital – un psihoterapeut.

Intr-un final, am decis sa incercam mai intai remedii homeopate. In paralel deja cautam psihoterapeuti buni. S-a nimerit sa gasesc un homeopat care avea feedback foarte bun si era aproape de casa noastra. A vazut copilul. I-a dat remediul constitutional. S-a reglat din prima zi. Dupa mai bine de 6 luni de stat prin spitale si cabinete medicale, gasisem solutia.

Din pacate doctorita nu era de gasit mereu. Si cum toate virozele debuteaza, parca inadis vineri seara, nu ma puteam baza pe dansa chiar atunci cand aveam cea mai mare nevoie. Tot la spital ajungeam.

Ambele doctorite pediatru pe care le consultam, una dintre ele in sistem privat iar cealalta in sistemul de stat, foloseau simultan si remedii homeopate peste medicamentatia alopata.

Iar acum momentul decisiv

Iarna trecuta am avut una dintre cele mai grele momente. Amandoi copiii au fost raciti rau de tot.

Creata mea, care atunci avea cam 4.9 ani, se plangea de luni intregi de durere in gat. Am consultat vreo 3 medici. 2 mi-au spus ca nu are nimic. In scurt timp a inceput tusea care a continuat cu febra. Nu mai era de joaca.

Cel mic are o alta problema. El face foarte usor laringite. Undeva prin ianuarie-februarie, ajunsesem sa numar deja vreo 4 laringite pe care le tratam mereu, la recomandarea medicului, cu aerosoli – dexametazona sau adrenalina. Eram inebunita (ca sa vezi J) pentru ca observasem ca intrasem intr-un cerc din care nu mai stiam cum sa ies.

Pana la urma am gasit. De asta vreau sa va scriu.

Eram efectiv disperata. Nu aveam nicio solutie cum de altfel nici medicii nu-mi ofereau una care sa functioneze pentru mai mult de 3 zile in cazul fetitei sau de o saptamana in cazul celui mic. Intr-un final am descoperit acest medic homeopat. Ce este atat de special la acesta? Are o linie telefonica cu plata, la care raspunde mereu. Practic poti tine legatura cu mediul, mai ales atunci cand arde.

Am sunat cu siguranta ca va fi o pierdere de timp. Stiam ca pentru inceput trebuia sa vada copilul. Consultatii libere erau abia peste cateva luni. 

Era usor trecut de ora 20.00. Mi-a raspuns. L-am intrebat daca poate sa ma ajute in conditiile in care el nu vazuse copiii. Am continuat discutia. I-am dat mai multe informatii despre copii, informatii care stiam ca se cer in cazul medicamentatiei homeopate, insa dansul a pus foarte mult accent pe simptome. Atat. Mi-a dat tratamentul. Celui mic i-am dat remediile imediat, chiar si la interval de 15 minute. Repet. Eram disperata. Sotul stia si el faptul ca nu mai aveam unde merge. Doctorita alopata imi spusese sa continui cu aerosolii. Copilul era pe adrenalina de cel putin 3 zile. Dupa 2 ore de dat remediul homeopat la interval de 15 si 30 de minute, copilul s-a oprit din accesele nebune de tuse. Mai tusea, evident, dar nu avea rafalele acelea ingrozitoare. Dupa cum probabil stiti, tusea, mucozitatile la fel ca toate celelalte simptome, se intetesc noaptea. La el au cedat atunci. A fost prima noapte in interval de o saptamana, in care a dormit pana dimineata. De a doua zi, nici creata mea cea dulce nu s-a mai plans de gat! Repet, se plangea de cateva luni, in fiecare seara (din toamna).

Intre timp am ajuns si la cabinet. Am facut multe analize iar acum schema de tratament s-a modificat putin.

Din acel moment problemele copiilor s-au diminuat in proportie de 90%. Am trecut cu brio peste finalul de iarna si peste intreaga primavara. Vara au fost perfect sanatosi.

Cea mare a acuzat la un moment dat durere de ureche (inceput de otita). Am sunat doctorul imediat. M-a certat ca nu l-am sunat mai repede. Mi se parea totusi aberant sa il sun pentru 2 muci. Dar nu. Mi-a confirmat ca e necesar sa sun de la primele simptome. Mi-a dat picaturi Otis si ceva picaturi pentru nas (tratamente alopate). S-a facut bine intr-o zi.

Cel mic a inceput sa tuseasca foarte tare in urma cu doua saptamani. Din pacate eu nu am stiut pentru ca a fost la bunici peste weekend. Cand am ajuns era deja cu tuse de laringita. L-am sunat imediat. I-am aplicat tratamentul in secunda 2. Tusea din nou ingrozitor. Am mers si la spital intre timp. Acolo mi s-a spus ca e o tuse de laringita dar nu a evoluat. Este doar o viroza usoara. Imi venea sa pup doctorita. A fost pentru prima oara cand ajungeam cu copilul la spital si nu mi se dadeau aerosoli. A fost tratat doar hemeopatic. Inclusiv doctorita de acolo mi-a recomandat acelasi tratament. In cazul lui, a fost Stodal.

Convorbirea cu medicul este de aproximativ 2 sau 3 minute.

Avantajul numarul 2 este faptul ca nu mai este nevoie sa ajung la spital cu copiii, decat la consultul general. Sun pentru aproape orice si le tin din scurt.

Asta nu inseamna ca elimin fara echivoc varianta alopatiei. Din contra. Am mereu in frigider ceva pentru cazuri de urgenta. Doar ca solutia mea pentru astfel de situatii este acum acest telefon.

Am tot evitat sa fac recomandarea pe blog. Ce m-a determinat sa scriu este faptul ca am primit intrebari de la apropiati, pe acest subiect. Dupa ce au testat si acestia, mi s-a recomandat sa scriu articolul.

Multa sanatate si voie buna.

 

Daca cineva doreste sa incerce, poate sa imi scrie in privat si ii dau informatii: site. Consultatii mai poti prinde daca suni vineri dimineata fix la ora 9.00. Daca se elibereaza ceva in saptamana respectiva, afli la acest telefon.

Design your life

Dupa cum este scris si pe blog, Mame Nebune este despre femeia ajunsa mama si de multe ori uitata de lume si chiar de ea insasi, intr-un rol din care ar vrea sa evadeze uneori pentru cateva minute, ore sau chiar zile. Gura de oxigen pur care te poate aduce in postura de a te revedea doar pe tine insati, devine atat de scumpa atunci cand in jurul tau roieste energic pustiul adorat si atat de asteptat.

Dar tocmai pentru el (pentru ei) e nevoie sa te regrupezi intr-o noua formula. Doar daca tu esti bine cu tine, vei fi elementul acela de echilibru si vei putea oferi tot ceea ce sunt sigura ca iti doresti ca ei sa primeasca. Nu te uita nici pe tine.

Da. Poti sa plangi cu lacrimi de crocodil.

Da. Poti chiar sa iti plangi de mila momente intregi.

Da. Poti lasa copilul in grija altcuiva pentru a-ti lua o pauza, ataaaaat de necesara.

Da. Poti sa faci tot ceea ce crezi tu ca poate sa iti aduca zambetul pe buze. Pentru ca zambetul acela care apare inertial la vederea buburuzei, poate disparea daca oboseala, frustrarile, neputintele reale, sau, de ce sa nu recunoastem, imaginare, se aduna.

Stii care-i treaba cu apa pe foc … aburul … capacul. Renunta la capac, te rog, si lasa aburul “sa treaca”. Apoi poate gasesti si o modalitate sa dai focul mai usor. Parca prea e navalnic.

Luna aceasta am implinit 8 luni de cand scriu pe blog si sunt tare fericita pentru ca am primit unul dintre cele mai potrivite hint-uri pe care as putea sa ti le ofer, draga femeie:

Oare cum iti suna: seminarii gratuite sub numele “Design your life”?

Scopul principal: incercarea de a te scoate din carapace, pentru a-ti gasi curajul de a aduce schimbarea de care poate ai nevoie; curajul de a fi arhitectul propriei tale vieți, de a-ti colora viata in culorile pe care ți le-ai dorit dintotdeauna.

 

Sambata pe 21 octombrie, chiar in weekendul acesta, o vei putea intalni pe Ioana Macoveiciuc/ www.printesaurbana.ro , care va vorbi de data aceasta femeii si mai putin mamei.

„Viata ta e o poveste. Traieste-o si spune-o frumos! Idei bune avem toti. Unii dintre noi le lasa sa treaca, sa dispara, sa se usuce, din lipsa de timp, de incredere in noi, de chef sau de energie. Altii le pun la lucru si devin artisti celebri, actori geniali, autori de bestsellere, sau „doar” oameni fericiti si impliniti. Redesign your life, cu curaj si creativitate.” spune Ioana.

Sambata viitoare pe 28 octombrie o vei putea intalni pe Melania Medeleanu care va vorbi despre Viața la TV.

„Timp de 22 de ani ce stiam despre viata aflasem mai degraba de la televizor. Ma hraneam cu povestile altora. Inveti multe afland si spunand mai departe povesti. Dar sa traiesc cu adevarat am inceput abia cand am inchis televizorul si mi-am croit propria poveste. Se scrie inca, balaurii au din ce în ce mai putine capete, e plin de zane bune si sute de pitici.” spune Melania.

Seminariile fac parte din proiectul Sun Talks, ajuns la a opta ediție.

Se tin in Sun Plaza de pe Calea Vacaresti, in Bucuresti.

Ambele seminarii au loc de la ora 11.00 la 13.00, în Sun Plaza, la etajul 1, între zona de restaurante și cinema. Intrarea este gratuită, dar trebuie să te înscrii completând formularul de aici, pentru fiecare seminar în parte: aici

Cele două seminarii vor fi transmise live pe Facebook.

Mai multe detalii pe www.facebook.com/Sun.Plaza.Shopping.Center și pe http://www.sun-plaza.ro/event .

La cat mai multe seminarii de genul acesta, intalniri si proiecte fabuloase, facute cu ajutorul celor 2 maini delicate si a capsorului feminin si istet care se pricepe la atat de multe (descoperite si nedescoperite; inca).

Multumesc

Va doresc o zi frumoasa,

 

(Recomandarea mea) Poate esti in cautare de produse naturale

Din capul locului spun ca nu obisnuiesc sa scriu despre lucrurile acestea, cu toate ca daca te ghidezi dupa numele blogului, ai putea ramane cu impresia ca doar despre astfel de nebunii citesti aici.

Voi face astazi o exceptie pentru ca este vorba despre niste produse pe care noi le folosim de la primii dinti ai copiilor. Vivanatura a marcat recent lansarea unei noi game de produse, printr-un eveniment. M-au invitat, iar eu am acceptat cu interes.

Stiu cat este de dificil sa gasesti pe piata produse care sunt naturale. NATURALE. Nu am inteles niciodata de ce este atat de dificil si de ce nu sunt promovate mai mult produsele care sunt intr-adevar blande cu noul nascut, copilul si adultul de mai tarziu. Inca ma intreb (retoric; cunosc raspunsurile). E adevarat, acum am inceput si noi sa le oferim copiilor produse pe a caror eticheta nu ne mai uitam pentru ca ne ingrozim. Insa acestea sunt exceptii la care am dat GO-ul dat fiind faptul ca au inceput intrebarile de care ma temeam: “Ce este acolo? Putem sa luam si noi?” In continuare folosim migdale, nuci si multe multe fructe pe post de snack-uri intre mese, iar dulcele, daca exista, este mereu servit dupa masa.

Prin urmare sunt buna prietena cu magazinele plafar. De foarte multe ori doar acolo gaseam produse cosmetice si diverse mancaruri pentru copii. Si dupa cum e limpede de imaginat, bugetul familiei se reduce drastic atunci cand dai supermarketul pe plafar. Pai de unde sa mai aiba mami un rest pentru un pahar de vin, alaturi de prietenii ei dragi? Noroc cu prietenii …

Am renuntat la produsele BIO pentru ca intr-adevar ne dadeau peste cap tot ce insemna bugetul familiei, dar am ales sa gatesc cu produse cat mai naturale, de preferat locale si bogate in nutrienti.

Revenind la Vivanatura, saptamana trecuta au lansat o noua gama de produse dedicata copiilor: Bebe Drag. Regasesti aici, tot ce iti trebuie pentru bebelusi si copii.

Noi folosim cu succes pasta de dinti, de ani de zile. Am cautat enorm pana am gasit una pe placul meu, pentru binele lor. Cautam ceva FARA fluor, FARA coloranti sau alti parabeni, care sa fie la un pret decent.

Daca sunteti in cautare de produse naturale pentru copii dar si pentru voi, atunci aruncati un ochi aici: www.vivanatura.ro

Pasta de dinti este aici: www.vivanatura.ro/produs/pasta-de-dinti-cu-argila-si-capsuni-50ml/

Multumesc,

Pe tine ce te face fericita draga femeie?

Cu totii trecem prin momente care uneori par dificile. Nu-i nimic. Asa-i jocul. Suntem aici, deci putem. Mergem inainte. Inapoi nu prea e o optiune. Gasim motivatia si continuam.

Doar ca tot uneori ne apar firele albe. Ne luat la bani marunti si aflam “de ce-ul”. Crezand ca l-am identificat, gasim solutia si trecem mai departe. Acum totul apartine trecutului. Inseamna ca suntem puternice, nu? Suntem de fier. Uau, super tare. Mai adaugam victorioase, un strat de armura peste inima si continuam sa zambim. Dar uneori stratul asta de armura incepe sa ingreuneze atat de tare scheletul, incat incepem sa simtim extenuarea de la mijlocul zilei. Mai bem o cafea, ne mai mustram putin in minte ca “nu asa se face” si continuam. Doar ca data viitoare scheletul se indoaie mai tare, mai crancen, mai aprig. Ba ca apar si insomnii. Ba ca apare si oboseala cronica. Ba ca apar si gandurile. Cand apar gandurile poate aparea si singuratatea, chiar daca cineva doarme alaturi.

E greu sa privesti dincolo cand dimineata si noaptea par ca au aceeasi culoare. Cand omul e prins mereu in ce trebuie sa faca, nu mai are timp sa se indoiasca ci doar sa se invinovateasca. In rest, tot timpul trebuie. 

Si tu unde esti?

Am inceput sedintele de life coach dintr-o pura intamplare. Nu aveam cine stie ce incredere in proces. Incepusem cu ceva vreme in urma, sedinte de psihoterapie si renuntasem destul de repede. Motivele principale au fost: 1. Nu aveam incredere deplina in persoana respectiva pentru ca de la inceput s-a raportat cu superioritate catre mine (cel putin asta inregistrasem eu si era suficient); 2. Pe parcursul celor 5 sedinte, nu am simtit nici un fel de legatura sau ajutor cat de mic. Negasind un singur zambet/ cuvant care sa ma determine sa lupt impreuna cu psihoterapeutul, am renuntat destul de natural.

Primele 2 sedinte de life coach au fost cele mai puternice si totodata cele care mi-au luminat situatia de atunci din cu totul alta perspectiva. Dintr-o data, reflectoarele mintii mele nu mai erau pe “ce se asteapta de la mine” ci pe “dar pe tine femeie, ce te face pe tine fericita?”. Pana sa descopar totusi lucrul acesta (pe care oricum nu l-am descoperit in totalitate nici acum), am fost nevoita sa sap adanc in inima si-n minte pentru a gasi ce ma tine pe loc: vinovatia. Eram un munte de vinovatie. Nici acum nu-mi este clar cum de ea, Cristiana, prin doua cuvinte care atunci pareau ca-si bat joc de lacrimile mele ca acidul pe obraz, mi-a spus “las-o sa treaca”.

Dar nu am stiut decat in perioada urmatoare ca totul incepe sa se transforme.

Am avut curajul sa pasesc incetinel catre mine. Panica a fost imensa. O sunam si ii spuneam: “Sa stii ca urmeaza sa vina panica aia mare. Sa-mi raspunzi la telefon! Uite ce am facut!! Am innebunit de tot!!! Cristianaaaaa sa-mi raspunzi la telefon!!!! Auzi!!!!!” N-a fost nevoie. Era ca si cum invatasem sa merg, dar inca foloseam carjele. Pana la urma, le-am aruncat cu totul. De Cristiana inca am nevoie. Continuam si astazi.

Cam asta a fost inceputul meu aici. Nu recomand coachingul. Eu o recomand pe Cristiana Ilcau.

Va recomand din tot sufletul meu tanar de femeie ajuns luna asta la 35 de ani, seminarul pe care il va desfasura in Bucuresti – Bucuria de a fi femeie

Eu voi fi acolo.

Multumesc

,

Prindem aripi impreuna? Primul alaptat in public

Articol care face parte din seria – Mamici pe Tocuri, Alapteaza Oriunde Oricand

In urma cu 2 articole povesteam despre primul alaptat cu primul meu copil – creata cea dulce, care acum are 5,3 ani. Experienta mea a fost de departe una plina de peripetii, ingradita de tipare medicale si sociale, care nu m-au ajutat. Din contra. Prindem aripi impreuna? (primul alaptat)

Primul alaptat in public, iarasi, este o experienta pe care cred ca merita sa o relatez in cadrul acestui grup de articole care fac parte dintr-o campanie foarte frumoasa: Alapteaza Oriunde Oricand are nevoie strumful, pe care am initiat-o alaturi de Ada Chindea, LaCeaiCuMamici.

Trecusem deja de primele hopuri. Copila perfecta care se obisnuise cu lumea putin nebuna in care aparuse, isi ceruse drepturile si castigase: mama pe care singura o alesese – O ALAPTA, chiar si cand nu vroia.

Acum ca noua mama se mai linistise, iata ca tatal copilului vru si el sa vada o atmosfera mai relaxata in sanul familiei. Prin urmare venea cu propuneri indecente, adica indraznete. Toti neuronii mei trecusera prin scurtcircuit abrupt, iar acum urma altul.

Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

El: hai sa iesim si noi in oras.

PANICA. Adica unde? Cu cine lasam copilul? Adica stai, il luam cu noi! Dar cum il alaptez? Staaai! Nu pot sa beau vin! De ce sa mai ies?! Nu mai bine asteptam noi pana pe la un an, poate un an jumate si iesim apoi? Dar stai din nou! Daca intre timp raman iarasi insarcinata (cum de altfel s-a si intamplat)? Atunci o sa asteptam vreo 3 ani (adica 5, dar eu inca nu stiam asta).

Cred ca stiti cu toatele furtuna de ganduri care te inunda uneori, aceea fara virgula, logica si bun simt.

Viitoarea creata avea deja spre 3 luni. Da. Suficient. Dupa lungi dezbateri, am ales un restaurant select, in care nu intrasem in viata mea si-n care nu credeam, pe vremea aceea, ca voi intra prea curand. Restaurantul era unul foarte bun, cu personal si practic servicii impecabile, aproape de un parc, just in case, cu locuri de parcare exact la botul portii. De ce ma interesa atat de tare unde parcam masina? Foarte simplu – in cazul in care copilul decidea ca ii este foame, eu urma sa ma duc cu el in parcare, in masina, sa il alaptez. Era pentru prima oara cand constientizam ca puteam SA MA DEZBRAC FRATILOR, in fata altor oameni!! IMBRACATI! Adica daca erau si barbati pe acolo?! Pana si femeile puteau fi pudibonde si puteau privi urat gestul meu de dezmierd adresat pruncului proaspat nascut.

Mi-am facut o sumedenie de scenarii. Jur. Dupa episodul ala, cred ca as fi foarte priceputa pe post de regizor in filmul Misiune Imposibila. Omul meu se minuna la cata imaginatie crescuse din mine in cateva luni, si ne cunosteam din liceu. Dar a fost foarte rezervat si mi-a raspuns in mod practic la toate intrebarile. In final, ma pregatisem cu imbracaminte speciala pentru alaptat, dar nu eram sigura ca voi purcede in directia aceea. Tot mai frumos era in parcare in masina mea.

Iar acum sa trecem la fapte.

Deci m-a convins ca Restaurantul X e locul potrivit pentru o seara linistita in doi, adica in trei.

Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Ne-am asezat la o masa pe terasa, chiar daca era un frig crancen. Ma gandeam ca cine poate sta pe frigul ala afara?! Asa pot si eu sa imi fac curaj sa alaptez linistita. De un chelner o sa reunsesc sa ma feresc. Uite ca sortii nu au tinut cu mine. Pe terasa era o gramada de lume. Na ca asta nu era in calculele mele. Deja eram stresata. Urmaream atenta pasii de la masa unde ne asezaseram pana la usa si pana la masina. In acest select restaurant, in care nu-mi aduc aminte nici macar ce am mancat, oricate eforturi as face, ma simteam ca-n jungla. Jungla era construita de fapt doar in mintea mea. Lumea din jur nici nu se sinchisea de mine si de copilul meu din carucior.

Iata ca una dintre lectiile cele mai valoroase din viata de mamica de pana atunci, abia urma sa-mi fie data. La o masa putin mai indepartata de noi, era asezat un frumos cuplu: ea o blonda superba, aranjata dupa ultima moda din cap pana in picioare, cu o tableta in mana (fara judecati!). El – un barbat cu un telefon in mana. Nu-mi aduc aminte mare lucru despre el. Atentia mea era pironita asupra superbei blonde care avea in stanga un carucior pe care il botezasem eu, dupa model – nava spatiala. Pana atunci nu vazusem un carucior atat de futurist. Si ma uitam eu cu atentie maxima la ea, si o observam cat de aranjata era si cat de natural se imbinase cu flora si societatea din jur. Iar io. Praf! Baie si un creion negru la ochi. Unghii? Par? Imbracaminte? Bine ca erau. Atat parul cat si unghiile, ma gandeam io, tocmai bine aveau si ele timp sa se regenereze cat urma sa nu le mai bag in seama cu oja, spuma sau fixativ. Superba blonda era de alta parere.

La un moment dat, soc si groaza. Nava spatiala incepe sa se miste. Opa. Deja facusem ochii mari. Ia sa vedem noi ce se va intampla in acest cuplu zguduit de odorul mult iubit. Curiozitatea mea era maxima. Ma uitam cu mare nerusinare. Mami isi ia frumos copilul din carucior si il “ataseaza” in dreptul pieptului. Discretie maxima. Problema era ca discretia era atat de mare incat incepusem sa intru la banuieli. Ce face ea acolo? Ma indrept catre jumatatea mea:

Eu: uita-te te rog la blonda si spune-mi ce face? Copilul nu mai plange! Ce ii face???

El: probabil il alapteaza.

Eu, socata dupa care suspicioasa: Dar nu se vede nimic. E imposibil! Uita-te din nou. Cu atentie de data asta!!!

El: iubita mea, alapteaza.

Eu: Pe cine???? Nu se vede nimic. Mai uita-te o data. Vezi ceva?

El: NU.

Tineti cont ca era frig rau afara, prin urmare toata lumea era cu parpalacul gros. La un moment dat, chelnerul se duce si el “cu treaba” la masa respectiva. Eu eram deja alba la fata, probabil empatizand cu sarmana mama aranjata si mult mai deschisa la minte decat mine. Evident. Inca nu-mi iesisem din soc, cand ce sa vezi: caruciorul nostru incepe si el sa se zdruncine de nerabdare.

Aoleu, adica toate scenariile mele de James Bond s-au dus pe apa sambetei? Pai ce fac acum? ALAPTEZ IN RESTAURANT? … Maica Precista, uite ca ma gandesc si la asta!

Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Alapteaza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Doar gandul ca o parte din pielea sanului ar putea fi expusa, ma facea sa rosesc pana in varful nasului si globilor oculari. Si ca sa fie treaba treaba, iata ca in spatele nostru se hotaraste sa apara lotul national si international, masculin, la un loc, la sah sau carling. Sau poate erau doar niste insi, saracii, iesiti de la serviciu care venisera si ei sa sarbatoreasca ceva lipsit de insemnatate pentru mine. Ce era insa plin pana la refuz de insemnatate pentru mine, era faptul ca un grup de barbati se asezasera fix la masa din spatele meu. Fuck! Ma uit la barbat, ma uit la copil. Copilul plangea, barbatul ma indemna sa procedez si eu ca superba blonda care intre timp plecase. “Bine, dar ea nu a avut lotul national masculin in spate, pentru sustinere!” Imi fac curaj de unde nu aveam si mufez si eu copilul agitat la san. In momentul ala, tot grupul de barbati se hotaraste sa schimbe masa. Dintr-o data, cred ca si laptele meu ajunsese la punctul de fierbere si incepuse sa se evapore de la cat imi crescuse tensiunea. Atunci s-a produs un soc si mai mare: un chelner s-a interpus fix intre cele doua mese si a indrumat cu o eleganta maxima grupul de barbati, catre o alta masa ceva mai indepartata de noi. Tensiunea mea incepuse sa scada. Adrenalina se potolise. Restaurantul trecuse testul. Jos palaria.

O facusem si p’asta. Alaptasem in public pentru prima oara.

Sentimentul de nuditate, de expunere in fata unor straini care ar putea simti repulsie, s-a transformat usor’usor in ce ar fi trebuit sa fie de la bun inceput – conexiunea cu copilul.

Deci primul alaptat in public, pentru mine, a fost unul cu multe suisuri si coborasuri emotionale, plus 2 kilograme mai putin. Ieeee. Dar eu sunt de fel, destul de exploziva. Cu toate acestea, sunt sigura ca pentru multe mame, exista o sumedenie de retineri cand vine vorba despre alaptatul in public pentru prima oara.

Multumesc

#MamiciPeTocuri

Sursa poze: 

https://ro.pinterest.com/pin/1266706123275401/

https://ro.pinterest.com/pin/1266706126202808/

https://ro.pinterest.com/pin/313774299014913145/

https://ro.pinterest.com/pin/524387950336707190/

Prindem aripi impreuna? Primul alaptat

Articol care face parte din seria – Mamici pe Tocuri, Alapteaza Oriunde Oricand

Nu intelegeam de ce de aproape o saptamana tot incercam sa scriu articolul acesta si nu-mi iesea.

Acum stiu.

Pentru mine experienta alaptarii a fost una extrem de bulversanta.

Cele doua sarcini m-au luat pe nepregatite. De fapt, chiar inainte de a pleca in concediul in care ramaneam pentru prima oara insarcinata, stabileam impreuna cu celalalt viitor parinte sa mai asteptam macar un an. Cand am aflat ca de fapt concediul a fost unul “roditor” m-am apucat de citit Mama si Copilul la recomandarea creatorului meu –  mama. Credeam ca stiu tot. Prin urmare, asteptam senina marea intalnire.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Am nascut. Copila care avea sa ajunga cea mai mare creata pe o raza de vreo 7 strazi in jurul blocului (astazi are 5.2 ani), se nascuse cu o greutate mai mica decat normalul, dar nimic notabil. Ne asteptam la asta. Doctorita, o persoana deosebita, ne confirmase ca totul este ok.

Cand am avut-o pentru prima oara in brate, am decis ca trebuie sa o alaptez. Da. Abia atunci. Probabil aparuse instinctul matern, altfel nu-mi pot explica incapatanarea atat de puternica in directia aceasta. Oare tot lucrul acesta il simt si celelalte mame care stiu ce e bine pentru copilul lor, dar nu pot explica exact?

Primul consult neonatologic a fost la 10 zile. Eram cu bebelusa in brate si asteptam sa ne spuna ca-i totul ok. In schimb doctorita, ne-a spus cu o voce grava ca lucrurile nu stau deloc asa.

Nu e in grafic.

What the fuck is that?? Ma gandeam ca nici eu nu-s. Dar abia nascusem. Imi recunosteam, nu-mi mai faceam vise sa am talia de viespe de cu 9 luni in urma dar nici nu ma ingrijora intr-un mod deosebit. Deci nu-i mai bine sa asteptam si sa vedem?

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Si uite cum doi parinti incepatori incercau sa afle de la doctor raspunsuri la o problema pe care nici nu o vedeau. Oare atat de orbi sa fi fost pana atunci? Chiar asa, copilul era rau cu noi alaturi?

Da. Copilul e alaptat. Da. Am lapte. Pai secretia de lapte nu este in functie de cat are copchilul nevoie? Cica nu. Daca bebelusul e prea mic atunci nu are putere sa suga, oboseste repede si ramane infometat. Explicatia parea logica. Ok. De ce nu plange de foame? Exista alta problema? Are toate organele la locul lor? (la modul cel mai serios, pana si asta am intrebat) Da. S-a nascut cu o greutate mai mica, prin urmare e evident ca nu are cum sa fie egala in greutate cu unul care s-a nascut cu un kil peste ea. Nu? Pur si simplu nu vedeam problema si ignoram propunerea ei voalata: lapte praf. Punct.

Pai de ce? 

Atunci a scos artileria grea si a taiat in carne pana a dat de maduva oaselor: Peste 2 sapt reveniti. Daca nu e in greutate V-O IAU si V-O BAG pe perfuzie. 

Initial am tacut. Primul gand fugar a fost la “sunt pasibila de protectia copilului?” al doilea gand m-a palit in moalele capului: “ii fac rau propriului meu copil”.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Pentru prima oara in viata, o alta viata de om depindea de mine iar eu nu stiam ce sa fac. Nu mai era vorba despre un proiect sau despre o relatie. Ceva in mine imi spunea ca trebuie sa plec de acolo pentru ca nu acolo se afla raspunsul. Cu toate astea, veneam intr-un sistem (a se intelege unitate spitaliceasca), chipurile, functional. “Platisem o institutie avizata pentru servicii de calitate”. In mintea mea, ei erau bifati ca fiind ok din punct de vedere al prestarii acelor servicii. Ca si un hotel. Vrei 3 stele. Cauti 3 stele si ai servicii de 3 stele. Vrei 4 atunci cauti 4 si stii ca ai conditii mai bune. Stii la ce sa te astepti. Firul logic ma ducea in directia: trebuie sa o ascult. Ea stie. Io-s proasta. Cu toate astea, corpul meu paralizat se revolta. Mintea habar nu avea ce sa mai faca, asa ca-si luase liber.

Cand am ajuns acasa, nu stiam exact cum sa reactionez fata de tatal copilului pe care il tineam in brate. Incepusem sa ma indoiesc grav de capacitatile mele de mama. Pana la urma exprimarea fusese – IMI IA COPILUL. Eram la doar 10 zile dupa nastere. Corpul meu era strabatut de cele mai stranii senzatii. Hormoni care nu fusesera niciodata in mine, de data asta isi faceau de cap. Panica ma paraliza. Ochii ii aveam mariti si eram deschisa catre orice sugestie dar stiam imediat, instinctiv, ce era bine si ce nu era bine pentru ea.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Cata a vrut sa ma sustina in tot, dar m-a facut sa inteleg ca totul trebuie facut in jurul binelui copilului. Poate ca intr-adevar nu ai lapte si poate ca laptele praf e o alegere buna. Nici acum nu-mi pot explica de ce m-am simtit usurata cand am vazut ca ea nu vrea laptele praf. Jumatatea masculina s-a panicat putin in momentul acela. Dar n-a vrut sa-mi arate. Cumva, ea imi confirmase ca ceea ce simtisem in cabinetul doctoritei era ok. Cu toate astea, simteam o mai mare responsabilitate pe umeri. Acum chiar ca trebuia sa fie alaptata. Si daca nu reuseam?! Au fost 2 saptamanai in care auzeam vocea doctoritei care suna amenintatoare: simteam cum ma decade din drepturi. Pernele mele erau deja spalate de la cat plangeam si ma rugam sa pape.

In momentul acela, in mine s-a declansat o lupta. Nimic n-a mai fost natural. Totul era calculat in functie de singurul sentiment care ma facea sa merg inainte: vreau sa alaptez; nu stiu de ce, dar stiu ca asta-i bine pentru ea. Nu ma pune sa iti explic, doar uita-te la ea. E aici si vrea sa o alaptez. Eram cel mai naiv om si poate ca asta imi arata toata vulnerabilitatea. Poate ca asta i-a facut pe cei din jur sa ma sustina. Eu nu mai aveam nicio putere atunci. Nu stiam ce fac. Nu stiam daca fac bine.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Mi-am facut un plan. Am inceput sa o scot mai mult afara, iar asta mi-a facut bine si mie. Am inceput sa o alaptez chiar daca nu cerea. Seara chiar imi puneam ceasul sa sune pentru a o verifica. Cea mai mare si crunta greseala a fost: tampita proba a suptului. Pentru cei care nu stiti despre ce este vorba, copilul e cantarit inainte si dupa ce suge pentru a sti numarul exact de ml pe care il ingereaza. Aveam grafic cu cat trebuia sa suga. Si acum mai am caietul. A fost cea mai destabilizatoare experienta. Daca sugea de 8 ori intr-o zi, insemna ca o cantaream de 16 ori. La fiecare masa notam si verificam rezultatul. Seara mergeam mandra la celalalt parinte si-i aratam reusita. Am baut tone de ceai de chimen si anason, m-am odihnit, si am mancat mult. Muuult.

Incepuse sa imi creasca increderea.

Am schimbat 3 medici pediatrii pana sa gasesc unul care sa-mi insufle profesionalism dar si umanitate si care sa rezoneze cu noua eu pe care nu o recunosteam. Copilul avea cam 4 luni cand am gasit o doctorita pediatru care avea cabinet la parterul unui bloc amarat. De fapt a fost o recomandare din partea doctoritei mele ginecolog. Tot la ea suntem si azi. Tot aici sunt o multime dintre prietenii mei, fiecare dintre ei ajunsi din alte recomandari.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Prin urmare, pentru mine, Alaptatul Oriunde si Oricand incepe cu primul alaptat. Primul moment este estential. Drumul devine mult mai usor dupa acel moment. Am avut noroc totusi de faptul ca cei de langa mine m-au sustinut. Cu siguranta nu eram in stare sa o tin tot inainte cu alaptatul, in cazul in care tatal copilului imi spunea ferm: nu este bine. Da-i lapte praf. Sunt sigura 70%  ca asa faceam. Dar iarasi, procentul de 30% se putea dilata atunci … de la hormoni.

Cred cu tarie ca se poate renunta foarte usor si “natural” la alaptare, chiar sub indrumarea obladuitoare a unui cadru specializat. Nu glumesc cand spun asta. Eu am avut noroc, pentru ca lipsa de informatii a fost usor echilibrata de sustinerea celor din jur si instinctul care se declansase. Cu toate acestea, a fost cea mai bulversanta lupta pe care am avut-o de dus pana acum. Hai a doua 🙂

Atunci nu m-am simtit mandra sau importanta. Din contra. M-am simtit mica si nesigura pe ce urma sa fac. Totul a fost o asteptare. Da. Puteam renunta foarte simplu. Aveam deja cumparate biberoane. Pur si simplu nu puteam.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Stii, e ca saritul cu parasuta. Rationalul iti spune sa nu faci asta pt ca el e rationalul si trebuie ascultat. E crescut in societatea noastra libera, iar deciziile lui sunt intelepte, luate in baza statistica dupa criterii de eficienta. Cu toate astea, mintea-ti spune doar atat: Sari. Pai de ce mai minte? N-am un raspuns. Dar sari. Ok.

Abia apoi realizezi ca nu te-ai asigurat daca ai parasuta.

Da’ gasesti tu o solutie pana ajungi jos.

(#MamiciPeTocuri te sustine J)

Multumesc

Sursa foto: Pinterest

Sursa foto: Breastfeeding.org

Sursa foto: La camp

Sursa foto: Klimt 

Sursa foto: Mary Cossatt

Sursa foto: New York

Sursa foto: Renoir

Sursa foto: Statuie

Modern Dad’s Challenges

Dragi cititoare, de data aceasta mă adresez cu mare entuziasm jumătăţii pe care o aveţi la uşă.

Cum vă sună Modern Dad’s Challenges, eveniment gratuit dedicat taţilor dar şi viitorilor tati? Era timpul pentru ceva de genul acesta, nu?

Pentru că sunt de părere că echilibrul nu întâmplător se învârte în jurul cifrei 2, susţin egalitatea în ceea ce priveşte sarcinile în cadrul familiei şi mai ales al familiei prelungite după acea aşteptare de 9 luni. Prin urmare vă aduc la cunoştinţă o super informaţie care ar putea să aducă un plus valoare şi o contrabalansare a situaţiei.

Dragi domni, umblă vorbe prin sat şi pe la colţuri cum că viaţa e frumoasă după ce apare bebe dar e greaaaaa. În afară de lipsa somnulu, idee care era clară din primele două articole de parenting citite, există deja multe alte confruntări la care nici cu gândul nu gândeaţi. Aşa-i?

Serviciul pare parfum franţuzesc comparativ cu unele zile din repertoriul familial? Oare aţi ajuns până acolo încât, unii dintre domniile voastre, nu toţi, să cereţi cu îndârjire proiecte suplimentare doar doar numărul orelor lucrate la serviciu să fie puţintel mai mare decât de obicei? Sau poate că metamorfozarea jumătăţii feminine va dat peste cap tot zenul care domnea înainte în cămin?

Înseamnă că este cazul să acţionaţi într-o direcţie sau alta. Aşa nu se mai poate!

Am aflat săptămâna aceasta despre un proiect foarte frumos iniţiat de Sofia Frunză, pe care o puteţi citi aici www.frunzaresc.eu. Alături de branduri partenere, parteneri media şi agenţia de publicitate care a rezonat cu acest proiect, ea a demarat în trompă şi a ajuns astăzi să facă strigarea pentru cea de a treia ediţie a evenimentului.

Desfăşurarea de până acum a avut următoarele teme:

Ediţia 1 – 5 aprilie 2017 – Rolul tatălui în perioada pre şi postnatală”

Ediţia 2 – 7 iunie 2017 – Psihologia jocului tată copil”.

Iar Ediţia 3, respectiv cea despre care scriu acum – 5 iulie 2017 – Siguranţa copilului în maşină şi călătoriile.

La eveniment îi veţi întâlni pe:

–              Alice Dona, Managing Partner ErFi Kids România, Brand Manager Graco USA,

–              Roxana Farca, Travel Writer LumeaMare.ro

–              Ana Maita, Consilier pentru Drepturile Mamelor Asociaţia SAMAS.

Vor fi atinse următoarele subiecte:

–              măsurile de prevenţie a accidentelor în timpul călătoriilor. Taţii vor fi angrenaţi şi în câteva exerciţii practice, astfel încât să le fie mai uşor să monteze scaunul copilului, dar şi să reacţioneze în cazul unor situaţii neprevăzute.

