Dar unde dragoste nu e, nimic nu e …

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e

Nici soare nu’i, nici viaţă nu’i

Iar eu mă simt al nimănui…

 

Înainte a fost el. Te-a descoperit într-un fel în care nici nu banuiai că zace în tine. Cu adevărat habar nu aveai cine eşti până ce el nu ţi-a întins o mână, cerându-ţi-o pe a ta pentru un simplu dans.

Numele tău, dintr-o dată, a răsunat altfel pentru că a fost rostit de pe buzele pline de masculinitate. Ai desoperit dintr-o dată femeia din tine, altfel: ochi mari şi atenţi, respiraţia puţin întretăiată, mâini tremurânde, obraji rozalii emotivi. Respiraţia. Mereu te dă de gol.

El e specialul din tine care tremură de emoţia descoperirii şi de atât adevăr rostit prin tăceri, citit în priviri lucide, şuviţe de păr date la o parte încet de pe chipurile expresive şi buimace de teama unui nuştiuce care ar putea să vă trezească şi să vă readucă la realitate.

Viitorul s-a schimbat prin el

Prezentul este tot ce contează. Eşti alta acum. El e lângă tine. E suficient. Doamne. Ai descoperit dragostea. Ţi-ai întipărit deja clipa asta pe care o vrei veşnic în mintea atât de lucidă. De unde atâta luciditate? El a trezit toate simţurile care ţi-au fost hărăzite în viaţa asta şi poate chiar în altele, poate printre stele şi sori. Acum realizezi cât e de perfect. Stai. Tu eşti perfectă. Vezi clar. O privire de-a lui, o respiraţie pe obrazul tău, ochii închişi, atingerea lui pe spatele tău virgin la astfel de treziri, îţi strigă în ceafă: de azi eşti alta; eşti cel mai frumos om pentru totdeauna; nu există ceva mai frumos decât noi.

Beţia aceea de tăceri, atingeri printre grimase, toate spun o poveste pe care nici nu ştii să o rosteşti. Îţi dai seama ce săracă e vorbirea şi cum decapitează în faţa seninătăţii abia descoperită în tine. Singura hrană, te gândeşti, devin braţele lui puternice care promit o protecţie pe care feminitatea ta a cerut-o mereu. Acum a găsit-o. N-ai fi ştiut niciodată. Îţi dai seama ce nedrept ar fi fost? Cum să nu trăieşti tocmai asta? Ce citisei doar în versuri, există acum. Sufletul ţi s-a deschis şi ţi-a amorţit raţionalul. Ce bine e când visezi! Ce minunată-i beţia venită direct de pe buzele lui.

Cat sunt de minunată

Uau. Până să apari, nu am ştiut vreodată ce zace în pieptul ăsta care de atâtea ori a părut superficial şi prea exploziv. Acum limbariţa mea e amorţită. Acum ştiu şi mă iubesc, prin tine. Te iubesc şi mă iubesc pentru că simt că fac parte din venele tale, din pieptul pe care mă laşi seara să mă odihnesc. Doamne ce inima ai. Voi face orice pentru inima din pieptul pe care azi visez. Zâmbetul nu-mi va fi vreodată mai dulce şi mai plin de profunzimile adevărului aşa ca astăzi.

Iubirea a venit în viaţa mea prin el

Sursa: Tablou de Leonid Afremov

Mulţumesc

6 raspunsuri

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] petrece un timp deosebit, din toate punctele de vedere, alături de celălalt părinte. Oare când mai apucați să stați la doar câțiva centimetri distanță de el, într-un caiac, […]

  2. […] uite de ce suntem noi femei, iar ei barbati. Uite de ce ii iubim noi pe ei, iar ei inapoi, pe noi […]

  3. […] Fantezia mea s-a dus. Doar cu vin mai pot construi una, asa cum scriam in 2017: Dar unde dragoste nu e nimic nu e […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *