Descoperindu-te prin bebelușul din brațe

descoperindu-te

Pțai, cum sună asta!

Recent, am văzut un bebeluș miiiiic, aoleu ce mic era, scuuuump, nu-ți puteai lua privirea de la el, roooooz, petale de trandafir, chircit în poziția specifică bebelușilor – cu piciorușele sub el. Din când în când mai deschidea gurița și căuta sânul mamei.

Azi povesteam unei prietene despre minunea recent REdescoperită.

“Am uitat complet cât sunt de mici, scumpi, chirciți, roz …”.

“Vezi, îmi spune ea, nu contează ce a fost. Contează ce există acum.”

Fiecare etapă are momentele ei de glorie.

Revenind la gălăgia ordonată din cotidianul meu

Îmi dau seama că tocmai am pus și ultima virgulă pe lista de cheltuieli lunare. Așa funcționăm de când a început Fina Balerină școala.

Telefonul sună din nou și la celălalt capăt al firului se află prietenii alături de care planific vacanța de vară. Totul e discutat – locația e aceeași – trebuie doar achitat.

Afară ninge, însă mintea planifică detaliile pentru vară.

Și va veni vara iar Marele Blond mă va întreba din nou când vine iarna împreună cu ziua lui.

Aha, deci așa se zâmbește cu adevărat

Apariția unui copil rupe timpul și reduce totul la fiecare milisecundă care se scurge, parcă pentru prima oară în viață, cu o însemnătate dincolo de tot ce-i perisabil.

Și, ca un fel de restart de Windows, cele 4 zile de viață nouă aduc un nou miros în microuniversul tău. Descoperindu-l pe bebeluș, te descoperi, de fapt, pe tine.

Apare tumultul nebun de sentimente amestecate. Îți dai seama că iubirea face casă bună cu teama și panica primilor muci. Un canal lacrimal înfundat poate crea scenarii de groază.

Descoperi alți 5 mușchi pe chip, mușchi pe care nu i-ai utilizat niciodată. Este exact ca la sală, doar că de data asta nu simți nici o febră musculară, ci doar cum sprâncenele se arcuiesc diferit, colțurile gurii se îndreaptă haotic mai mult ca niciodată spre tâmple. Aha, deci așa se zâmbește cu adevărat?

Emoția face parte din caruselul nebun al prezentului. Fiecare respirație a ființei roz bombon din brațe devine mai importantă decât orice viitor.

 

Și iată cum iubirea învârte lumea

 

Ei devin generatoarele aripilor noastre doar pentru că ne reamintesc mereu, ca și cum ne-ar trage strămoșii de mânecă și ne-ar sulfa: “Cârpe Diem”- “Trăiește Clipa”.

Hai să trăim azi o zi superbă de iarnă, ca mâine să … mâine să … mâine să ne lăsăm din nou surprinși de miracolul unei noi zile.

Unde dragoste nu e, nimic nu e

 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] nu a fost vreodată forțat, fizic vorbind, să acapareze vibrația pe care o transmite către tine ființa care până mai ieri crescuse în tine. Atât de mititică și totuși […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *