Comparația cu ceilalți
Fina Balerină de 6,6 ani a fost puternic lăudată de doamna profesoară de balet. Doamna chiar a ținut să sublinieze de față cu ea, faptul că este dată ca exemplu celorlalte fetițe. Copilul însă nu a reacționat deloc la început. Comparația cu ceilalți colegi este ceva nou pentru ea.
Când am ajuns acasă, m-a întrebat: Mami, cum adică m-a dat drept exemplu?
Copiii mei au crescut fără a fi comparați cu alți copii și nu am agreat metode ca bulinuțe de recunoștință în piept sau altele asemănătoare, pentru a-i stimula. Am decis însă, să le vorbesc mult despre importanța de a fi mereu ei înșiși.
Le-am vorbit întotdeauna foarte mult, poate prea mult, după spusele unora. La un moment dat m-am speriat și eu de lucrul acesta, crezând că, totuși, exagerez. Ambii mei copii mă mai opresc din când în când din tumultul verbal. Deh, dacă-s om de comunicare, îmi place să fiu sigură sigură sigură sigură că mesajul este înțeles până în cel mai fin substrat.
Prin urmare, ea crede că fiecare copil în parte este unic în felul lui. În mintea ei este și normal ca ea să fie bună la balet, iar altul să nu fie. I s-a părut extrem de ciudat să fie așezată, chiar și metaforic, pe un piedestal, doar pentru că era diferită, adică normală.
Sincer, la fel și mie.
Uitasem cum stăteau lucrurile în copilăria mea
Notele erau strigate în gura mare, iar copiii rețineau nu doar nota lor, ci și pe a altora. Acasă erau întrebați. Unii părinți admonestau copilul în urma comparației, alții nu. Părinții mei mă întrebau doar cu titlul informativ, dar niciodată nu m-au comparat verbal. Însă chiar și așa idea rămânea suspendată în aer, iar eu o culegeam: “Aha, deci dacă am luat 9, iar Alina 10, înseamnă că, poate, ar trebui să iau și eu 10 … ca ea”.
Asta în nici un caz nu înseamnă că Fina Balerină este lipsită de motivație sau că nu se compară cu alții. Se compară și își dorește lucruri pe care le vede la alții. Însă comparația din mintea ei funcționează altfel. În loc să își dorească să fie la fel de bună ca Alina, ea își dorește să fie bună pentru ea. De ce? Pentru că îi place activitatea respectivă.
Dacă nu îi place, atunci nu mai are nici o importanță ce a făcut Alina. Alina poate să fie în continuare bună pe părticica ei, în timp ce ea își vede mai departe de drumul ei.
Comparația cu ceilalți există
Privită cum se cuvine, aceasta aduce avantaje. Ca orice individ, la un moment ești curios să vezi ce face și capra vecinului. Acest proverb românesc străvechi, cred că va căpăta alte conotații în generațiile viitoare. Cel puțin sper …
Comparația cu ceilalți poate stimula curiozitatea
Comparația împreună cu o doză de curaj, empatie și comunicare fac minuni.
Marile idei, acelea care mișcă lumea, apar din curiozitate. E normal să ne dorim să observăm lucrurile din jur. Așa se nasc proiecte, cele care mișcă lumea și repun totul pe alt drum. Este foarte ok să analizezi ce se întâmplă în jur, să treci prin propriul filtru și să culegi acele puncte pe care tu poți construi ceva frumos.
Deci să îi încurajăm să fie ei, în comparație cu ei și atât
După mai bine de 6 ani de părinteală, pot spune cu mâna pe inimă că un copil crescut fără comparații este unul ușor mai liber față de cu o generație în urmă. Iată comparația :)).
Oricând este cel mai bun moment să îi spunem copilului că nu are importanță rezultatul lui Gigel de la test, câte goluri a marcat Răducu la fotbal sau cacă proiectul lui Gheorghiță a avut doi copaci de carton în plus.
Singurul lucru care contează este ca ei să își găsească identitatea. Comparația cu ceilalți îi limitează și îi așază într-un loc care de multe ori se dovedește a fi unul fals.
Să îi încurajăm mereu să facă doar ceea ce iubesc și nimic altceva.
Hai să creștem împreuna copii frumoși la suflet.
Un nou Tomorrowland.
… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.
Dacă nu, nu.
Pe data viitoare
Articole similare
Lasă un răspuns