Copii perfecți cu părinți … normali

Vrem ce-i mai bun pentru ei, prin urmare, urmărim informații proaspete de pe la noi dar și din alte țări, citim biblioteci, devenim gospodine, unde până atunci nici nu știam exact care-i treaba cu aragazul. Construim o nouă rutină și astfel o nouă viață. În toată nebunia aceasta, uneori, uităm două aspecte importante: instinctul matern și simțul realității.

Cred că de cele mai multe ori, noi, părinții, nici nu conștientizam faptul că ai noștri dragi copii sunt și se manifestă așa cum, de fapt, suntem noi. Vrem copii liberi? Atunci noi trebuie să fim liberi în adevăratul sens al cuvântului. Vrem să fie sociabili? Atunci noi trebuie să fim primii deschiși către a cunoaște oameni noi, sau pur și simplu, a saluta respectuos și a adăuga o glumă într-o conversație.

Concluziile sunt usoare: Daca vrem să iubească cititul, cea mai buna solutie este sa facem noi lucrul acesta.

Daca vrem să mănânce sănătos, atunci noi trebuie să alegem acest stil de viață, iar frigiderul să reflecte realitatea pe care o vindem copilului.

Orice încercare de sabotare se va răsfrânge asupra comportamentului copilului, iar noi vom continua să nu pricepem unde anume greșim. Nu, nu va funcționa chiar dacă măncâm prăjituri pe furiș.

Degeaba le repetăm în fiecare seară la culcare şi le citim poveşti pline de tâlc, dacă noi spunem una şi facem alta. Copilul face exact ceea ce facem noi, fără ca măcar, acţiunile noastre să fie facute în faţa lui.

Pare greu de crezut, insa, adevarata luptă este cu noi înşine

În coaching am descoperit o parte din lucrurile acestea. De aceea recomand cu mare căldură implicarea adultului în orice proces prin care se poate descoperi. Sunt atâtea bariere și stereotipuri prin care ne-am obișnuit să reacționăm, încât nici măcar nu mai vedem elefantul din cameră.

Copilul tău poate să fie una dintre cele mai mari provocări pe care le ai de înfruntat, pentru că acesta îți va testa propriile limite, convingeri și obiceiuri. Persoana ta – Copilul tău. Tu spui că mănânci sănătos, dar covrigul de pe birou spune altceva. Spui că ești sociabil, dar amâni de fiecare dată întâlnirea aceea cu prietenii. Spui că citești, însă, în ultima jumătate de an, nici măcar nu ai mai deschis cartea de pe noptieră. Toate acestea intră în categoria COMPROMISURI și sunt pasate către viitor cu sorț de izbândă mai mare mâine sau poimâine sau în orice altă zi din săptămâna viitoare, luna viitoare sau poate chiar la anul.  Cu toate acestea “copilul trebuie să le facă” şi ai pretenţia ca el să le bifeze.

De multe ori, limitele pe care le impunem copiilor noștri sub forma unor reguli, care sperăm că vor sta la baza adultului de mai târziu, sunt limite pe care le dorim respectate chiar de noi.

De aceea ne deranjează atât de mult când copilul parcă insistă ca noi să le trecem cu vederea, pentru că privim totul intr-un mod foarte personal. In concluzie, nu are treabă cu copilul, ci cu noi. În coaching sau în ședințele de psihoterapie, se poate merge până într-acolo încât să descoperi substraturi mult mai fine asupra unui comportament pe care îl manifești în fața copilului.

Personal îmi doresc libertate: libertatea de a colinda lumea, de a cunoaște oameni, culturi, orașe, sate, de a gusta din mâncăruri felurite, de a dormi sub un nuc, de a pleca la drum doar cu o desagă și mâinile în buzunar, de a ajunge la Cannes (a se înțelege – Festivalul de publicitate), de a sta la un foc de tabără cu oameni care au darul povestirii, de a bea vin fiert cu prietenii mei puţini şi super dragi, de a lucra alături de oameni deschişi, de a râde mult şi uneori prost, de a cheltui ultimii bani pe o brăţară, libertatea de a mă simţi așa cum sunt – tânără, frumoasă şi plină de viaţă.

Și nu. Nu pot face multe din ce am enumerat mai sus, împreună cu copiii. Aș forța prea mult nota, iar unul dintre noi ar ajunge să fie pur și simplu trist sau plictisit. Cred că trebuie să existe și momentul nostru, al femeilor, “usor” diferit de cele alături de copii.

În schimb, momentan pot face asta: citesc chiar dacă sunt zile în care întorc doar o singură pagină, m-am apucat de yoga, uneori aleg să merg singură o stație pe jos prin Bucureștiul pe care îl ador, zâmbesc când văd ceva frumos și mi se pare fenomenal faptul că un străin poate să îmi transmită seninătate, ies cu cei câțiva prieteni la un vin, scriu – parcă pentru a verifica dacă încă respir, încerc să refuz cu seninătate task-uri pentru care simt că sunt doar 5% șanse de reușită.

Oare nu ar fi mai simplu să ne acceptăm în primul rând pe noi exact așa cum suntem și cum ne simțim? Ne place să mâncăm prostii? Ce ar fi să le facem și copiilor pe plac printr-o oprire la covrigăria din colț de stradă sau de la metrou? Să mâncăm împreună cu ei o gogoașă bună, delicioasă și să le enumerăm onomatopee una după alta, explicându-le ca gustul are de a face uneori și cu temutele E-uri, evident nesanatoase pentru corp dar bune eliberatoare de endorfine. Să ieșim odată la întâlnirea mult promisă prietenilor, chiar dacă cu greu găsim “bona” potrivită și acceptăm compromisuri de neimaginat pe moment (bunicul: pot să îi dau înghețată, ciocolată, să nu-l spăl pe mâini la masă, să sar peste somnul de prânz, să mergem să vânăm râme și melci după ploaie?). Da. Acceptă. S-ar putea ca experiențele astea să îl facă mai atent pe viitor, iar diareea pe care o va căpăta îl va pune pe gânduri data viitoare când se va aşeza la masă cu mâinile nespălate (vorbesc despre copil ci nu despre bunic; da).

Parentingul asumat s-ar putea să aibă de a face, mai degrabă, cu asumarea propriei persoane și mai important, a copilului din tine. Uneori se vrea rebel, alteori se vrea iubit sau doar solitar. Oferă-i fără   reproșuri ceea ce înstinctul îți transmite. De cele mai multe ori, dacă tu ești luminoasă așa va fi și familia. Preferi să mănânci ce vrei chiar dacă sunt șanse mari ca și copilul să pape la fel de “sanatos”? Perfect. Renunță la cartea de pe noptieră care nu te pasionează. Poate e momentul să îți mai cumperi și ceva ușor și prostesc. Poate chiar o revistă. Fă-ți timpul tau plăcut ţie. Cred că doar extremele sunt nocive.

Fiți frumoase.