Există fericire după divorț? Da! Nu! Poate.

Textul aparține unei cititoare. Ea vorbește cu deschidere despre gânduri și frământări după divorț, când în ecuația căsniciei apar și copiii. 

 

Țin cu ambele mâini, cu încrâncenare, de marginile fotografiei de la nunta noastră de acum două decenii. Aș mototoli-o, i-aș da foc, i-aș desena lui o mustață din aceea mică și dark, așa ca mintea lui; și două coarne…

Of, stai, coarnele sunt pentru mine că eu am fost cea încornorată.

La naiba cu fanteziile astea mediocre! Pot mai bine de atât! Sunt mai bună de atât!

În plus, când va crește băiatul nostru vreau să știe că s-a născut din iubire. Și fotografia asta este dovada faptului că a fost dorit, așteptat, crescut cu iubire. Că există și trădători, îl va învăța viața oricum; nu e nevoie să îi spun eu asta.
Că tot vorbim de fantezii mediocre, despre ex-șii din viețile noastre, știți dorințele acelea cu “să îi cadă un avion în cap, călca-l-ar trenul etc”?

Ei bine, spune maică-mea că nu e creștinește. De fapt, nu despre asta e vorba. E vorba că îți dorești ca altcineva să îți rezolve problema. Adică nu îți asumi pe deplin responsabilitatea.

Destul de clar?

Dacă da, atunci lucrurile stau cam așa:

Cea mai bună abordare a problemei complexe, viața după divorț, este spargerea acesteia în unele mai simple

Dacă în acest moment îți trece prin cap că tu nu ai o problemă, atunci tot ce ai de făcut este:

Back to Menu/ Read again/ Welcome back to real life.

Continuăm?

Poți începe cu:

  1.  Acceptarea. Da, el a plecat de acasă cu alta pentru că și-a dorit dintotdeauna să vadă Europa și tu îl țineai cam ocupat cu copilul, cumpărăturile, facturi, jobul și pasiunile tale, care cer timp și deseori și din timpul lui! Din timpul lui cu “ea”, vreau să spun.
  2. Nu, nu e vina ta! Poate să-și ia vina înapoi! Ție nu îți trebuie! Nu e/era de datoria ta să îi spui cum să fie sau cum să gândească la vârsta adultă. Că doar nu erai mama lui, nu?!
  3. Asta cu castrarea psihologică a bărbatului nu ține și jur că am întrebat bărbați asumați și deștepți și au fost de acord că își doresc lângă ei femei independente, asertive, sănătoase moral și nu numai. Și fericite. Așa scriu și câțiva dintre terapeuții, antrenorii de fericire la care sunt abonată prin email și probabil și cercetătorii britanici :)).

Dacă nu mă crezi, lucrează cu tine, pune-te pe picioare și redevin-o cele de mai sus

Apoi construiește mai mult.

Abia apoi vei vedea că atragi în viața ta oameni asumați și deștepți. Numai că dacă ești deja la nivelul acesta din Meniu, atunci nu mai ai nevoie de validarea nimănui, nu-i așa? :))

  1. Nu, nu a ales-o pe ea pentru că ea îl validează ca bărbat și nici pentru că ea nu se descurcă fără el. Și nici pentru că tu te-ai schimbat, după cum spune el, într-un bărbat care ține casa, plătește facturile, crește copiii și are succes profesional și ai uitat să fii feminină. E doar invidia și concurența din mintea lui. Îi poți reaminti că poate concura oricând cu bărbații din generația lui!
    5. Încă mă gândesc dacă să îi trimit fostei soacre în dar, prin curier, o mătură. Nu, nu să decoleze spre alte dimensiuni, ci să-și facă ordine în propria-i viață.

viața după divorț

Cum de ce? I-a spus fiului nostru că surioara abia născută nu este sora lui bună pentru că nu e concepută cu tatăl lui.

Dar știți ce? Mi-am cheltuit energia investind într-o frumoasă poveste despre cum el și surioara lui au locuit în aceeași burtică. Nouă luni fiecare. A meritat! Și i-am mai spus că tot ce îmi doresc pentru el este sa fie fericit!

6. Când puteți fi sigure de fericirea copiilor ai căror părinți se reclădesc după divorț?

Nu am încă un nivel în Menu pentru întrebarea asta, dar jur că l-am auzit pe copilul cel mare cântând în baie, iar surioara lui îmi gângurea în brațe.

Or fi acestea semne că există fericire și după divorț?

 

Poate vrei să citești și: Mama nebună de Gremlin

Sursa poza

Sursa poza

 

Textul aparține unei cititoare. Ea este Jane Eyre. Partea 5

Textul aparține unei cititoare, dar și scriitoare :). Mama a 4 fete, viața nu a fost deloc blândă cu ea.  

Ea a ales să își spună Jane Eyre, personajul ei preferat. De asemenea, toate persoanele din scrierea sa sunt personaje din literatura. 

Celelalte părți le poți citi aici: 

Partea 4 

Partea 3

Partea 2

Partea 1

Din Partea 4

Jane era singură de aproape 2 ani…

Romeo ieșise din viața ei, chiar dacă acum câțiva ani, când auzea de divorț, era sigură că lor nu li se va întâmpla. A fost un an greu. El a tot amenințat că se va sinucide. O suna pe Jane și o întreba ce vrea să audă: sunetul trenului…s-au ultimul te iubesc în timp ce se aruncă în Olt? Plângea și Jane, plângeau și copiii.

Cumva, acestea au trecut.

 

Partea 5

Robin Hood între 4 fete

Jane a fost remarcată la locul de muncă. Pur și simplu îi căzuse cu tronc un nou cavaler, să-l numim Robin Hood.

Inițial, Jane nu-i dădea atenție, dar el nu se lăsă până nu făcu întălnirea posibilă…lucru pe care Jane l-a regretat de multe ori de atunci.

Robin Hood era tot cea ce dorea ea (așa crezuse Jane atunci): era atent cu ea, o ducea la restaurant, le cumpăra dulciuri copiilor, celor trei fetițe ale lui Jane. Încetul cu încetul, ea a prins puterea să spere că va reuși să-și refacă viața și să le ofere copiilor tot ce nu reușise până atunci.

Câtă naivitate! Avea să plătească un preț prea mare, preț pe care-l plătește și acum!

Robin Hood era șofer de cursă lungă. Era obișnuit să fie plecat. Jane se transformase. Încercă din răsputeri să fie acea femeie pe care și-o dorea el. O verifică întotdeauna unde era sau cu cine. Era gelos chiar și pe fratele lui Jane. I se părea că toți bărbații tineri vor ceva de la ea.

Jane, de felul ei, era o fire veselă, exuberanță, ușor romantică, îi plăcea să scrie pentru sufletul ei, îi plăcea să citească, să fie la curent cu noutățile, să danseze.

Robin Hood a convins-o pe Jane să-și ia concediu și să plece cu el pentru 10 zile, într-o cursă, cu tirul. Jane era încântată. Avea 32 de ani, dar nu fusese vreodată plecată din țară. Pe de altă parte avea remușcări că-și lasă copiii cu mama ei. Pe atunci, fetele aveau 16, 13 și 7 ani. În cele din urmă a decis să meargă. Măcar atât merita.

Și au plecat.

Jane avea emoții foarte mari. El era vizibil încântat că erau împreună. Au traversat 9 țări.

Bucurie a fost enormă, până când lui Robin Hood i s-a părut că Jane e prea vorbăreață cu colegul lui.

Într-o seară, când s-au retras cu toții, el beat fiind, a început calvarul

I-a dat două palme. Au urmat amenințări violente care au trezit-o pe Jane din visarea de la început. Brusc devenea șocată și neputincioasă. Nu avea unde să plece. El nu se mai oprea din acuzații absurde: Jane îl i-a de prost … pentru că ea se dă fățiș la colegul lui.

Degeaba încerca ea să explice. El nu mai auzea și nu mai vedea, orbit de gelozie nefondată, cu mintea încețoșată de alcool.

Cumva, noaptea a trecut.

A doua zi, Jane era o altă femeie. El își tot cerea scuze, îi spunea că o iubește, că nu poate trăi fără ea, că nu se va mai întâmpla. Ea l-a crezut. Afecțiunea care începuse să se instaleze în sufletul ei a câștigat.

S-au întors.

După lungi discuții, el a convins-o să-și dea demisia și să plece să lucreze în străinătate, pentru a-și construi o nouă viață.

Munca în afara țării, alături de el

După o săptămână ea a slăbit 10 kg de dorul copiilor.

Dar nu aceasta era cea mai mare problemă. Din nou, lui Robin Hood i să părut ceva suspect. De data aceasta, patronul lui Jane vorbea prea mult cu ea.

A urmat a 2 rundă de corecție. Nu mai intru în detalii.

După 3 săptămăni s-au întors acasă. Jane era hotărâtă să rupă relația. A reușit să se reangajeze la vechiul loc de muncă. Nu povestise nimănui prin ce trecuse.

Părea ireal. Nu credea că tocmai ei i se întâmplaseră toate acele lucruri. Ea susținea întotdeauna cu voce tare că nu ar accepta de la nimeni umilirea de a fi lovită, că fiecare femeie poate să aleagă și să plece dintr-o relație care nu îi este benefică.

La teorie toți suntem buni, dar practica ne omoară

Jane a rămas în aceași relație. S-au certat foarte mult.

El nu vroia ca fetele să-și viziteze tatăl. Jane ducea lupte aprige. Accepta orice până la copii. Mai ales că erau fete, vroia să le impună regulile lui.

Jane era împărțită în 3 lumi. Juca teatru zilnic. La început încerca să-și ferească copii, pentru ca aceștia să nu vadă cât era ea de distrusă. El era mai mereu pe drumuri. O tortura cu telefoanele. Când venea, aducea de toate, iar Jane se consola mereu cu gândul că poate se va schimba.

Între timp, din cauza lui Jane, a renunțat la 3 locuri de muncă. Niciodată nu era bun orarul, era prea departe, etc.

Marea dorință a lui Robin Hood era un copil

Jane nici nu vroia să audă. Dar după ce a primit asigurări de la medicul ginecolog că la vârsta ei nu rămâne așa ușor însărcinată, având mici probleme, s-a liniști.

Și ce să vezi? Peste 3 luni nu-i vine ciclul.

Se duce la medic. Aici află cu mare spaimă că s-ar putea să aibă probleme de col uterin. Începuse deja să se roage să fie însărcinată, pentru că alternativa părea îngrozitoare.

La a 3 vizită află diagnosticul – sarcină de 11 săptămâni. Dacă lua în calcul o eventuală întrerupere de sarcină, avea la dispoziție o săptămână pentru a decide. După 12 săptămâni nu se mai putea face. Dar când aude bătăile inimii copilului, Jane știe că nu va putea renunța la ea, el …

Și altă bătălie de dat acasă: trebuia să-și anunțe părinții. Spre norocul ei, o avea ca musafiră pe Nașa ei, mama băiețiilor de care ea avusese grijă în copilărie și al căror tată, Unchiul ei, murise de cancer.

Și le-a dat vestea…

Mama ei a sărit ca arsă. Ea nu mai crește nici un copil. Însă de data această Jane nu mai era singură. Fiica cea mare a venit lângă ea, arătându-și sprijinul fata de mama sa.

A urmat perioada sarcinii care bineînțeles a fost presărat cu certuri și impăcări … dar nu-i pare rău, pentru că a acceptat să mai aducă pe lume un îngeraș, care i-a dat forța necesară pentru a merge mai departe în viața, bineînțeles și cu ajutorul celorlalte fete.

Copiii ei sunt lumina și bucuria fiecărei zile. Datorită lor trăiește!

 

Povestea va urma luni 3 decembrie. 

Dacă dorești și tu ca povestea ta să apară pe blogul Mame Nebune, te aștept cu un email pe

diana@mamenebune.ro 

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

 

Textul aparține unei cititoare. Ea este Jane Eyre. Partea 4

Textul aparține unei cititoare, dar și scriitoare :). Mama a 4 fete, viața nu a fost deloc blândă cu ea. În partea a IV-a povestește despre decizia de a divorța după 13 ani. 

Ea a ales să își spună Jane Eyre, personajul ei preferat. De asemenea, toate persoanele din scrierea sa sunt personaje din literatura. 

Celelalte părți le poți citi aici: 

Partea 3

Partea 2

Partea 1

Din Partea 3

Victorie! Cineva a răspuns la telefon.

Cu ultimele puteri, i-a explicat situația. Prietenul de la celălalt capăt al firului, ultima șansă pe care o întrezărea cu mintea încețoșată de la procedura medicală abia suferită, a înțeles imediat. I-a spus să nu mai facă nici un pas. El, personal, va veni să o ia de acolo, cu mașina. Jane nici lacrimi nu mai avea.

Primul lucru pe care l-a făcut omul acesta a fost să îl caute pe soțul lui Jane. L-a muștruluit zdravăn pentru faptul că a lăsat-o singură într-un asemenea moment.

Au ajuns acasă la 12 noaptea.

Și acum, după mulți ani, Doamna povestește că nu va uita niciodată cum arăta Jane: obosită, murdară, fără vlagă în pragul leșinului.

<<Asta-i soarta femeii>>, zic unii!

A doua zi Jane trebuia să meargă la lucru.

Avea un serviciu de 8 ore…făcea curățenie.

PARTEA 4

Când a văzut-o asistenta medicală de acolo, și-a dat seama imediat despre ce-i vorba. A trimis-o în cabinetul ei, cu motivația să-i facă curat. Bineînțeles că n-a lăsat-o să facă nimic. Timp de o săptămână i-a făcut injecții pentru a se reface repede.

A fost prima oară în 9 ani de căsnicie, după 3 copii sănătoși, cănd a fost foarte dezamăgită de soțul ei. Simțea că s-a schimbat ceva. Nu știa ce… dar nimic nu mai era la fel.

Mail 5

Nota – textul este extrem de personal, dovadă și faptul că, pentru prima oară, autoarea vorbește la persoana I. Personajul Jane Eyre a fost dat la o parte. Textul original este nealterat.

Decizia de a divorța

Să locuiești la sat și să iei decizia de a divorța era ceva  de neconceput, mai ales dacă aveai nu 1, ci 3 copii. A fost o hotărâre grea. Au fost 13 ani de căsnicie, cu bune, cu rele, dar de aproape 3 ani, mă chinuiam singură să întrețin familia. El, când lucra, când stătea acasă. De bani, ce să vorbim?!

Când a primit hârtia că l-am dat în judecată, nu-i venea să creadă, deși i-am zis ce am de gând. S-a dus la mama, eu fiind la serviciu și a făcut circ. Mie n-a avut curajul să-mi zică nimic. Am locuit împreună până am avut înfățișarea la tribunal. Bineînțeles, i-am dat bani să aibă de autobuz. Cel mai greu a fost că a trebuit să ducem și fetele mari pentru că aveau vârsta la care erau întrebate cu cine vor să locuiască? M-am simțit trădată/părăsită…parcă rămăsesem a nimănui …

Deși aveam prieteni care mă susțineau a fost cea mai grea decizie.

Spre surprinderea lui, fetele m-au ales pe mine. Asta am aflat când am primit sentința. El era ferm convins că i-am influențat pe copii în luarea deciziei. Eu chiar nu o făcusem. Le-am tot zis că orice decizie vor lua, le voi susține, le voi iubi și voi fi alături de ele. Au urmat bârfele și comentariile răutăcioase, dar au rămas în urmă.

Au trecut 13 ani de atunci

De multe ori mi-am pus întrebarea “dacă se mai putea face ceva?” Dacă aș fi putut salva acea căsnicie? Dar timpul și copiii mi-au dat încredere că am luat hotărârea corectă.

Eu, și cu 3 copii, am muncit. I-am ținut la școală, mi-am făcut modificări în locuință, el, neajutăndu-ne cu nimic în primii 2 ani. A zis, dacă am vrut divorț să-mi întrețin copii. De multe ori le-a chinuit sufletele fără să-și dea seama ce zice. Dar eu mi-am educat copiii în așa fel încât să-și respecte și să-și accepte tatăl așa cum este el.

Unchiul meu mi-a propus să mă duc la psiholog, dacă simt nevoia, dar l-am refuzat. Făcuse foarte multe pentru mine și nu voiam să fac abuz de bunăvoința lui. Și aveam prieteni care mă susțineau și mi-au dat puterea de a merge înainte.

Cu fiecare copil în parte, am avut mici bătălii de dat

Cu unele am avut chiar probleme medicale … dar s-au rezolvat. A fost foarte greu să mă cenzurez de multe ori, să nu spun ceva ce le-ar putea deranja. Acum putem să discutăm dezinvolte, dar și pentru mine a fost o încercare grea.

E foarte greu, locuind la sat, să ajungi în oraș.

Poate de multe ori nu aveam bani nici de pâine, iar un specialist costă. Vedeam multe lucruri la televizor, sunt lucruri bune … dar să le punem în practică e altceva. Bineînțeles, copiii au fost afectați de toată această strădanie.

După 2 ANI, a intrat din nou un bărbat în viața noastră…altă încercare…care se poate numi relație toxică și despre care sunt multe de povestit …

 

Mail 6

Nota: autoarea revine la personajul ei, Jane Eyre, prin ochii căreia preferă să relateze povestea sa. 

Jane era singură de aproape 2 ani…

Romeo ieșise din viața ei, chiar dacă acum câțiva ani, când auzea de divorț, era sigură că lor nu l-i se va întâmpla. A fost un an greu. El a tot amenințat că se va sinucide. O suna pe Jane și o întreba ce vrea să audă? Sunetul trenului…s-au ultimul te iubesc în timp ce se arunca în Olt? Plângea și Jane, plângeau și copiii.

Cumva, acestea au trecut. Decizia de a divorța a fost parte din viata mea, din drumul meu.

Povestea va urma luni 19 noiembrie. 

Dacă dorești și tu ca povestea ta să apară pe blogul Mame Nebune, te aștept cu un email pe

diana@mamenebune.ro 

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

Textul aparține unei cititoare. Ea este Jane Eyre. Partea 3

După doi ani de locuit la bunici, unde au început viața cu două farfurii de plastic, două oale și tacămuri primite de la Bunica, s-au mutat într-o locuință formată dintr-un antreu și o cameră. După alți 4 ani, timp în care Jane și-a pistonat soțul în continuu, s-au mutat la bloc. Au avut noroc cu aceste locuințe construite prin anii ’80, puse la dispoziția celor care lucrau la ferma de stat.

Jane începe să lucreze la magazinul unchiului deschis în casa Bunicilor. Avea 17 ani jumate.

După 3 ani se naște a doua fată și, după 6 luni, se angajează din nou.

Chiar dacă nu erau apropriate, mama lui Jane acceptă să aibă grijă de copii cât timp Jane este la serviciu. Tânăra bunică devenise noua clopotăreasă după ce mama ei murise. Asta însemna că era acasă toată ziua. Singura atribuție era să tragă clopotele dimineața, la prănz, seara și în zilele de sărbătoare.

În 2000 apare a treia fată, care nu a fost planificată.

Când soțul lui Jane află de sarcină nu vorbește o perioadă cu ea..de parcă era vina ei.

Jane atunci era fără serviciu. Se descurcau din ce în ce mai greu cu banii.

Dar cum Dumnezeu aranjează lucrurile, prin ‘95 vine un Domn tânăr în sat. După ceva timp, vine și Doamna lui. Și nu știu cum, dar între Jane și aceea familie se leagă o prietenie care durează și acum. Dacă noii prieteni nu-i ajutau cu haine, alimente…un cuvânt bun, nu știe cum s-ar fi descurcat. Jane la răndul ei îi ajuta cum putea, cu treburile gospodărești sau oriunde era nevoie.

După 5 luni rămâne gravidă și Doamna. Bucurie mare.

Mail 4

A fost o perioadă și grea și frumoasă.

Pe când Jane avea 5 luni de sarcină și deja 2 fete acasă, l-i s-a tăiat lumina. Era un lucru foarte rușinos. Încercau să ascundă lucrul acesta de vecini.

Jane încerca să nu arate în fața copiilor cât este de afectată. Făcea glume că recuperează cinele cu lumânări😐.

Soacra venea în fiecare zi să-i ridice moralul. Este o femeie simplă care a muncit la fermă. Diferența între ea și mama lui Jane era că dacă Jane îi cerea un ou, dacă ea nu avea, se ducea și cerea din vecini, însă mama lui Jane dacă avea doar unul, zicea “păi și eu am nevoie”.

S-a născut și cea de a treia prințesă

După 5 luni, Jane a reușit să se angajeze din nou. Cât lipsea ea la serviciu, de copii avea grijă o vecină. Mama ei se supărase pe ea și întotdeauna când nu-i convenea ceva se răzbuna prin faptul că nu o mai ajuta cu copiii. Acest lucru s-a întâmplat de foarte multe ori în decursul aniilor, dar cumva, întotdeuna, Jane a reușit să rezolve situația.

În decembrie apare vărul ei de 15 ani, al cărui tată – unchiul militar – murise la 38 de ani, lăsând în urmă 3 băieți. Soția lui se mutase înapoi la părinți, în alt județ, împreună cu băieții cei mari. Cel mic însă avea nevoie de un reprezentant legal, fiind minor.

Și așa, Jane, la 25 de ani, avea în grijă 3 fete și un băiat de 15 ani

Cu ajutorul prietenilor de familie, băiatul primește bursă pentru internat, la școala din oraș. Venea acasă în weekenduri și vacanțe. Ceilalți doi frați se duc cu mama în partea cealaltă a țării.

De foarte multe ori abia reușeam să-i facem rost de bani pentru autobuz. Ne împrumutam de la cine puteam.

Și apare următoarea piatră de încercare

Jane nu-și dă seama și rămăne însărcinată a patra oară

Când merge la doctor află că deja are 3 luni de sarcină și nu prea se face avort – doar dacă ai destui bani. Ajunge acasă răvășită și îi zice Soțului să facă rost de bani, pentru că trebuie să facă urgent avort. Știa că încă un copil era deja mult prea mult.

Dar ce să vezi! Trec 2 zile și soțul nu face rost de bani.

Jane se duce la o cunoștință care deține și un magazine și plângând, o roagă să-i dea bani cu împrumutul, promițând că îi va restitui în cel mai scurt timp posibil.

Pleacă singură la oraș și acolo duce o altă bătălie cu plânșete, rugăminți, pentru a i se face acea intervenție. Avea deja 3 luni și 10 zile. Scoate toți banii din portofel. În cele din urmă, doctorul acceptă.

Seara stă la marginea orașului, sperând să treacă vreun cunoscut cu care să ajungă acasă. Era obosită, furioasă, supărată pe ea însăși pentru faptul că a omorât un suflet.

Dintr-o dată simte ceva cald curgând pe picior. Avea hemoragie. Așa nu se putea urca în nici o mașină. Alege să se întoarcă în oraș, sperând că îl găsește pe Toranaga san acasă. Chiar dacă nu vroia să afle acest lucru despre ea, nu vedea altă cale. Acesta însă nu era in oraș.

Își strănge puteriile și se duce la un magazin unde știa că lucrează sora Doamnei, prietena din sat. O găsește acolo și primește pantaloni de schimb.

Dar hemoragia nu se oprea. Cu ultimii bănuți de pe o cartelă de telefon, îl sună pe Domnul, rugându-se în același timp, să-i răspundă cineva la telefon.

Victorie! A răspuns!

Cu ultimele puteri, i-a explicat situația. Acesta a înțeles imediat care este situația. I-a spus să nu mai facă nici un pas. El, personal, va veni să o ia de acolo, cu masina. Jane nici lacrimi nu mai avea.

Primul lucru pe care l-a făcut omul acesta, a fost să îl caute pe soțul lui Jane. L-a muștruluit zdravăn pentru faptul că a lăsat-o singură într-un asemenea moment.

Au ajuns acasă la 12 noaptea.

Și acum, după mulți ani, Doamna povestește că nu va uita niciodată cum arăta Jane: obosită, murdară, fără vlagă în pragul leșinului.

<<Asta-i soarta femeii>>, zic unii!

A doua zi Jane trebuia să meargă la lucru.

Avea un serviciu de 8 ore…făcea curățenie.

 

Povestea va urma luni 5 noiembrie. 

Dacă dorești și tu ca povestea ta să apară pe blogul Mame Nebune, te aștept cu un email pe

diana@mamenebune.ro 

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

 

 

Textul aparține unei cititoare. Ea este Jane Eyre. PARTEA 2

PARTEA 1 

Au trecut anii. Jane se simțea neînțeleasă de mama sa.

Parcă nu erau mamă și fiică. Nu avea voie să aducă alți copii la joacă nici ea nu avea voie să meargă la nimeni. Avea voie doar la bunici, la magazin să stea la coadă și cam atât.

Și așa începe prima iubire pe care Jane a crezut-o și ultima, în care ei doi vor trăi fericiți până ce moartea îi va despărți!

Și cam atât. Urmează să-ți mai scriu.

Mail 3

El era cu 7 ani mai mare decât Jane

Deja lucra și era și coleg de muncă cu tatăl ei. Jane era în clasa a 8-a. El, să pară mai interesant, tot împrumuta cărți de la ea.

Nota autorului: sincer, nu știu dacă a citit vreo carte.

Și așa începe idila

Acasă era certată tot timpul după ce el pleca, dar lui nu i se zicea nimic. Au început să-si scrie scrisori de dragoste. El le aducea la prânz. Trecea prin curtea școlii, iar băieții din clasă erau poștașii. Jane scria răspunsul, iar a doua zi tot băieții înmânau scrisoarea beneficiarului. Jane era la etaj și verifica doar prin geam, privind, dacă se înmâna scrisoarea.

A doua variantă de întâlnire era la biserică.

Jane o ajuta pe Bunica ei, care trăgea clopotele la biserica reformată. Începând cu clasa a 2-a, Jane a învățat, la rândul ei, cum se procedează, iar în fiecare vacanță sau seară, se ducea cu drag să-și ajute Bunica.

Așa se întălneau ei la biserică, până nu a fost pârâtă mamei și iar a primit corecția, că nici la bunici nu mai mergea. Dar până la urmă e acceptat și Romeo.

Nota autorului: așa se semna el pe scrisori, scrisori pline de greșeli gramaticale, dar cine să le observe atunci??

Spre imensa bucurie a lui Jane, i se dă voie să meargă la tanciocul din Târlungeni, unde Romeo îi cumpără prima ei pereche de blugi. Avea 15 ani și nu văzuse blugi de aproape. Era o bucurie imensă, pentru că intra și ea în rând cu lumea.

Jane a fost admisă la un liceu în oraș

Romeo îi dădea bani de buzunar. De la mama primea doar banii de autobuz, dus-întors, pentru că în timpul săptămânii stătea la internat. Acolo avea masa asigurată. Ce cheltuieli să mai aibă??

Toate bune și frumoase, termină clasa a 9-a cu brio, aflând la finalul anului școlar că ea e prima din clasă! Nu-i venea să creadă.

Vine și Revelionul pe care îl petrece împreună cu Romeo și se întâmplă și prima noapte de dragoste.

Cine să-i zică de protecție?

Cine să-i dea sfaturi?

Nu uită nici ziua din clasa a 7-a când i-a apărut menstruația, s-a dus acasă de la școală și nu știa cum să-i zică mamei. Până la urmă a spus ea cumva rușinată, mama și-a ridicat capul, tocmai cosea ceva, s-a făcut roșie și pe un ton aspru a întrebat-o:

Ce ai făcut??

Mi-am pus vată.

Știa că așa face și mama, fără să-i fii vorbit vreodată despre asta. Dar Jane mai găsea vata cu sânge uitată în cameră când mama ei se schimba, dar nu zicea nimic. La răspunsul dat de Jane, ea și-a continuat treaba fără să-i mai zică ceva. Jane nu avea curajul să-i pună întrebări, să povestească ceva, pentru că pentru mama ei erau lucruri prostești, fără importanță.

Dar norocul ei erau cărțile și lucrurile spuse la școală de unele colege mai dezghețate.

Uneori i se punea pata și simțea că nu mai are aer în acea casă

Tatăl ei a început să bea mai mult. Din cauza certurilor, venea de la serviciu, o trimitea pe Jane după rachiu la crâșmă, se îmbăta și se culca.

Niciodată nu i-a vorbit mamei urât, chiar dacă ea o făcea cu ou și cu oțet.

Odată, nu stiu cum s-a întâmplat, fiind trimisă la magazin, Jane fiind în lumea ei – tocmai citea Contele de Monte Cristo – la un moment dat își dă seama că are deschisă mâna în care avea banii. I-a căutat în zadar. Nu avea ce să facă. Trebuia să meargă acasă. Când în sfârșit a înțeles mama despre ce vorbește printre lacrimi, mătura a fost primul lucru care ia picat în mână și … dă-i cu coada. Norocul lui Jane a fost că sosise Bunica împreună cu unchiul. Ei au scos-o din mâinile mamei și vreo 3 zile a dormit la bunici.

dar să revenim … că deviem de la subiect … 😊

Jane începe clasa a 10-a gravidă

Nu știa ce să facă. Romeo zicea că, bineînțeles, își vor crește copilul. Doar că niciodată nu găseau momentul potrivit pentru a anunța părinții. Jane începe să umble în haine mai largi, ea care avea o talie de viespe și îi și plăcea să scoată în evidență acest lucru.

Dar e aproape de vacanța de iarnă și, într-un moment de slăbiciune, se destăinuie unei colege, care nu-și ține gura – bineînțeles – așa că află tot satul. Mama turbează. Primește palma de rigoare și iar apare Bunica, care îi duce pe Romeo și Jane la ea acasă.

Jane Eyre

Jane Eyre

Era de Sfăntul Nicolae și au venit amândoi unchii acasă, pentru tăierea porcilor de Crăciun. Au fost foarte înțelegători. Au zis că la Jane a venit Moșul mai repede și nu are sens să ne facem griji pentru cea ce a fost. Trebuie să privim doar înainte. Și nu au zis un cuvânt greu niciodată.

Se întâmplă și nunta într-un cadru restrâns.

De locuit tot la bunici locuiesc.

Dar înainte cu 2 săptămîni să aibă prima strănepoată, Bunica moare la 57 de ani. Jane era răvășită. Atunci pierde prima persoană dragă din viata ei.

 

Povestea va urma în fiecare zi de luni. 

Dacă dorești și tu ca povestea ta să apară pe blogul Mame Nebune, te aștept cu un email pe

diana@mamenebune.ro 

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

Sursa poza

Textul aparține unei cititoare. Ea este Jane Eyre. PARTEA 1

PARTEA 2

 

Eu sunt o mamă de … dar vârsta nu contează, așa-i? … și am 4 fete cucuiete. Sunt divorțată de ani de zile. Ultima fetiță este rodul unei relații de 10 ani, o relație cu foarte multe năbădăi … să le zicem deocamdată.

Poate te plictisesc, dar am luat în serios încurajarea ta de a așterne tot ce-mi trece prin cap pe hârtie … adică pe telefon 😊.

Si acum m-am blocat.

Cum să continui?

Viața cu 3 fete nu era ușoară, dar îmi oferea momente pe care altfel nu le-aș fi trăit. Plus că a mai apărut și un văr de 15 ani, care a locuit la noi aproape 3 ani. Eu atunci aveam 25 de ani, tocmai îmi găsisem de lucru. Soțul era tractorist dar nu ne descurcam cu un salariu.

Dar să revenim

Mi-ar plăcea să scriu pe acest blog. Dar ce? Și cât?

Despre divorțul cu trei copii?

Despre experiența unei noi relații?

Despre cum a apărut o nouă membră a familiei?

Despre momentele dificile care au dus la o depresie și care mi-a dat multe bătăi de cap?

Sunt o femeie simplă. Am doar 9 clase și un atestat de lucrător comercial. Am lucrat mai mult în comerț, magazin, cârciumă sau bar, cum se numește mai nou, la restaurant, unde făceam 24 cu 48. Altă dată lucram și 24 cu 24.

De la 7 ani am fost înconjurată de copii. Am avut grijă de verii mei în vacanțe, toți fiind băieți. Poate de aceea nu mi-am dorit niciodată băiet, doar aduc fetele.

Cred că mă opresc deocamdată.

Email 2

Întâi de toate trebuie să-mi aleg un nume. Să zicem că sunt Jane, pentru că unul dintre romanele mele preferate este Jane Eyre scris de Ch. Brönte.

Jane Eyre citea, bineînțeles, pe ascuns

Mamei nu-i plăcea acest lucru. După părerea ei, era o pierdere de timp. Mai bine spăla vasele sau strângea prin casă.

De când a învățat literele și unchiul a dus-o pentru prima oară la biblioteca din sat, a început să mănânce cărțile. Citea tot ce prindea. Avea doi unchi și o mătușă, toți trei pasionați de citit. Au fost tare bucuroși când au văzut că Jane face același lucru.

Mama ei era o femeie simplă, care a învățat meseria de croitoreasă. Ei i se părea un lucru inutil tot ce ținea de cărți. Tatăl lui Jane era un bărbat simplu, cu frate geamăn, crescuți de o mătușă, ei fiind copii din flori (fără tată). Mama lui Jane Eyre evidenția lucrul acesta de câte ori se certa cu el, ea fiind dintr-o familie mai înstărită – bunicul avea pământ, animale.

Tata a fost, pentru că nu mai e, un om blajin. Nu se certa, nu răspundea și când mama îl jignea se uita la mine cu ochii în lacrimi, dar nu scotea un cuvânt. De multe ori Jane Eyre credea că nu aparține acelei familii, în care mai era încă o soră mai mică cu un an și o lună și un frate tot mai mic, cu 4 ani.

Jane Eyre

Jane Eyre

Toranaga san

Pentru tot ce se întâmpla sau i se părea mamei că era de datoria ei să o corecteze … Jane era corectată cu bătaia … cu cureaua, cu făcălețul, nuiaua s-au coada de mătură … doar trebuia educat copilul. Tata i-a dat o singură palmă lui Jane și știe că și atunci i-a părut rău.

Jane simțea că ceva nu e în ordine, dar pe atunci nu-și putea explica ce. În timp, a reușit să pună în ordine piesele de puzzle din mintea ei, cu ajutorul mătușii, care este învățătoare și este și nașa ei de botez. Doar acum, în ultimii zece ani, i-a povestit mai multe detalii, nevrând s-o influențeze în relația cu mama ei.

Pe la 10 ani a primit un aparat de fotografiat Smena, rusesc, de la unchiul, să-l numim Toranaga san (Shogun), care era fratele mai mic al mamei. Era considerat ciudatul familiei. Nu s-a înțeles cu sora ei, adică cu mama, niciodată.

Nota autorului: I-am dat numele de Toranaga san deoarece este un om corect, inteligent… și iar am fost certată.

Toranaga san o îndemna pe Jane să fotografiez tot ce consider că merită: o floare, un apus, un animal, oameni, locuri. Bineînțeles, după ce mama a dus filmul la developat, a scos flăcări pe nas și a zis că ea nu mai dă bani ca Jane să-și bată joc de ei. Ce înseamnă asta?

Am uitat să zic că mama a lucrat o perioadă foarte scurtă. Ea fiind casnică, tatal era cel care aducea banii în casă. El era șofer de basculantă iar de prin 1983 s-a angajat ca tractorist, unde a și lucrat până la pensie. Dar mama era cu banii … vai de tata dacă-l prindea că are 2 lei primiți ciubuc. Ieșea un tărăboi…

Dar să revenim

Pasiunea cu fotografia a fost anulată, deci tot cărțiile erau refugiul.

Noroc că bunicii stăteau aproape, iar Toranaga san avea o bibliotecă destul de mare, având cărți lăsate și de mătușa și de celălalt unchi care era militar la vânătorii de munte. Tot el era și nașul de botez al lui Jane

 

Povestea va urma în fiecare zi de luni. 

Dacă dorești și tu ca povestea ta să apară pe blogul Mame Nebune, te aștept cu un email pe

diana@mamenebune.ro 

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

Sursa poza

 

Mamă nebună de Gremlin

Textul este scris de o mămică doritoare să își expună povestea pe mamenebune.ro

Am rămas însărcinată în 2015, martie, mai exact. Erau vremuri căcăcioase, cu contract determinat, de multinațională și cu promisiuni de trecere pe nedeterminat. Nu am vrut să țin sarcina. Citește mai mult