Acțiune: La un semn deschisă-i calea … accesului de furie

La un semn deschisă-i calea

“La un semn deschisă-i calea …” accesului de furie, iar dacă în vecinătate se află și un frățior pe post de amplificator, ciorba cu de toate-i gata. Pardon. Spectacolul poate începe. Floricele și ochelarii 3D, vă rog! Rândul 6 pe la mijloc.

În urmă cu un articol, strigam în gura mare că vreau să fiu și eu tată. Faptele se derulau după ce avusesem parte de un tantrum destul de reușit. Totul se întâmpla la finalul glorios al primei zile de școală și respectiv, de grădiniță.

Un final superb după o zi plină

Ce bine mi-am ales numele blogului!!

Iată-mă pe mine, mândra mamă, cu doi copii mici, obosiți, surescitați și ușor confuzi, fix în mall. Alt mall. Nu cel de la Bușteni, unde sper că au dat poza cu mine jos din geam.

Motivul este foarte simplu. Acolo există un magazin de “dulciuri sănătoase” pe care ei și-au dorit să îl prăduiască în semn de răzbunare.

Să recapitulăm:

Treziți de la 7-7.30, nu la 10.00 că în vacanță.

Cel mic nedormit la prânz.

Bonus: cu dulce în stomac.

Protagoniști: cea mai fină balerină din lume, 6,4 ani și marele blond de 4,9 ani, deci, doi mititei.

În fapt era vorba despre o bomboană cu cacao, ce-i drept, și cu miere. Nici măcar cu zahăr. Doar una! Însă contextul de mai sus a pompat greutatea.

Voiam si eu sa fiu supereroul zilei

Eram tare curioasă să văd cum s-au desfășurat lucrurile prin ochii lor. Prin urmare, le-am ascultat doleanțele, spunându-mi că astrele vor ține cu mine de data asta.

Nimic mai fals.

M-am așezat la masă alături de o altă prietenă, venită și ea cu fetița. Dintr-o dată observațiile noastre către copii nu mai podideau. Mi-am dat seama că dacă mai stau puțin voi ajunge acolo unde nici un părinte nu-și dorește să ajungă. Prin urmare, m-am scuzat și am scos spectacolul departe de ochii publicului.

Ajunși în mașină, superba balerină nu făcea decât să îl enerveze pe frate-său, așa cum doar frații știu să o facă. Nimic nou sub soare.

Chiar daca ziua începuse cu o doză maximă de emoție, îmbrățișări și promisiuni duioase, risca să se încheie la polul opus.

 

Zilele ce au urmat am încercat să recuperez terenul pierdut din inerția evenimentelor scăpate de sub control

Însă și zilele acestea au fost pigmentate în toate culorile curcubeului. O zi perfectă de dimineață până seara este ceva greu de atins. Cred că mai am ceva terapie de făcut până să ajung la performanța aceea, despre care tot aud vorbindu-se la alții. Până atunci însă, rămân odoar o mamă obișnuită.

Nu degeaba se spune că alături de copii e musai să trăiești prezentul. Trecutul nu ar trebui să conteze, iar viitorul este prea departe. Râsetele lor, doleanțele, ochișorii lor iubiți sunt fix în față.

Concluzie:

Viața cu copii mici nu este construită din zile și zile. Viața cu copii mici este construită din momente și momente. O zi începută perfect, în cea mai bună notă, se poate sfârși … diferit.

După cum este scris mare și pe blog: Cred că în familiile cu copii se nasc marile scenarii pentru cele mai bune comedii, de Oscar.

La un semn deschisă-i calea … momentului de acum. Să profităm așadar, de lumina lor și să ne încălzim de la aceasta atunci când apare.

Sursa poza

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *