Angajați buni, angajați proști și generația viitoare

De când lumea și Pământul, în toate domeniile au existat angajați buni și angajați proști.

Atât sistemul de stat cât și cel privat au funcționat, până la urmă, cu această meteahnă.

Situația

De o săptămână, fetița mea cea creață a început școala de vară, acolo unde din septembrie va începe clasa pregătitoare cu normă întreagă. Sunt mulțumită de sistem, de profesori, de traseu.

Cu toate acestea, mi-a fost infernal de greu să găsesc varianta cea mai ok pentru ea. Am căutat în toate părțile, am analizat mai multe școli, am vorbit cu o mulțime de părinți, am fost și dată afară de o duamna directoare. Dar trecem peste amuntele acestea. Sunt sigură că fiecare dintre voi aveți povești fabuloase în palmares.

Sintagma verbală a multor angajați proști

Am toată stimă față de functionarii publici buni: profesori, medici, parlamentari și așa mai departe. E vizibil cum balanța se înclină când într-o parte, când în cealaltă, cu greutate sporită. Cu alte cuvinte, pe cât sunt unii de buni, pe atât de proști sunt ceilalți.

Acestea fiind spuse, nu știu dacă ați observat că, în marea majoritate a cazurilor, neprofesionistii au o sintagma verbală mai des utilizată decât ceilalți.

La scoală:

„Gică, dacă nu ești de acord cu mine și continui să ceri explicații PE TIMPUL MEU, te rrrrrog frumosss să ieși afară din clasa mea! Ori dai fuguța la directoare ori faci 50 de flotări! Acuuuum!”

Oare ați observat? La fel mai face și cetățeanul turmentat, căruia, datorită faptului că i se cam impleticeste plimba-n gură, preferă să ridice o singură dată glasul, să știe că și-a spus, domnule, punctul de vedere!

Să fie sigur că a fost ascultat!

Să fie sigur că are ultimul cuvânt de spus!

Nu contează că a instaurat teroarea!

Cel mai important lucru este să se facă așa cum spune el. Că doar nu degeaba a șters băncile facultății timp de X ani, nu? … mă refer la prost, nu neapărat la cel turmentat.

Și cine suntem noi, dar mai ales copiii noștri, să îi apostrofăm în halul acesta nedrept și penibil?

Până la urmă ei AU AJUNS profesori – sau politicieni sau doctori – printr-un vot important sau poate printr-un joc straniu al sorții. Au dat interviuri – poate chiar șpagă, dar la ce cod penal avem acum, na’ că nu mai poți demonstra.

Așa că am face bine să ne calmăm.

Părinții să afle imediat că odraslele nu-s cuminți la clasa. Sunt copii răi și trebuie pedepsiți. Iar data viitoare să se ducă la … la altă școală. Poate chiar să se ducă la o școală privată dacă tot fac atâtea nazuri. Ce? Nu-ți permiți?

Atunci stai jos în bancă, cu mâinile la spate. Ei drăcie!

Generaţia lor e mai buna 

Ca un joc straniu al sorții, ieri stăteam de vorba cu una dintre viitoarele învățătoare de clasă pregătitoare, din cadrul școlii unde printesa mea creață ca o negresă va veni din septembrie.

Îmi spunea cu uimire faptul că toți copiii sunt destul de asemănători. Au reușit într-o săptămână și jumătate să închege o relație frumoasă. Mai mult, de la generație la altă, se observă faptul că „se lucrează” cu acești copii. Sunt mai calmi. Sunt mai răbdători. Au un vocabular mai dezvoltat. Știu să se recunoască mai bine în mulțimea de copii … dacă înțelegi ce vreau să spun.

Dragi părinți, copiii sunt mai buni de la generație la alta.

Facem o treabă minunată.

Și cum ei sunt viitorul, am impresia că viitorul sună cu adevărat mai bine. Mă bucur tare mult să văd oameni zbătându-se pentru dreptate, făcându-și loc spre lumina tămăduitoare a adevărului.

Eu am simțit asta. Tot noianul acesta de informații, se pare, a avut un efect extrem de bun asupra generației noastre, dar mai ales a lor.

Să sperăm că sinceritatea lor va dezvălui starea noastră imperfectă dar totuși perfectibilă.

Așadar să continuăm să shareuim adevărul și frumosul.

Schimbarea chiar începe cu noi, iar speranța nu trebuie sa moară niciodată.

Sursă poză