Copilul meu face un an peste juma’ de ora

Articolul acesta este scris de mine în 2013, când nu aveam blog. Nu a avut niciodată intenția să iasă la lumină. Astăzi însă, bloggerul din mine și-a dorit să atârne și mărturia aceasta în șirul povestirilor de până acum.

Scriam altfel atunci 🙂

4 mai 2013; Ora 11:39

Copilul meu 

Iar acum, mă uit la copilul meu care peste 28 de minute va face un an. E minunată. Îmi aduc aminte când am văzut-o prima oară. Era atât de mică și parcă nu avea nimic comun cu mine. Nici nu s-ar fi zis că stătuse 37 de săptămâni în mine.

Mi-a fost atât de teamă o vreme. A existat chiar și momentul în care am crezut că o să o pierd definitiv. Panica aia din prima lună a primului născut, alimentată de „droia de doctori incompetenți” pe care, rând pe rând, i-am cunoscut. Pe toți. (Așa gândesc mamele în acele momente. Scuzați-mi patosul nedrept)

Dacă se întâmplă totuși ceva rău? Oare chiar au fost reale zilele alea? Eu pe banca aia rece, el lângă mine, neștiind ce să-mi spună … Nu cred că aveam cum să mă mai refac vreodată. Nu vedeam cum puteam trece peste asta.

Acum, sunt din nou însărcinată. Sper să fie bine sarcina și să fie un nou bebe frumos și dulce.

Sper ca Maia – Fina Balerină, care intre timp a implinit 7,2 ani 🙂 – să crească frumos, să aibă prieteni și să întâlnească iubirea. Sper să ne iubească pe mine și pe Cătă și sper să își respecte rudele și oamenii din jur. Sper să am și eu puterea să îi transmit tot binele lumii.

Maia, mama îți dorește să fii sănătoasă, să fii voioasă, să zâmbești în viața asta și să fii înconjurată numai de prieteni și …de noi. Sper să ne lași cât mai mult în viața ta.

Mami și tati te iubesc enorm.

La mulți ani iubirea mea,

Să știi că noi, eu și tati, vom fi mereu lângă tine

Atât.

Pe 19 februarie 2019 scriam tot despre ea: Aș vrea să vorbesc cu tine despre, unul dintre cele mai citite articol.

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare