Aș vrea să vorbesc cu tine despre,

Aș vrea să vorbesc cu tine despre ce îmi permiți să găsesc în mine și despre lipsa limitelor pe care le experimentez doar când ieșim amândouă în oraș.

Ca atunci de Crăciun! Mai știi?

Nelimitarea aceasta vine odată cu noua cale pe care tu mi-ai arătat-o:

E atât de simplu să trăiești frumos. Pare singura datorie pe care ar trebui să mi-o asum zilnic.

Înainte să te am, mă întrebam dacă e ok, iubita mea, să te aduc într-o lume dominată de lucruri nu întotdeauna frumoase.

Lumea cea mare? Hai sa fim serioși!

Credem, noi părinții, cu nevinovată copilărie, că cei din jur sunt cei care ar putea schimba sufletul tău frumos.

Astăzi cred, cu cea mai mare certitudine, că exemplul meu pentru tine este mai puternic decât orice găselnițe externe. Nu spun că nu vor conta, ci doar că vor conta mai puțin. Vei putea depăși.

La fel ca un cămin, dacă însăși structura ta e construită pe valori frumoase, nu va fi dărâmată nici măcar de un țunami.

În sinea mea îmi e teamă că nu-s suficientă pentru tine. Aici e marea teama. Dar aici lucrez cu mine. Însă da, încă mă gândesc să nu-ți alterez chiar eu aura nevinovată.

Aș vrea să vorbesc cu tine despre,

Niciodată nu cred că am fost mai fericita ca acum, când îți privesc curiozitatea din priviri, fermitatea gesturilor tale timide de Balerină Fină, de aproape 7 ani.

Acum cred că ne aflăm la una dintre cele mai frumoase vârste din existența noastră: tu aproape 7 ani, eu aproape 37 ani.

Îmi vine să râd acum când îmi aduc aminte cu câtă migală plănuiam momentul perfect al apariției tale, primul copil: întâi casă, apoi mașină, apoi să termin proiectul acesta, apoi vine promovarea cealaltă, apoi poate plecăm din tara.

Bine că ai apărut tu și ai terminat cu întregul șir de apoi… apoi… apoi.

Știiiu cât de greu ți-a fost când a apărut frățiorul tău mai mic, Marele Blond, care acum deja numără 4 primăveri. Ia uite, martie-i după colț și o va începe pe a cincea. Ai supraviețuit. Și eu. Amândouă.

Păi oricât aș fi încercat să bifez din lista marilor realizări pentru a-ți așterne doar petale de trandafir în cale, nimic nu ar fi fost suficient. Imbătrâneam cu lista mea de “apoi”.

Eu îți rămân pe veci datoare

Ce tare că a trebuit cumva să ies din mine, prin nașterea ta, pentru a mă vedea cu adevărat. Privindu-te, mă privesc și pe mine. Ești din mine, dar ești alta. Ești tu. Păi tu ești cea mai tare lecție de dezvoltare personală primită până acum.

Te rog, schimbă-mă mai mult

Azi am toată încrederea în puterea ta.

Azi te las pe tine la nici 7 ani să faci tot ce vrei din mine. Sunt atât de sigură că tu știi mai bine azi. Te voi ține de mână când vom traversa strada, însă în rest, mă voi lăsa ghidată de tine. Voi merge pe străduțele pe care le alegi, voi lua metroul spre deliciul tău, voi admira, mă voi înfiora, voi mirosi ghiocelul acela dacă tu asta vei face.

În urmă cu ani, făceam asta. Atunci eram îndrăgostită de un bărbat superb. Încă sunt. Mă lăsam dansată în mână lui pe ritmuri de Leonard Cohen.

Astăzi mă las în seama îndrăgostelii față de tine.

Tu ai alte ritmuri ale inimii. Tu inventezi muzica. Mai mult însă, tu dansezi.

Ești atât de delicată.

Mi-este teamă

Aș minți înfiorător să spun altceva, că indiferent cum te-aș crește ai putea să fii rănită într-un fel pe care nu mi-l imaginez acum. Ce spuneam mai sus. Însă știu că voi fi lângă tine. O sa intru în tine atunci și o să-ți dau o fărâmă din mine, așa cum ți-am dat timp de 9 luni. Sper să fie suficient de data asta.

Aceasta este scrierea mea pentru tine, despre ce aș vrea să vorbesc cu tine.

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursă poză