Dacă în anii premergători maternității simțeam că-s înconjurată doar de certitudini, când am devenit părinte totul a suferit o mare schimbare.

Cunoașteți oare vorba ‘ceea: “Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”? Cam așa și cu mine/cu noi. Păi, cum? Păi, cam așa.

Deci, certitudini și probabilități:

Certitudine: După noaptea asta fantastică, vine o zi în care voi rezista în picioare încă 16 ore neclintită de pe piedestalul responsabilităților de la 20 de ani. Yesss.

Probabilitate: Daca trec de seara asta cu termometrul 37 grade Celsius, probabil că mâine tot alarmez pediatrul. Daca a fost aruncată vreo bomba chimică cu muci și eu nu știu?

 

Certitudine: Răceala aceasta, deși nesuferită, va trece până în weekend, când am planuri la mare.
Probabilitate: Chiar dacă Cel Mai Iubit Pământean al Noului Meu Univers nu va mai avea acești trei muci, probabil voi pune în temă mamele care vin cu juniori sub trei ani la petrecere.

 

Certitudine: Seara se va termina cu eterna mea baie cu sare de baie, paharul de vin roze și cărțile nebune.
Probabilitate: Mai e mult până se termină seara asta?!?! Dă, Doamne, să ajung odată în pat. Baie? Mâine sau în weekend.

 

Certitudine: Zilele de luni până vineri încep toate în același stil, la aceeași oră, cu aceeași veșincă ceașcă amăruie de cafea. Yami.
Probabilitate: Ziua poate începe la 7 dimineața, cum poate la fel de bine să înceapă la 12 noapte. Totul depinde de noul ceas deșteptător: Cel Mai Iubit Pământean al Noului Meu Univers.

 

Momente dulci de intimitate.
Certitudine: Evident.
Probabilitate: Probabil că și azi voi adormi strâmbă pe jos. Probabil că iubitul soț va adormi, și el, aproape îmbrăcat în drum spre dormitorul nupțial, cuibușorul nostru de nebuni …adică fostul… pardon, viitorul.

 

Certitudine: Evident că voi mânca în oraș.
Probabilitate: Probabil că ăștia pun o grămadă de Knorr și alte nebunii în mâncăruri, deci mâncarea de acasă e cea mai sigură.

Și doar câteva probabilități și certitudini:

Probabilitate: Dacă nu mă va suna până la ora șase, astăzi, probabil îl voi face să sufere.
Certitudine: Daca nu vine până număr la 10 cu scutece, suzetă, pompă de muls, un borcan mare de ciocolată și înghețată, DIVORȚEZ!

 

Probabilitate: Probabil va fi cel mai tare concediu de până acum.
Certitudine: Cu siguranță nimic nu mai e din ce a fost :))).

 

Cu siguranță nimic nu este așa cum credeam sau visam că va fi, însă, cu certitudine exista acolo cineva care nu degeaba a așezat lucrurile în felul acesta.
Adică mai întâi sunt certitudinile tinereții, ca mai apoi să urmeze probabilitățile vieții de părinte.
Este bine.
De la generație la generație, lucrurile sunt făcute mai bine, mai acătării.
Depinde de noi și de multele ajutoare pe care le putem chema: soț, iubit, bunici, prieteni, bonă, menajeră, mătuși, toți prezenți în a oferi un ajutor cât de mic. Nu toți odată, căci cine poate fi atât de norocos?

Vise plăcute.

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursă poză

Mă aflam într-un mall mioritic, adică de pe la noi. Aveam de mânuță un singur junior, respectiv pe Fina Balerină.

În cealaltă mână se afla mare parte a bugetului pentru Crăciun. Muhaha. De mult nu mai simțisem atât de multă putere în mâini, mai precis în buricele degetelor care știau parola secretă – PIN-ul familiei. Cel mai important lucru era că aveam mână liberă în a-l utiliza, cu cap, pentru linistea sarbatorilor. Adică pe cadouri.

Dinamica femeii RESPONSABILE la cumpărături când e după cadouri de Crăciun

După trei plase pline, mama și fiica au simțit mațele ghiorțăind a foame.

Acum, deh, doar nu o fi fost vina mea în totalitate, căci lângă acea masă unde savuram o supa sănătoasă, se afla fix un salon!

Și dintr-o dată se făcu lumină in mintea mea. Două cornițe îmi apărură în mijlocul capului.

Întrebare retorică: Cam de cât timp nu m-am mai tuns eu?

Răspuns just: Să tot fie vreun an.

Concluzie realistă: Dacă nu-mi ascult acum instinctul, precum și vârfurilor firelor de păr tocite, cu siguranță vor prinde Revelionul în starea aceasta deloc de neignorat.

Nu puteam refuza linia destinului care mi se arătă pe culoarul luminat al pierzaniei – deci hai să cheltuim niște bani pe adevărate cadouri de Crăciun! 🙂

Am intrat repede pe net să verific lista de prețuri, ca o mamă responsabilă ce sunt. Ferească Sfântu’ să se înțeleagă că-s altfel.

Perfect! Nu mai merg la stomatolog mâine, iar Fina Balerină va trebui să sară peste două ore de balet. Orice bine are, până la urmă, un preț al lui.

În salon cu regularitate … la un an

Am intrat amândouă în acel salon cu două întrebări pe buze:

1. Bună ziua, aveți pe cineva liber fix în secunda asta?

Răspuns: Da!

Ta naaaa. Destinul…..

2. Aveți o baie?

Amandoua avea o urgenta. Dacă trebuia să merg în baia din mall, renunțam la “cadoul de Craciun”. Ai observat oare că timpul se dilată atunci când te duci cu copilul la baie, cu toate cele 7 rânduri de haine pe tine?

Iată că aveau și baia.

După 20 de minute eram deja cu părul în apa, iar un băiat simpatic îmi masa podoaba capilară. Un ochi era în permanență aruncat către copilul care deja dădea semne de plictiseală.

Însă rezultatul a fost unul neașteptat. Acum chiar arăt a om.

Momentul acela jenant

Tânărul de la celalt capăt al firelor mele de par m-a întrebat “Da cam de cât timp nu m-am mai tuns eu, că pare cam tocit?”

După o analiză fugară a decorațiilor de pe pereți, a logoului salonului, a doamnei coafată si mega aranjată care se afla la recepția foarte fancy, am răspuns cu juma’ de gură”de vreo juma’ de an”.

Oricum nu cred că ar fi crezut vreodată adevărul. Cine se mai tunde azi o dată pe an…în afară de mine??? Vreo mână pe sus …?

Însă ce nu fac astrele și Feng Shuiul când se aliniează?!

Sursa foto

Habar nu am când exact se va termina vreo seară a mea. Oare după ce-mi vor cere amândoi odată sau pe rând același pahar de apă, chiar dacă abia au terminat cana de lapte/ceai? Oare după ce ne întindem din nou și-și aduc aminte că vor la baie, sau după ce salută din nou broscuțele din acvariu sau după ce Fina Balerină își învelește păpușa sau Marele Blond își parchează avionul …?

 

Când sunt zile când pregătesc rapid și două tipuri de mâncare pt că dacă ea adora guacamole, el detestă avocado, iar dacă îi prepar brocoli lui, mâncarea lui preferată, ea aproape că nu poate sta la masă de miros.

 

Ca să nu mai spun că sunt la curent cu tot ce înseamnă cinematografia de calitate! Hai să vedem, oare cine a văzut atâtea filme ca mine de vreo 2 ani încoace: Alba ca Zăpada, Regatul de Gheață, Ferdinand … O țin așa până mâine, da?

 

Cand eu, ca om de comunicare odată, abia acum duc provocările vieții :

“Iubitu’, păi nu facem baie cu șosete în piciorușe, pentru că …”

“Iubita’, fundul meu nu se vede prin gură, chiar dacă am rugat-o pe mămăița să se uite mai în fundul gurii. Aveam acolo o măsea care … “

Cum aș putea să mă plictisesc vreodată când:

 Nici acum nu știu exact cum își va dori Fina Balerină să îi prind părul la școală. Aflu mereu abia dimineață, în funcție de starea ei (!!!!). Bine că acum are uniformă, iar în privința acesteia nu se mai poate răzgândi.

 

Când, în acelasi timp, unul mă strigă din toaletă iar altul din bucătărie, fiecare, evident, cu nevoi diferite. Prioritizeaz-o p’asta!

 

Când azi spune că vrea balet, plătesc, iar fix săptămâna viitoare când trebuie să se ducă, de data asta la lecția plătită, ci nu demo, îmi spune că s-a regândit.

 

Când Marele Blond spune că vrea să învețe karate și se dă cu fundulețul cel simpatic de pământ, întru convingerea auditoriului, iar când află că tati nu poate sta cu el la curs, se răzgândește subit. Ochi înlăcrimați, buze tremurânde și tot arsenalul greu sunt scoase la bătaie. Ce să mai facă un biet părinte?

 

Sau când ajung acasă cu amândoi juniorii și asist la certuri din motive pe care nici cu gândul nu le-aș fi gândit:

că săpunul lui e mai mare – nici nu știam că au săpunuri diferite, iar eu fac aprovizionarea în casă – că el i-a luat lingurița, cana ei este cu un milimetru mai plină decât a lui, că el i-a rupt o foaie pe care ea oricum voia să o arunce la gunoi, dar nu asta contează, ci doar că el i-a rupt-o.

 

Când lipsesc două secunde cu treburi prin casă și găsesc mălai și făină în chiuveta din baie – în scop experiențial; Marele Blond se află într-o etapă ușor ciudată – sau “ciorbă de dragon”, gata preparată, doar-doar să fie servită. Nu știi cum arată ciorba de dragon? Înseamnă că nu ai copii încă.

Cum aș putea să mă plictisesc vreodată când: 

 fac curățenie în casă și găsesc șosete în dulapul de bucătărie, sau tot felul de mâncăruri în mica lor bucătărie de plastic, din dormitor.

 

Iar la final, trebuie să fac mereu față unor întrebări, care, deși le răspund zilnic, mesajul nu ajunge niciodată la ei:

“De ce trebuie să mâncăm înghețată după masă, ci nu acum?”

“De ce trebuie să dorm la prââââânz”? – Marele Blond

“De ce trebuie să ne spălăm pe dinți și seara?”

“De ce trebuie să ne spălăm pe mâini înainte CHIAR de fiecare masă?”

“De ce nu poți, mami, sa vii să mă iei mai repede de la școală/ gradi? Sau mai bine, mami, de ce nu poți sta acasă cu noi și nu mai mergem niciodată?”

“De ce nu ne mai citești încă o poveste? Încă una și atât! Promit! Știu că-i a cincea, dar promit că asta-i ultima!

“Mă mai iubești…?”

 

Aseară, am închis ușa dormitorului, în urmă lăsându-i pe cei doi bărbați ai familiei, îmbrățișându-se. Fraza care mi-a venit inevitabil pe buze a fost : “Cum aș putea să mă plictisesc vreodată?”

Evident, lista este deschisă. Dragi părinți, vă provoc la barfă. Promit că de la mine nu vor afla nimic! 🙂

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

Sursa poza

În ciuda aparențelor, esența de ce-ului listelor de cumpărături nu constă în inspirația pe care o capeți brusc ca părinte. Nici muntele de informații într-un domeniu încă neexplorat, care te determina să cumperi tot, în mod compulsiv.

Eu am identificat două motive care au stat la baza multiplicării acestora, în sânul familiei noastre:

1. Sunt deja câțiva ani, să tot fie vreo 6 și vreo 2 luni, adică fix vârsta îngerașului creț ca o negresă, de când eu și a mea dulce jumătate nu mai reușim să purtăm o discuție de la un capăt la celălalt, ca niște oameni normali angajați într-un cuplu funcțional.

Nu știu dacă ați observat, dar copiii au un al șaselea simț care le bate pe celelalte 5. Imediat cum simt că mami și tati au de discutat orice, apar brusc și împiedică normalul să se mai întâmple.

Na, mai fă tu o lista de cumpărături în condițiile acestea!

La început era ușor amuzant când mă trezeam cu un top de hârtie în plasele de cumpărături, când eu spusesem hârtie igienică sau 2 pești de la pet-shoop în loc de pește afumat.

Să fim serioși, ce bărbat nu s-ar uita cruciș pe listă, dacă ar vedea scris pâine cu maia, mai ales dacă pe copil îl cheamă Maia?

Deci se întâmpla frecvent să rămânem fără apă și pâine, pentru că frazele rămâneau întotdeauna în aer. Prin urmare fiecare înțelegea ce apuca.

Exemplele curg frumos și în alte direcții:

Am aflat pe pielea mea că „Iau eu pâine azi”, dacă este rostit prin ușa întredeschisă a micului apartament, când celălalt părinte se pregătește să plece spre serviciu, poate fi ușor interpretat ca fiind „Iau eu puii azi”: adică cei 2 copii superbi, de la grădiniță. Și uite așa te trezești cu sms-uri ca: „Iubita, sunt la grădi. UNDE-S COPIII?”

Pe vremuri, chiar aveam o singură listă și un singur drum lunar către hipermarket. Dacă ceva se termina brusc, puteam supraviețui câteva zile în plus până la următorul drum către marele magazin al societății consumeriste.

Însă când ai copil mic, lista de cumpărături se schimbă de la minut la altul, mai ceva ca vremea în Anglia.

2. Cel de al doilea motiv era faptul că i-a luat ceva timp să înțeleagă că quinoa se găsește în secțiunea de cereale, avocado chiar e fruct și degeaba îl caută în raionul de electrocasnice, iar uleiul de cânepă îl găsește tot la uleiuri ci nu la drogherie.

Legenda spune ca … rabdarea si-a pierdut-o in ziua cand a stat 30 de minute în fața raftului de ceaiuri, în căutarea unuia fără de care nu avea voie să intre în casă. Nu mi-l mai aduc aminte acum, dar era vreun păducel sau lavandă sălbatică de Turda. Habar nu am. Ați prins ideea.

El încerca, sărmanul, să își satisfacă iubita soție, care stătea acasă cu cea mai importantă misiune a lumii lui.

Aceasta era modalitatea lui de a-și arăta sprijinul față de mine

Doar că cele două puncte combinate, nu prea au dat cu plus. După ce afla pentru prima oară în viața lui că laptele de migdale nu este vreun mit, ci chiar există spre vânzare, mai era pus să îl achiziționeze din colțuri de magazin de care nici nu știa că există. La început chiar îi era ușor jenă să nu fie luat peste picior cu cerințele lui exotice.
Acum oferă imediat replică: Cum, doamnă, ce-i acela mei? Pff

Așa că noi am avut zilnic liste de cumpărături destinate invariabil spre: supermarket, hipermarket, magazin naturist, farmacie și mall-uri. Nu doar alimentele erau trecute acum pe lista de cumpărături. Aici se regăseau și șosete scurte, lungi, în dungi sau bavetita pentru bale și altele.

În concluzie:

Cine cunoaște toți vânzătorii magazinelor care se află pe o rază de 3 km în jurul blocului?

Părinții și ale lor liste zilnice de cumpărături.

Sursa poza