–              tehnicile de „supravieţuire” pentru părinţi în călătoriile cu cei mici (trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut alegerea lingvistică )

–              noţiunea de siguranţă auto pentru copii, date statistice actuale în România versus  Europa şi SUA în materie de siguranţă auto

–              standardele după care ne ghidăm pentru a alege un scaun auto, despre cum montăm corect un scaun auto în funcţie de sistemul de fixare, sfaturi de sănătate (poziţia corectă în scaunul auto)

Chiar dacă alegem şi varianta concediilor în doi, când vine vorba de întregirea familiei într-un weekend prelungit sau o săptămâna la mare, construim de fapt adultul de mai târziu care zace acum în bebeluşul/ copilul/ toddlerul nostru. Deci direcţia merita tot efortul.

“Călătoria este cea mai bună educaţie pentru copii, începând de la vârstele cele mai fragede. A-i oferi sansă de a petrece alături de tine cele mai bune momente ale anului, indiferent de locul în care alegi să-ţi petreci vacanţa, este cea mai responsabilă decizie şi o dovadă că eşti preocupat cu adevărat de siguranţă lui. Restul sunt scuze şi marketing”, consideră Roxana Farca.

Înscrierea la eveniment se face pe blogul Frunzăresc.eu, completând formularul (http://bit.ly/2sLxl8R). Locurile sunt limitate, deci nu mai staţi pe gânduri.

Vă aştept cu drag acolo.

Mulţumesc.

Evenimentul dedicat jumătăţii tale masculine

Dragi cititoare, de data aceasta mă adresez cu mare entuziasm jumătăţii pe care o aveţi la uşă.

Cum vă sună Modern Dad’s Challenges, eveniment gratuit dedicat taţilor dar şi viitorilor taţi? Era timpul pentru ceva de genul acesta, nu?

Pentru că sunt de părere că echilibrul nu întâmplător se învârte în jurul cifrei 2, susţin egalitatea în ceea ce priveşte sarcinile în cadrul familiei şi mai ales al familiei prelungite după acea aşteptare de 9 luni. Prin urmare vă aduc la cunoştinţă o super informaţie care ar putea să aducă un plus valoare şi o contrabalansare a situaţiei.

Dragi domni, umblă vorbe prin sat şi pe la colţuri cum că viaţa e frumoasă după ce apare bebe dar e greaaaaa. În afară de lipsa somnulu, idee care era clară din primele două articole de parenting citite, există deja multe alte confruntări la care nici cu gândul nu gândeaţi. Aşa-i?

Serviciul pare parfum franţuzesc comparativ cu unele zile din repertoriul familial? Sau poate că metamorfozarea jumătăţii feminine va dat peste cap tot zenul care domnea înainte în cămin?

Înseamnă că este cazul să acţionaţi într-o direcţie sau alta. Aşa nu se mai poate!

Am aflat săptămâna aceasta despre un proiect foarte frumos iniţiat de Sofia Frunză, pe care o puteţi citi aici www.frunzaresc.eu. Alături de branduri partenere, parteneri media şi agenţia de publicitate care a rezonat cu acest proiect, ea a demarat în trombă şi a ajuns astăzi să facă strigarea pentru cea de a treia ediţie a evenimentului.

Desfăşurarea de până acum a avut următoarele teme:

Ediţia 1 – 5 aprilie 2017 – Rolul tatălui în perioada pre şi postnatală”

Ediţia 2 – 7 iunie 2017 – Psihologia jocului tată copil”.

Iar Ediţia 3, respectiv cea despre care scriu acum – 5 iulie 2017 – Siguranţa copilului în maşină şi călătoriile, Cafeneaua Happy Cinema (în incinta Liberty Center/ Bucureşti)

La eveniment îi veţi întâlni pe:

  •  Alice Dona, Managing Partner ErFi Kids România, Brand Manager Graco USA;
  •  Roxana Farca, Travel Writer LumeaMare.ro;
  •  Ana Maita, Consilier pentru Drepturile Mamelor Asociaţia SAMAS.

Vor fi atinse următoarele subiecte:

  •  măsurile de prevenţie a accidentelor în timpul călătoriilor. Taţii vor fi angrenaţi şi în câteva exerciţii practice, astfel încât să le fie mai uşor să monteze scaunul copilului, dar şi să reacţioneze în cazul unor situaţii neprevăzute;
  • tehnicile de „supravieţuire” pentru părinţi în călătoriile cu cei mici (trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut alegerea lingvistică);
  • noţiunea de siguranţă auto pentru copii, date statistice actuale în România versus  Europa şi SUA în materie de siguranţă auto;
  • standardele după care ne ghidăm pentru a alege un scaun auto, despre cum montăm corect un scaun auto în funcţie de sistemul de fixare, sfaturi de sănătate (poziţia corectă în scaunul auto).

Chiar dacă alegem şi varianta concediilor în 2, când vine vorba de întregirea familiei într-un weekend prelungit sau o săptămâna la mare, construim de fapt adultul de mai târziu care zace acum în bebeluşul/ copilul/ toddlerul nostru. Deci direcţia merită tot efortul.

“Călătoria este cea mai bună educaţie pentru copii, începând de la vârstele cele mai fragede. A-i oferi sansă de a petrece alături de tine cele mai bune momente ale anului, indiferent de locul în care alegi să-ţi petreci vacanţa, este cea mai responsabilă decizie şi o dovadă că eşti preocupat cu adevărat de siguranţa lui. Restul sunt scuze şi marketing”, consideră Roxana Farca.

Înscrierea la eveniment se face completând formularul. Locurile sunt limitate, deci nu mai staţi pe gânduri.

Vă aştept cu drag acolo.

Mulţumesc