“Retete perfecte” pentru “copii ideali”

Alegerea ta - chemarea ta

Daca o gradinita poate schimba o educatoare considerata nepotrivita din diverse motive, cu un parinte nu se poate proceda la fel. Am auzit deja in doua randuri, psihologi care sustin in gluma: inainte de a deveni parinte, orice persoana ar trebui sa dea un examen psihologic; din pacate, multi nu ar trece.

Fara sa ma refer la cazurile grave in care este nevoie chiar de interventia altor persoane sau a statului, in umila mea opinie, de multe ori, problema este pusa intr-un mod total gresit. Educatia copilului in sine trebuie abordata in functie de parinte in general si de parintele roman in particular. Avem deja un istoric colectiv ca si natiune (am mai scris aici). Am avut parte de un anumit tipar familial, iar acesta si-a lasat amprenta asupra comportamentului.

Prin urmare, cred ca trebuie plecat de la parinte ci nu de la copil

Problema cu adevarat presanta pe care o sesizez este chiar modul de abordare al parintelui in aceasta ecuatie.

Primim sfaturi despre cum sa ne comportam in relatia cu copilul, fara a se acorda importanta felului nostru de a fi, cum ne sta in fire si in obiceiuri sa procedam, ce putem aplica intr-o maniera constienta, asumata si mai ales personalizata.  

E ca si cum mergem la cumparaturi dupa rochia de mireasa fix in anul in care se poarta rochia tip sirena, potrivita pentru majoritatea femeilor slabe si voluptoase. Chiar daca rochia aceea vine minunat pe toate manechinele din reviste, pe tine s-ar putea sa “nu te prinda”. Insa rochia tip printesa ti se potriveste ca o manusa. Nunta va fi la fel de frumoasa precum ti-ai imaginat-o. Poate chiar mai bine, pentru ca acum ai gasit solutia ta.

Putem aplica automat cateva exercitii ridicate la rang inalt, dar acestea functioneaza rar sau niciodata daca tu nu te simti confortabil facandu-le.

Oare ce nu ai face pentru odorul mult iubit!? Oricum faci tot ce iti sta in putere, dovada stau cearcanele ocazionale si poate incrancenarea de luni de la birou dupa un weekend lung si aglomerat :).

Cam cum se face cu fortarea aceasta?

Pai e ca si cum tu ai frica de apa dar cineva te provoaca sa inoti.

Poate ca nu ti-a placut vreodata marea, dar acum trebuie sa mergi pentru ca – vitamina D, pentru ca – alti prieteni cu copii si chiar pentru ca – celalalt partener asa spune ca trebuie facut.

Poate ca nu ti-a placut vreodata sa ai program.

Poate ca nu ai stiut prea bine sa comunici, lucru care nu te-a deranjat pana cum.

Poate ca esti o persoana singuratica si preferi sa stai in casa decat sa iesi cu prietenii.

Poate ca nu esti o persoana matinala.

Poate ca nu ti-a placut sa ceri vreodata ajutor iar acum te vezi in situatia de a o face.

Poate nu ti-a placut vreodata sa depinzi financiar de altcineva.

Poate ca nu ti-au placut vreodata parcurile (aici ma incadrez eu J; intotdeauna mi-au parut incredibil de plictisitoare)

Toate acestea, au legatura cu comportamentul nostru fata de cei apropiati. Copiii sunt primii care stiu ca este ceva in neregula. Blondul meu superb (undeva pe la 3 ani) mi-a spus odata cand stateam cu el acasa, bolnavior fiind: “Mami de ce esti mereu trista?”. Nu-mi dadusem seama pana atunci ca sunt incruntata. Din contra. Incercasem sa fiu cat puteam de senisa.

Toate acestea trebuie depasite atunci cand apare copilul. El ne forteaza. Iar lucrul acesta nu este deloc usor.

In functie de cat de mare este panica, renunti sau mergi mai departe. Dar teama chiar daca dispare pe moment, inca se afla acolo. Doar timpul le rezolva pe toate si va lasa loc altor sentimente, de data aceasta, pozitive.

Ce vreau sa spun este faptul ca, din pacate, nicaieri nu vad “ghidul de aplicare” al metodelor de parenting. Aici ai putea gasi zona de: “Atentie!” sau “In caz ca apar manifestari neplacute … ”. Pentru o simpla vitamina C ai un intreg pomelnic indesat intr-o cutiuta pe post de instructiuni.

Daca te hotarasti sa iei in plin avant o metoda noua de parenting, te rog ai rabdare. Ignora faptul ca altii pot mult mai bine si mai repede decat tine. Lucrul acesta este doar o impresie. Tu nu esti ca ei. Tu esti tu. Tu esti mama copilului tau, nu a celorlalti. In primul rand lupti pentru el ci nu pentru o societate mai normala. 

Lasa vinovatia si comparatia. Orice ai face, faci bine. Ai incredere. E ok.

Cred ca nu gresesc cu mult cand spun ca nu exista nici o reteta simpla care sa te faca sa scapi de 20 de kilograme rapid, asa cum nu exista nici o reteta sigura pentru orice.

Prin urmare: 

In caz de manifestari neplacute, tratati totul cu rabdare si blandete; de data asta cu blandete fata de voi.

Pe undeva, tineti cont si de voi.

“Cu rabdarea trecem marea”

Sursa poza

2 raspunsuri
    • mamenebune
      mamenebune says:

      Aoleu! Mereu? In nici un caz. Vorbesc doar despre momente. Atat. Momentele sunt trecatoare, chiar daca sunt persistente uneori. Mai cred ca momentele te definesc mai bine decat clipele perfecte dintr-un „concediu formal” sau „petrecere protocolara”. Momentele sunt cele care iti arata si cine esti. Deci trebuie ascultate. Iar asta-i misto. Rau.
      Nu crezi?

      Răspunde

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *