,

Am decis să dăm copiii la școala aceea privată

Cândva, anul trecut, ne-am așezat amândoi cu capul în mâini, ne-am analizat ridurile, puterea, norocul și perspectivele pentru următorii 10 ani, gâtuiți de problema școlii.
De ce pentru următorii 10 ani?
Pentru că luam pentru prima oară în calcul înscrierea copiilor, DOI LA NUMĂR, la școală, în sistem privat.
El nu a fost de acord, încă de la prima silabă pe care am rostit-o în această direcție.
Am scris mai pe larg acum doi ani, fix înainte de a lua această decizie, cum am ajuns să cochetez eu cu ideea și cum începuseră să îmi cadă, rând pe rând, zidurile de NU-uri.

Deciziile care privesc copiii se iau într-o liniște aproape de meditație, într-o seară cu multe tăceri și mult mai puține cuvinte, de ambii părinți.

Înainte de decizia – școala privată

Iată-ne de mână, doi părinți responsabili pe bugetul limitat al familiei, către unul dintre cele mai fabuloase fonduri de investiții, în opinia mea, către cămătăreală sigură în opinia celuilalt.

Întâlnirea cu directoarea școlii, anul trecut, când căutam școala pentru Fina Balerină.

Nu o să pun accent pe informațiile, avantajele și ZEN-ul pe care le-am întâlnit acolo, căci toate pot fi combătute, rând pe rând, în polemicile deja cunoscute: “doar asta au vrut să îți arate”, “normal că îți vorbesc frumos pentru că tu dai banul” etc.
Sunt fix lucrurile pe care le spuneam și eu la rândul meu, când eram sigură că vom alege sistemul de stat. Doar nu eram nebuni să dăm atâția bani. Nici nu ne permitem! Pfff

El, ateul convins întru un sistem de învățământ privat care promite în van marea cu sarea, ca guvernarea ultimilor 20 de ani de România, a tăcut în acea întâlnire. Mai mult, a început să asculte cu atenție fiecare cuvânt rostit de doamna directoare de la scoala privată.

În timpul procesului de luare a deciziei – școala privată

Am plecat amândoi muți. Ne-am vârât în taxiul care urma să ne ducă la aeroport – întâmplarea făcea că un proiect ne cerea departe de România aceasta, în care amândoi parcursesem parte din sistemul național de învățământ, până la master.

Dintr-o dată, el, ateul, spune:

– Deci, ce bancă jefuim ca să îi trimitem p’ăștia doi acolo? 

Ai grijă ce semne de întrebare îți pui, că s-ar putea să ți se arate …

Am ajuns peste hotare.

Evident, ne-am minunat cum de alții pot iar noi nu.

Vă rog ține-ți cont că am fost plecați în interes de serviciu. Am avut de a face cu statul și alte entități, însă totul a mers ca uns.

Noi, ca românii, ajungeam întotdeauna cu 30 de minute înainte, însă mereu eram “luați” la fix. Am văzut loc amenajat pentru copii mici într-o clădire a statului!!! Anormal!!! Știu. Asta deja era o exagerare, exact ca discursul doamnei directoare de la școală.

Curios, la noi ÎNCĂ se schimbă bordurile peste care sunt parcate mașini, peste care nu pot trece mamele cu cărucioare și sunt nevoite să meargă pe stradă.

Noi eram, de asemenea, cei care veneau cu întrebări stupide, de încurcam oficiosul din fața noastră. Ca de exemplu:

Când va expira cardul acesta, va trebui să venim din nou aici pentru a-l reînnoi?

– Cum adică, întreaba oficiosul?

– Adică, peste cei 3 ani de valabilitate? Venim din nou să dăm cu subsemnatul etc?

Hmm, cum să vă explic, ne spune oficiosu’, după ce se duce și se consultă cu un alt oficios, probabil mai mare în rang?! Astăzi, aceasta-i procedura, însă 3 ani înseamnă foarte mult. Procedura se poate schimba. Este posibil să nu mai fie nevoie să vă deplasați aici. (Fără nici cea mai mică formă de exagerare, am redat exact ce ne-a explicat)

Așa că după 30 de minute de așteptare, doar pentru că noi am ales să facem asta, din experiența de acasă, și încă 3 minute cât a durat întreg procesul, am plecat de acolo, mai uimiți decât după discuția cu directoarea de la școala privată.

Nu se poate nene, suntem în Twilight Zone. Neapărat să experimentăm sexul cât mai curând!!!!

 

Cum am luat decizia – scoala privată

Într-o altă seară, de data asta singură, cu o sticlă de vin bun lângă mine, m-am așezat frumos în fața laptopului și am început să fac balanța de venituri și cheltuieli. Ieșeam bine.
Noi nu suntem niște oameni cheltuitori. Din contră, suntem chibzuiți. Avem excese, da, asta întâmplându-se doar dacă ne permitem. Rate nu prea avem, cheltuieli mari, iarăși, nu prea sunt, pentru că locuim decent în 3 camere superbe, într-un bloc vechi.
Cele mai mari cheltuieli sunt cele două rate venite de la sistemul privat de învățământ. Astazi, o școală și o grădiniță. În 2020 vor fi două școli private.
Cu aceste calcule, m-am adresat ateului convertit, care între timp își ascuțise barda ca să jefuiască banca.
Iubitu’, noi ne cam permitem două școli private. Asta dacă tăiem CONȘTIENT ȘI ASUMAT de pe listă, o parte dintre excesele noastre.
Partea bună a fost faptul că în urma acestor calcule, ne-am dat seama că avem cheltuieli acolo unde nu ar fi trebuit. Adică plăteam degeaba niste chestii de care nu pot să spun că ne bucuram.

Concluziile de astăzi:

Fina Balerină a terminat clasa 0 aici. Sunt 20 de copii în clasă. Au două educatoare, una dintre ele are experiență atât în sistem de stat cât și în școala aceasta. Pe lângă cele două educatoare, mai există încă un ajutor. În clasa lor există câțiva copii cu profesor de sprijin/shadow.
Marele Blond este de 3 luni la grădinița din acest sistem. În 2020 va începe și el școala aici.
Copiii sunt bine. Fina Balerină iubește cititul, Marele Blond adoră engleza, amândoi își iubesc colegii, sunt respectați, ȘTIU să respecte alegerile celorlalți … multe; nu stiu ce este ăla bullying. La randul meu, nici eu. Am mai scris aici. 

Pseudo-renunțări

Nu mă ajută nimeni la curățenie, nu am demachiant luna aceasta, îmi cumpăr o pereche de blugi, o carte sau o cremă antirid la fel ca în liceu, programat la urmatoarea alocație, pardon, proiect. Totul este foarte calculat acum. Mai mult ca sigur nu ne vom lua casă următorii 10 ani. 
Aceasta a fost o alegere personala. 
Ne permitem un concediu decent pe an, Untoldul de la Cluj pentru noi, am ratat la mustață Elementum de anul acesta, însă anul viitor nu mai ratăm.
Ce nu ne mai permitem: De exemplu Tomorrowland o dată la 10 ani – pentru pasionați; pffff – am taiat brânză puturoasă și croissantele de pe lista obișnuită de cumpărături. De asemenea am taiat cu roșu Mega Image. Acum am apelat la Lidl, Kaufland și mai nou Selgros.
Sistemul privat este o opțiune foarte bună astăzi. Din pacate nu este usor accesibil. 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.