Cum organizeaza doua mame, singure, un super eveniment?

(Si iata si motivul pentru care nu am mai scris eu de ceva vreme pe aici)

Cand spun singure, ma refer la faptul ca nu a existat vreun alt ajutor considerabil din partea vreunui adult binevoitor. Totul a fost pus la punct de 2 capete de mama, lipite scai si de responsabilitatile pe care le cunoasteti foarte bine. Daca mama va citi articolul acesta, poate intelege in sfarsit de ce nu mai spal pe jos decat o data pe saptamana, iar plita din bucatarie, pe care ea o adora, e mereu patata cu ciorba, cafea, sare, … .

In alta ordine de idei, ne-am fi dorit maxim sa fim singure in anumite momente. Dar asta se putea doar daca cei 2 soti responsabili ar fi preluat copiii si i-ar fi dus sa se distreze la un film, la o pizza, sau poate chiar la mare pentru 3 zile. Ideal ar fi fost ca cei 2 sa se si sincronizeze in acest demers si sa ne ofere muuulte ore de lucru, de preferat legate. Mai ales cand termenul limita se strangea frumos ca un colier de perle, prea mic, in jurul gatului, aveam mare nevoie sa fim SINGURE. Da, bine. Vise.

Cele 9 ore (insuficiente) pe care le aveam la dispozitie, pe timpul cat copiii nostri erau la gradi, incercam sa impacam mai toate palierele care ne cereau: casa, masa, proiectul si alte responsabilitati care oricum se aduna. Pare mult, insa nu era deloc.

Am descoperit cu aceasta ocazie faptul ca, niste copii, nu dam nume, ar putea manca pizza si 3 zile la rand ca masa principala. I-am rugat pe baieti sa ne scoata la masa in oras pentru ca acasa bate vantul in frigider. In cazul meu, a acceptat pana si sifonierul golas pentru ca toate rufele erau la calcat, de calcat in zilele mai putin costisitoare ca timp.

Dar cum a inceput totul?  

Iata ca intr-o dimineata tarzie spre foarte tarzie, lejer trecuta de ora 11.30, Gia se prezinta la mine, cu o privire fals calma, dar calma, cu copilul de aproape 5 ani de mana.

Eu: Ce s-a intamplat? E bine copilul?

Ea: Nu a vrut sa stea la gradi. Asa ca am luat-o cu mine.

Trecusem deja peste termenul pe care il stabilisem ca fiind inceputul proiectului nostru, din diverse motive. Deja trebuia sa incepem sa creionam cateva idei si sa fixam niste pasi concreti langa deadline-uri cuviincioase. Urma sa facem primul ei eveniment – evenimentul oficial de lansare.

In ciuda tensiunii evidente, amandoua eram de un calm desavarsit. Deh … mame. Eu incercam sa o conving pe cea mica de faptul ca gradinita e o super optiune pentru intreaga zi (!!!!), iar Gia, resemnata, incerca sa ii gaseasca o activitate potrivita care sa o tina ocupata macar 30 de minute. Ne-am intins mai mult de atat, pentru ca am fost intrerupte de mai multe ori, dar intr-un final, am capatat toate 3 exact ce visam. Cred ca totusi cea mai castigata a fost pustoaica cu ochi migdalati si vocea tanguitoare, care a capatat o zi alaturi de mami cea super ocupata dar extrem de dedicata. Chiar daca Gia credea ca aceea era una dintre cele mai aglomerate zile din cele care se prevesteau pentru urmatoarele saptamani, evident, se insela.

Cum am jucat noi in continuare, printre obstacole fierbinti …

Gia Bacioiu este designer de accesorii pentru femei. Face treaba asta de 3 ani, de cand si-a dat seama ca nu isi doreste sa se reintoarca in atelier, unde fusese designer de rochii de mireasa mai bine de 10 ani. Are o sumedenie de povesti din zona aceasta. Personal, mi se pare o treaba extrem de delicata si, dupa cum i-am marturisit si ei, as include-o pe lista meseriilor pe care nu le-as practica vreodata decat obligata, alaturi de instructor auto si educatoare.

In acest interval de timp, a reusit chiar sa isi creeze propriul brand, sub care a inceput sa comercializeze coliere si cercei in care principalul material folosit este pielea naturala. La ultima colectie, cea care a fost lansata in cadrul evenimentului la care am lucrat impreuna, a adaugat si pietre semipretioase. Ca o mama nebuna, declarata fara drept de apel de catre cealalalta jumatate a mea, aceste pietre mi-au atras atentia, mai ales in ultimul an (este vorba despre mine, da?).

Nu vazusem in viata mea atat de multa piele colorata la un loc, ca in casa Giei, care s-a transformat in atelier de lucru pe parcursul saptamanilor cu pricina. Cum se afla deja la cea de a treia colectie, si-a dat seama ca situatia o cere si m-a chemat in ajutor. Un eveniment oficial de lansare era mai mult decat necesar. Mai toate clientele ii reprosau faptul ca nu se promoveaza suficient, raportat la ceea ce face. De fapt este si laitmotivul pe care l-am tot auzit si in seara evenimentului.

Dupa ce schitele au fost finalizate, Gia a trecut la partea de asortat culori in functie de modele urmarite. Se pare ca o parte dintre nuante le-a pastrat pentru perioade mai calduroase. Oricat de mult m-a incantat pe mine galbenul aproape metalic, de exemplu, acesta a sezut frumos la colt, urmand sa fie bagat in seama mai pe la vara. Abia astept sa vad ce vraji va mai face. Tot potrivea culori curajoase si vorbea inspre mine. Ca si om de comunicare, am incercat mereu sa observ ce se intampla in mintea clientului/ partenerului si sa influentez cat mai putin cand vine vorba de partea proprie de creatie. O sugestie a fost mereu suficienta. Dar recunosc ca mi-a placut foarte tare sa ma aflu in mijlocul procesului de creatie si chiar sa ma simt oleaca importanta.

Am ajutat si eu putin la partea de finisaj, dar pentru alte obiecte decat colectiile. Sincer, partea aceasta de taiat bucatile mari de piele in contur, nu mi s-a parut usoara. Se pare ca exista o tehnica pe care Gia o stapaneste foarte bine. In concluzie, eu raman la meseria mea, pentru ca fac mai multe parale aici decat in designul de accesorii. Dar cred ca procesul in sine, ar relaxa pe oricine, chiar daca rezultatul difera de la mana la mana. Pentru mine chiar a fost la un moment dat, o super activitate alaturi de printesa cea creata (5.6 ani), care a devenit dintr-o data tare mandra pentru ca: “mami, tu faci colierele acestea?” Degeaba am incercat eu sa ii explic faptul ca taiam altceva, ea a ramas cu ideea ca mama ei e o mare creatoare. Pfff. Acum sunt eroul ei.

E tare frumos sa intri in culisele unui atelier si sa simti adrenalina creatoare.

Evident ca nimic nu a lipsit. Am avut printe noi si fetele noastre frumoase si cochete, care sunt si colege de gradinita, si care se pare ca au devenit mai bune prietene. Am avut parte de mai multe mese in oras decat de obicei. Si noi am avut parte de mese pe fast forward, mai ales cand ne trezeam ca-i usor trecut de 3 si nu mancasem nimic toata ziua. Am lucrat cu atat de mult spor si cu atat de multa pasiune, incat pur si simplu, lucrurile s-au legat exact asa cum si-a dorit Gia si cum am sperat eu. Am gasit partenerii potriviti, am facut cateva sedinte foto, pe altele le-am refacut, am refacut de la zero anumite aspecte care nu se mai legau la un moment dat si chiar am luat mult dezbatuta hotarare de a mai amana evenimentul, cu foarte putin timp inainte de a trimite invitatia oficiala.

Emotii. Emotii. Emotii.

Cred ca acela a fost unul dintre momentele cele mai importante. Incepand cu acel moment, s-au legat foarte multe. Am avut alaturi de noi oameni care au crezut in proiect si care ne-au sfatuit drept. Am stiut sa ascultam si sa luam decizii asumate. Intr-un final tot am mai fi avut noi nevoie de timp. Dar la cate idei pe secunda ii vin Giei, cred ca nu mai terminam vreodata, iar colectiile nu mai erau finalizate nici pana la Sfantul Astepta. Noroc’ ca invitatia era data, iar ziua fixata.

Pe intreaga perioada, cea mai mare problema a fost neinduplecatul timp.

Puteam sari peste o masa, puteam scoate rufele din masina de spalat chiar si a doua zi, puteam chiar sa ii pacalesc pe copii cu o masa usoara, dar nu puteam sa pacalesc ora de luat copiii de la gradi. Pe ultima suta, cu telefoanele in mana si lista de bifat in fata, amandoua stateam si vorbeam uneori una peste alta, doar doar sa nu fi uitat ceva de facut in ziua aceea. Ni s-a intamplat sa ne sms-uim noaptea cu idei, sau cu vesti bomba (mai bune sau mai rele) care ne-au obligat sa ne refacem calculele. Ni s-a intamplat sa ne sms-uim si dimineata pentru a mai amana putin intalnirea noastra, din pricini domestice care ardeau: un mop pe jos, o masina de bagat la spalat, de luat o apa si un brocoli de la magazinul din colt. In ultimele 2 zile de pana la eveniment, am ajuns foarte tarziu acasa. Atat de tarziu incat nu am prins nici copii nici sot, in vreo forma treaza. In aceste 2 zile, un pepene rosu a tronat pe masa din bucatarie, desfacut, lipicios, probabil nu prea gustos, judecand dupa proportia in care a fost mancat. Abia dupa ce a trecut data de 10 octombrie, am putut sa il strang. Pana atunci, nimeni nu s-a indurat. Dar nu conteaza. Eu nu mai comentez. Cealalta jumatate mai buna, s-a comportat impecabil si ireprosabil. Nu stiu exact cu ce a imbracat copiii sau ce au mancat. La un moment dat am observat ca buburuza mea creata (5.5 ani) purta o rochie de vara cu volane, necalcata. Eu nu o mai calcasem pentru ca ma gandeam ca nu o va mai purta pana la vara. Ei bine, judecata mea a fost gresita. Noroc ca la gradinita aceasta, fiecare copil e acceptat asa cum este. Si iarasi, norocul meu ca in aceasta familie incercam sa ne acceptam asa cum suntem de imperfecti – nebuni.

Cu aceasta ocazie, as vrea sa incurajez toate mamele care si-au dezvoltat din pasiune, un mic atelier. Conteaza enorm orice activitate creativa, pentru ca te tine pe linia de bine. Este ideal sa poti lucra ceea ce-ti doresti si sa vezi ca rodul muncii tale este apreciat. Chiar daca este o munca de sisif, chiar daca vrei sa renunti de multe ori, mergi mai departe. Si cum se intampla uneori sa citesti fix acel articol chiar cand ai nevoie, sper ca aceste randuri sa ajunga si acolo unde este maxim nevoie de ele, si catre acele mame care doresc sa construiasca.

Se spune ca sinceritatea vis-a-vis de tine e mana cereasca. Poate descoperi care este primul pas pe care trebuie sa il faci in directia care ti s-a creionat deja, poate de un an sau o luna. Fa-l! Stiu ca e greu. Stiiiu. Multe stim asta.

Urmeaza o recompensa: o plimbare in aer liber, o super mega prajitura din bezea, o sedinta de shooping, o jumatate de carte citita chiar daca familia va manca mamaliga cu branza 3 zile la rand. Recompensa e esentiala, pentru ca si tu meriti.

Oare care este pasul numarul 2? Aaaa. Acesta! Super. Fa-l. Recompensa. Vezi mai sus.

De ce sa faci asta? Pentru ca ai atat de multe de oferit lumii intregi ci nu doar celui mai restrans cerc din jurul tau. Curaj. Fa-o pentru tine, pentru ei, pentru noi restul.

Daca vreti sa vedeti colectia Giei Bacioiu, intrati aici: Colectia Urban Nature by SASHaccessories

Gia Bacioiu a realizat si prima colectie de genti din piele naturala. Geanta are 2 super trick-uri:

1. Accesorii detasabile, care permit schimbarea aspectului gentii;

2. Geanta poate fi purtata atat pe umar cat si pe incheietura mainii. Trebuie sa intrati pe link, ca sa intelegeti exact: Colectia My Dream Bag by SASHaccessories

PS: Iata ca in acest context, am inceput sa conduc masina ceva mai mult. Gia chiar a avut curajul sa mearga alaturi de mine. A existat si un mic moment de panica, dar am supravietuit in tumultuosul trafic bucurestean.

Acum trebuie sa finalizez procesul de cautat masina si promit ca revin cu incredere. Inca tremur cand ma asez la volan, inca am ochii mariti cat cepele in toate oglinzile si uneori pe geam, dar e ceva mai bine. Acum chiar ascult muzica in timp ce conduc. Pffff.

Colectia My Dream Bag – culori si accesorii

Colierul meu preferat din Colectia Urban Nature

Rama suport este facuta de Gia si de mine, intr-o seara frumoasa si calda, usor trecuta de 12 noaptea

Culori si idei pentru dame urbane care traiesc in jungla cotidiana

Detalii

Geanta cu accesoriul detasabil

barbatii …..

Divele

Eu alaturi de Ada Chindea/ LaCeaiCuMamici, alaturi de care am organizat anul acesta “Mamici pe Tocuri”

Eu alaturi de Mama pe Toc/ Nico

Accesorii de pantofi

Prietenele Giei

Picture in Picture

Colier din colectia trecuta

Evident caci vinul e nelipsit