Cutia Pandorei – Cofetăriaaaa

Dragi doamne frumoase, deștepte, descurcărețe, ușor relaxate și devreme acasă,

cunoașteți voi, oare, momentele acelea în care el, Cealaltă Jumătate, spășit de gafa pe care a săvârșit-o, se instalează la poarta voastră cu o cutie de bomboane sau flori, sperând să fie iertat? Cred că toate am trecut prin momentele acestea.

(Azi nu voi deschide Cutia Pandorei încărcată cu acele momente. Trecem mai departe)

Ei bine, de asta mi-am adus eu aminte ieri, când am pășit pe ușa cofetăriei și am cumpărat două prăjituri cu TONE de zahăr, pentru ca “păcatul” săvârșit în fața Finei Balerine să-mi fie iertat.

Nu mai fac … adică încerc

E greu.

Greeeeu.

Hai, arătați-mi voi mie părintele ăla fără de pată! Nu există așa ceva, domn’ne.

Tocmai eu, mama nebună care le-a făcut până și iaurt în casă până la 3 ani și lapte vegetal până la 2 – la propria mașină de făcut lapte, cu presare la rece, da; pffff.

Tocmai eu, tocmai ieri, am spart Cutia Pandorei și le-am arătat juniorilor o parte din nemărginita lume, păzită în mare taina de mine. Eu dețineam toate cheile vitrinelor cofetăriilor. Intram aici doar să luăm tort la ocazii. Mini-torturile erau…ceva…în mare, nesănătoase.

Prin urmare, și-au luat tot ce era mai colorat și cu mai multă frișcă și/sau ciocolata. Logic

Sărmanii inocenți, aproape că nu știau că mini-torturile acelea sunt de mâncare.

Mai – mai că le dădeau lacrimile. Fina Balerină chiar mi-a spus că era sigură că nu-i voi lua GOGOASA ACEEA, glazurată toată în ciocolată și cu bobițe ..ceva deasupra.

Arăta atât de dulce, că nici măcar un adult nu cred că ar fi reușit să o mănânce din prima. Știi la ce mă refer, asa-i? Știi chestiile acelea leșinător de dulci, de te uiți la ele și-ți ajunge privitul?

Spui direct: “Io vreau doar o cola rece, vă rog! Multă lămâie. Da, da, mai puneți, vă rog! Lăsați-o pe toată!”

Și uite ca așa am plâns amândouă: eu pentru că stomacul ei intra pentru prima oară în altă etapă culinara, iar eu pentru că mă gândeam că mi-a crescut copilul, eu rămânând la aceeași minte de cu o zi în urmă. Greu. Greeeeeeu.

Marele Blond s-a comportat ca un adevărat viitor bărbat: a cerut cea mai “înaltă prăjitură”, la propriu, cu cea mai mare cantitate de frișcă și cu cel mai mare gramaj de ciocolată. Nici nu credeam ca poate sa mi-o impacheteze. Jur.