Sticker-ul pentru parbriz: MameNebune.ro Muhaha!

Sticker MameNebune

Astazi, in timp ce incercam sa scot masina din parcarea unui mall mioritic, incurcata fiind de: 1. un Jeep imens in dreapta care m-a obligat sa fac vreo 7 manevre fata-spate; 2. de senzorii mei de parcare care s-au hotarat sa cedeze dupa nici doua luni de functionare, mi-a incoltit in minte intrebarea aceasta.

Minunatul sticker ar veni fix intre semnul de incepator si cel de Baby on Bord. Ce poate fi mai frumos de atat?!

In felul acesta, probabil, nu s-ar mai opri toti barbatii prezenti pe o raza considerabila, sa ma pozeze la volan, pentru o celebritate, presimt eu, deloc flatanta.

Sunt constienta de faptul ca intr-o capitala europeana, aglomerata ca a noastra, nu prea este loc pentru incepatori. Stiam asta. Mi-am asumat-o. Sincer, nu m-am apucat de condus manata fiind de o chemare nebuna pe care am simtit ca trebuie sa o hranesc in felul acesta. Nu. Contrar tuturor aparentelor, m-am reapucat acum de condus, la 35 de ani, pentru ca am nevoie disperata de o masina pentru distantele scurte care se transforma in foarte lungi cand sunt cu doi copii mici de mana.

Norocul meu este faptul ca gradinita copiilor este foarte aproape de casa. Nu intru in traficul nebun de dimineata. Nu incurc foarte tare corporatistii grabiti, ci maximum taximetristii care, spre marea mea uimire, sunt singurii care nu se tem de mamaliga mea din geam. Adica mai toate masinile ma lasa sa ma strecor, probabil mai mult din precautie, insa masinile noastre galbele mai ca vor senzatii tari. Ignora cu desavarsire semnalizarea mea. Mai mult, vin spre mine la milimetru pentru tot felul de depasiri ca-n filme. Prin urmare, am inceput sa ma feresc de dansii tot asa cum se feresc restul masinilor din trafic de semnele mele galbene.

Acum ce pot spune, domnii prezenti astazi in parcarea mall-ului au asistat la o iesire din parcare, nedemna de un mandru cetatean care umbla cu masina pe asfaltul romanesc. Cred ca la un moment dat ma plictisisem si eu de cate manevre facusem. Piciorul stang amortise nitel de la apasat pe ambreiaj, iar mainile mele erau maxim incordate la cum incercam sa intorc rotile. Din pacate, inca nu stiu sa apreciez corect distanta fata-spate. Pana mai ieri, ma bazam maximum pe bip-aitul senzorului din spate. Acum ca el, sarmanul, decedase, o luasem practic de la zero absolut. Imi venea sa cobor din masina sa vad ce distanta mai am pana la masina din spate. Cred ca daca faceam si asta, in mod sigur se instalau vreo doi gentleman-i sa ma ajute ei cu volanul. Jur ca incercam sa sofez corespunzator, dar pur si simplu nu reuseam sa aproximez distanta. Prin urmare, da, limitele mele sunt diferite comparativ cu ale altora. Daca dadeam o dulce sarutare aluia din spate? Mai bine putina precautie. Nu? Sau oare n-o fi asa?

In alta ordine de idei, am descoperit recent ca mi-au murit senzorii de parcare pe spate. Nu ma intrebati cum am descoperit. Nu spun nimic, nici macar sub influenta alcoolului.

Deci, fac comanda!

Intrebarea este, cate sticker-e? Mai sunt doritori? (Remarcati, va rog gender-ul utilizat pentru exprimare)

PS: sa fie foarte clar, mesajul este acela ca sunt extrem de precauta la volan. Iar pentru ca injuratura maxima la mine nici macar nu ar indoi vreun birjar din trafic, vreau sa imi arat si eu miserupismul intr-un stil propriu cu tente romanesti de umor.

Imi cer scuze, domnilor, la raliu voi participa mai pe final de an.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *