Cum faci sa dea cu plus dimineata, cu copii mici?

Morning Rush

Si nu ma refer la weekenduri cand oricum ne trezim tarziu spre foarte tarziu, pentru ca vineri seara ne uitam cu totii la Vocea Romaniei. Nu-i nici o reclama mascata aici. E doar un rasfat pe care, ni-l acordam in fiecare toamna, in primul rand, noi parintii. Vietatile cele mici sunt interesate sau nu. Mereu auzim capul familiei spunand: “Ia! Acum se canta. Nu faceti galagie. Putin. La o parte din fata televizorului.”

Dimineata la mine este aproape mereu cu strans din dinti, cu ochi dati peste cap (lucru pe care am inceput sa il evit pentru ca mandra mea creata de aproape 6 ani, se prinde deja ca nu-i o ofranda in cinstea nestatorniciei ei, ci din contra), cu aplicat mereu alte si alte scheme venite de la oameni inteligenti si acreditati sau simple retete aflate de la vecina din colt. Incerc orice imi suna in ureche.

Acum “ne conectam” cum zic proorocii, atat seara cat si dimineta. Dupa ce am ajuns sa trec pragul psihoterapeutului pentru blondul meu superb (3.10 ani), cu tatal de mana, ne-am schimbat comportamentul familial intru “vindecarea” iubitilor copii. Voi reveni si aici cu un articol. La noi s-au vazut rezultate. Prin urmare, timpul acordat lor, primeaza.

Dimineata, ne pupam, ne gadilam, ne jucam, ne trezim frumos. Imbracamintea e deja pregatita pentru amandoi copiii, inca de cu seara. Mai sunt si dimineti in care aceasta nu este perfect completata. In cazul blondului, nu-i problema. El oricum se imbraca asa cum i se da. Creata dulce insa, este cu totul alta mancare de peste. Vrea rochie sau fusta in fiecare zi. Iar aici nu exista exceptii. De aici si mustrarile mele de constiinta pe care am incercat sa le redau cu un articol in urma (Fetita mea cea creata este facuta din coasta mea. Ce ma fac?)

In dimineata aceasta a ales din 3 perechi de blugi!!!! Deh, n-am apucat sa alegem pantalonii de seara. M-a corectat la sosete, spunandu-mi ca sunt mov deschis ci nu roz!!! Am trait cateva momente de groaza pana a dat verdictul greselii mele colosale in ale cromaticii. Se intampla uneori sa ii spun ceva, dupa care astept sa vad cum reactioneaza dictatorul minion. Eu ma rog sa fie bine, pentru ca daca nu e bine, oricum o sa fie ca mine, dar n-o sa fie tocmai bine pentru ea. Trecem la limite, la ultimatumuri, la gurita suparata, tata-su incepe sa numere pana la 10. Continui ziua cu mustrari de constiinta si ajung eu adult intreg la minte, cu scoala facuta si facturi platite, sa fiu pe minus inca de dimineata.

Prin urmare am doar o curiozitate simpla.

Exista parinti cu 2 adorati copii, sau poate +2 adorati, care reusesc sa isi urmeze micul plan matinal, NORMAL, nesofisticat, pana la capat? Adica un imbracat, spalat pe dingi, pipi, pieptanat si incaltat in, sa zicem, 45 de minute?

Pe bune? Cum reusiti? Jur? Caut retete! Invatati-ma! Sunt ochi si ochi.

Multumesc

sursa poza

8 raspunsuri
  1. Mysha
    Mysha says:

    Inca nu am ajuns la etapa asta si am si doar unul de o luna si un pic, insa imi amintesc ce facea bunica cu mine dimineata – concurs cine se imbraca prima. De obicei, ne trezeam, aveam hainele pregatite deja si mi zicea: acum sa vedem cine se imbraca prima. Si se ducea la baie mai intai, iar eu in alea 2 minute eram deja imbracata. 😂 Stiu CA o facea dinadins ca sa ma lase sa ma imbrac repede si, doamne, cat de greu imi era sa mi pun dresul singura. 😂 Si cat mai tragea de el. Dar asa ma facea sa ma imbrac singura si repede. Apoi ma spalam pe fata, pe dinti si plecam la gradinita. Nici nu mi amintesc daca era vreun premium. 😂

    Răspunde
    • mamenebune
      mamenebune says:

      Multumesc pentru raspuns. Da. Stiu ce spui. Eu am doi copii asa ca ne permitem sa facem concurs. Problema este ca la un moment dat, superba mea creata tot ramane in urma. As imbraca-o eu, dar din pacate nu ma lasa. Se enerveaza, se complexeaza ca nu reusteste. Acum imi dau seama ca s-ar putea ca aici sa fie o problema. Daca o ajut mai fara sa-si dea seama, s-ar putea chiar sa fie inaintea celui mic. Poate ii trece si supararea.
      Dar concursul, da, e o solutie.

      Răspunde
  2. Maya Malina
    Maya Malina says:

    eu am 4 copii – 3 la scoala si unul mic.Cei doi mai mari isi formasera deja rutina de dimineata si nu erau probleme.Al treilea obisnuia sa o lalaiasca si i – am spus ca la 7.40 trebuie sa fie la masina.Daca la ora plecarii nu e gata va merge la scoala in pijamale.A functionat f bine, dar era vorba de un copil de 6 ani.Cu cei mici e nevoie de rabdare si perseverenta pana isi formeaza obiceiurile.Apoi-totul pentru a doua zi se pregateste cu o seara inainte- haine, ghiozdan, pachet pt. scoala,mic dejun.Eu ma scol la 5 de obicei, si pana la 6.45 ,cand plec la serviciu, e timpul meu personal.Copiii se trezesc singuri la 7, se pregatesc si pleaca la scoala.O regula- nu fac in locul copiilor nimic din ceea ce pot face singuri.Responsabilizarea personala, adecvata varstei,este calea cea mai buna din punctul meu de vedere.Concursul nu mi se pare o solutie, poate crea probleme, adancind competitia intre frati.Succes!

    Răspunde
    • mamenebune
      mamenebune says:

      Buna,
      (Iti spun un secret. Ai acelasi nume ca al fetitei mele :))
      Cred ca esti genul meu de mama. Te admir. Asta incercam si noi – responsabilizarea si suportarea consecintelor. Creata mea cea dulce s-a dus de cateva ori cu parul vraiste la gradi, pentru ca nu a mai avut timp sa se aranjeze. Parul ei e unul cret ca de oita.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *