Cand copiii nu-s acasa, joaca parintii pe masa

Cand copiii nu-s acasa, joaca parintii pe masa

Este prima vara in care copiii mei, (blondul superb de 3.8 ani si creata cea dulce de 5.3 ani) sunt la bunici la tara DE DOUA SAPTAMANI. Aceasta este cea de a treia saptamana “de libertate”. Cu riscul de a parea cea mai denaturata mama iubitoare, spun cu mana pe inima ca ma simt ca in prima tabara, fara parinti.

Prin urmare:

Aragazul meu a fost pornit doar pentru cafeaua de dimineata. N-am gatit si nu mi-am pus problema nici macar o singura data de unde sa cumpar mancare mai proaspata. Aprovizionarea a fost facuta mereu de la magazinul din colt. Am macat prostii/ racituri/ salate. Evident ca si jumatatea mea mai buna s-a comportat ca-n tabara si nu a pus accent pe mancarea pe care oricum nu o gateam. Prin urmare a mancat mult in oras sau raciturile cu care umplusem eu frigiderul. Ieri in drum spre casa, ii spuneam: Ce sa gatesc eu zilele acestea? Cu o fata indecisa intre groaza si hohot de ras, mi-a raspuns: Lasa iubita, ai tu alte calitati. Pentru mine, asta este inca o confirmare a faptului ca stilul meu adoptat in bucatarie, care se desfasoara sub deviza “cat mai sanatos”, nu prea-i prieste. Ma gandesc acum ca acesta s-ar putea sa fie motivul pentru care de multe ori, vine acasa deja mancat. Si uite cum iti dai seama ca nu cunosti omul de langa tine nici dupa 2 copii.

Timp de 2 saptamani nu am avut nici o lista de cumparaturi. Motivul este mai sus.

M-am culcat tarziu si foarte tarziu cu certitudinea ca a doua zi ma pot trezi mai tarziu. Asta-i unul dintre beneficiile de care te bucuri cand lucrezi de acasa si de care nu apucasem sa profit pana acum. Pana acum ma trezeam dimineata dupa programul copiilor.

Imi era super dor sa ma ocup de proiectele mele si putin dupa ora de inchidere a “programului de lucru”. Cand sunt copiii, laptopul meu se inchide brusc, uneori cu un email salvat in draft sau cu vreo nota inca necomunicata din lipsa de poza sau orice alt detaliu care intarzie sa apara, probabil din partea unui partener care nu are copii la care trebuia sa ajunga acum 2 minute. Cu riscul de a supara acum 99% dintre femeile care muncesc, imi era dor sa lucrez neintrerupt, sa finalizez idei intr-un timp nedefinit si chiar sa o frec pe net dupa ce-mi termin de atins toate punctele de pe ordinea de zi.

Mi-am vazut prieteni pe care nici nu stiam ca ii mai am. Am cunoscut alti oameni proaspeti.

Am stat la telefon cat mi-am dorit pentru ca nu mai aveam nici o lectie de dat StitiVoiCui si nici program.

Mi-am fixat intalniri si la 16.00 si la 18.00 dar si la 22.00 atat cu oameni dragi mie cat si cu diversi parteneri. De data asta nu a mai trebuit sa mobilizez lupte cu amanunte gen: Cine ia copiii de la gradi? La ce ora ajungi acasa azi? Bine, iau eu copiii de la gradi, ii las cu bunica pana vii tu. Vezi ca ai lista cu picaturi pe blat in bucatarie (Da! Le dai tratamentul si azi!); mancarea este in frigider (te rog nu le face pizza din nou); fie, sari peste baie, dar macar spala-i pe picioruse putin; … fie, lasa-i nespalati ca n-o fi foc; te rog nu-I culca tarziu … nu-i culca foarte tarziu … culca-i cand pica ei;

A fost foarte tare sa spun la telefon: Ne putem intalni oricand puteti dumneavoastra. Eu pot oricand.

Mi-am facut dus de doua ori pe zi, ZILNIC, doar pentru ca mi-am permis. Azi trebuie sa cumpar neaparat gel de dus.

Am purtat sandalele cu toc in fiecare zi! M-am imbracat sic, mi-am purtat parul intis sau ondulat.

Nu am mai calcat pe jucarii de doua saptamani. Asta chiar pare usor dubios.

Nu am facut curat in casa pana acum (deci de 2 saptamani). Voi face abia in ultima zi a vacantei mele, adica vineri acum. Cu toate astea in casa e ordine.  

Am ragusit de la ras alaturi de prieteni si de la vorbit la telefon – discutii DE adulti, CU adulti.

Am citit si cate 3 ore neintrerupt!!!!! Prin urmare am terminat cartea pe care o tineam captiva de aproximativ 4 luni. Era a unui prieten care saracu, probabil de rusine, nu mi-a mai batut obrazul. Vinerea trecuta am returnat-o.

Am calcat putin si des. Putin pentru ca acum calc doar pentru el. Pai cine mai are timp si de calcat???

Apartamentul nostru cu 3 camere, pare ca are brusc doar 2. Am inchis usa de la camera copiilor dupa ce am luat cearceafurile de pe pat si le-am bagat la spalat.

Programul nostru, al parintilor, a fost supraincarcat dar cu alte lucruri decat pana acum. Pentru ca eram constienti ca nu mai avem o astfel de ocazie decat poate vara viitoare, am bifat cat am putut din lista de to-do-uri doar fara copii, pana ne-a luat ameteala. In weekendul acesta cand am vizitat copiii si bunicii, am dormit bustean.

Sunt pregatita deci, pentru o ultima saptamana incarcata, in care voi dormi probabil tot 6 ore pe noapte, intr-un interval orar foarte decalat.

Astazi, cu toate ca sunt obosita dupa cele 2 saptamani fara copii si 2 weekenduri de vizite la bunici, mai am o multitudine de lucruri in minte pe care le vreau in mare finalizate. Partea buna este ca ziua mea mai are inca cel putin 8 ore valide in care, pentru prima oara dupa foarte mult timp, DOAR EU AM PRIORITATE.

Imi este dor de ei. Poate ca de asta si scriu articolul acesta. Zambesc. Mi-e dor de fetele lor strengare si mai ales de felul in care imi incarca sufletul. Insa, fie vorba intre noi, nici eu si nici a mea jumatate nu ne-am gandit macar o singura clipa sa mergem dupa ei, pentru ca ne sfasie dorul. Am glumit pe tema asta, dar “ne-am acceptat osanda” 🙂. Ei sunt atat de bine acolo. I-am gasit in weekend doar in chiloti, chitaind de veselie. Copiii mei mananca fructe direct din pom, stau desculti, s-au bronzat, s-au ingrasat, am plecat fara sa auzim: vrem acasaaaaaa. Din contra. Blondul meu superb ne-a intrebat daca mai poate sta. Creata cea dulce cred ca ajunge totusi la o limita. A inteles si a acceptat faptul ca mai sta doar 5 zile dupa care isi va revedea prietenii de aici.

Este prima vacanta atat de lunga pentru ei, departe de noi parintii. Este prima vacanta atat de lunga pentru noi parintii, de cand au aparut amandoi in vietile noastre.

Probabil ca m-a ajutat mult faptul ca: 1. Cumva am incredere in echilibrul lor si ii simt fericiti acolo, acum; 2. Ii stiu in siguranta, in locul in care eu am copilarit la randul meu; 3. Nu in ultimul rand, zilele acestea mi-am adus aminte cum e sa contez doar eu. Uitasem.  

Siiiii, mai avem un set de bunici, am spune noi odihniti, J, si speram ca si dornici sa isi vada nepotii pe care nu i-au mai vazut de mult.

Deci sa reinceapa negocierile.

Sursa foto

4 raspunsuri
  1. mamenebune
    mamenebune says:

    UAU. UAU. UAU. Eram sigura ca voi fi aratata cu degetul si trimisa in coltul rusinii pentru ca sentimentele mele care tocmai materne nu sunt, ar trebui arse pe rug. Cand colo’ … :)! Inteleg din mesajele voastre ca multe dintre voi tanjiti dupa o pereche de bunici sau orice fel de ruda iubitoare care sa binevoiasca sa mai tina copilul.

    Răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] Însă este interesant ce a urmat apoi 🙂 – Când copiii nu-s acasă, joacă părinții pe masă. […]

  2. […] Asa ca dam maneca lunga pe cea scurta, pantalonii grosi pe fustele subtiri si lana calduroasa pe bumbacul aerisit. Mai departe, continuam cu planificatul concediilor. Pluralul este musai in ecuatia familiala care cuprinde copii. Daca anul trecut scriam cu emotie despre diferentele dintre concediul cu copii versus concediul cu prietenii a.k.a. adultii, anul acesta am prins mai mult curaj, gratie comentariilor voastre. Am observat ca sunt multi parinti iubitori de juniori, care isi doresc printre dinti, un concediu doar pentru ei. Cand copiii nu-s acasa, joaca parintii pe masa […]

  3. […] Sa ne intelegem de la inceput. Orice mama, la fel ca orice parinte sau prelungire a parintelui, isi iubeste copilul dincolo de coloana infinitului din adancul structurii lui. Dar uneori, doar uneori, pana si aici e nevoie de un timp special – e nevoie de o pauza. Daca stau bine sa ma gandesc, Dumnezeu a avut prima idee in sensul acesta si a inventat weekendul. Noi nu avem nevoie de 5 zile. Nu cred ca am rezista fara micile fapturi. Dar macar o data la jumatate de an ar fi frumos ca ingerasii dragalasi sa ne depisteze bateriile supraincinse si girofarurile asurzitoare. (Cand copiii nu-s acasa, joaca parintii pe masa) […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *