Despre obsesia curateniei la femei si la mame

obsesia curateniei

Nu inteleg de ce se intampla lucrurile exact asa cum urmeaza sa vi le povestesc. Probabil ca enigma va persista inclusiv dupa orele de psihoterapie la care sunt gata sa particip intru vindecarea neuronilor afectati. E un program prea bine implantat.

Obsesia curateniei pe linie de ADN

Noi femeile preferam curatenia in schimbul unei case dezordonate sau fara simt estetic. Cum iubitii parteneri habar nu au care-i diferenta intre verde si verde-ou-de-rata, preferam sa ne asumam noi rolul de designer. Educatia noastra insasi a inclus ore bune in directia aceasta. Prin urmare, mai toate avem in sange dorinta de a aranja lucrurile intr-o ordine desavarsita, de a cumpara pernute asortate sau lumanari parfumate, de a asorta dresingul cu patul, sau ghivecele de pe pervaz cu draperia.

Si uite de ce suntem noi femei, iar ei barbati. Uite de ce ii iubim noi pe ei, iar ei inapoi, pe noi :).

Curatenia obligatorie de final de weekend, in cazul in care este sarita, parca strica zen-ul intregii saptamani care urmeaza. Pur si simplu, curatenia din casa poate sa inspire si sa dea o directie pozitiva unui nou inceput de saptamana.

Apoi apare copilul. Apoi apar copiii. Curatenia de final de weekend se transforma in ceva zilnic, cel putin in primul an al existentei celui mic. Toti detergentii prevestiti in reclamele copilariei noastre ne apar acum in mintea ingrozita de propaganda televizata. Prin urmare, meticuloase, ne inarmam corespunzator.

Apoi copiii cresc. Parca nici ajutoarele nu mai sunt atat de necesare, iar familia isi doreste din nou intimitate. Prin urmare mai renunti la bona daca ai avut sau mai slabesti vizitele bunicilor si ale socrilor, in cazul in care acestia au ajutat. Rusinea dezordinii nu mai este atat de mare. Copiii vor sa “exploreze”, iar tu abia ai timp sa cureti in urma experimentelor lor. Daca ai inceput si serviciul, aceasta se transforma in vis.

Asa ca dezordinea devine noua ordine din casa

Vasele nespalate nu mai sunt o prioritate in fata copilului care-si manifesta dorinta de a adormi langa tine. Daca oboseala ta omeneasca invinge, acestea pot sa zaca in chiuveta pana maine dimineata. Jucariile copiilor, cele pe care nu ai apucat sa le strangi cu sau fara ei, vor sta si ele linistite pe jos, pana a doua zi.

Dar uite ca asa azi, asa maine si pana la urma te gandesti ca mai bine faci o singura data curatenie ca lumea. Mai bine sa vina weekendul.

Si uite ca pe miercuri sau joi vine la tine prietena aceea cu copilul.

Chiar daca discutia despre curatenie a inceput deja de cu o zi sau doua in urma, aceasta continua:

“Sa stii ca la noi e cam dezastru. Te rog sa scuzi dezordinea”

“Stai linistita ca si la noi e la fel”

Dupa care se intra in casa:

“Vaaaaaai, dar stai sa vezi ce-i la noooi!”

“Ei, esti tu draguta …”

“Noooo”

Ei bine, dialogul acesta intra atat de bine in rutina conversationala incat parca uneori te si simti obligata sa spui asta chiar daca nu-i asa. Am vazut case (nu despre mine vorbesc; pfff) in care erau 3 jucarii pe jos si in care mama simtea totusi nevoia ancestrala sa se scuze. Iar eu o inteleg perfect. A devenit asa ca rutina de buna ziua/ buna ziua.

Dar hai mai bine sa nu mai facem exces de zel. Io cred ca ar trebui sa ne scuzam fata de musafiri doar in anumite situatii.

Nu de alta, dar faptul ca intreaga casa este intoarsa mereu cu susul in jos, nu inseamna ca s-a produs vreun proces de vindecare intre timp. Noi, femeile, suferim pentru ca tot ZENUL s-a transformat in haos. Obsesia curateniei se afla inca in ADN si asteapta cu rabdare sa creasca juniorii pentru ai invata cum sa duca traditia mai departe.

Cand sa te scuzi cu adevarat in fata musafirilor:

  1. Daca e ceva lipicios pe jos, in care e pe cale sa calce. Eventual ii dai si o pereche de papuci sa fie totul mai safe.
  2. Daca se asaza pe scaunul pe care copilul a facut pipi ceva mai devreme sau poate chiar ieri.
  3. Vezi daca se duce in baie, sa fie spalata toaleta.
  4. Spune-i sa nu manance nimic decat din bucatarie. Daca se intampla sa gaseasca ceva, mai ales in dormitorul copiilor, e posibil sa fie vreun experiment de al lor care probabil a prins deja mucegai. Nu sunt singura care a vazut cum arata o caisa sau poate pruna, nu pot spune cu exactitate, dupa vreo 2 saptamani de stat intr-o cutiuta mica si calda, nu? Am stranutat o ora de la puful degajat.

Daca sanatatea nu ii este pusa in pericol, daca nimeni nu i-a lipit vreo guma in par, daca nu s-a sters la nas cu vreun servetel aparent curat dar plin cu … altceva, io zic ca totul e in parametri normali.

Mi-am promis ca voi scrie articolul acesta momentul in care eu m-am scuzat unei mamici pentru ca la mine in casa e prea curat!!

To’ma fusese weekendul. Casa era luna. Ea, mama singura, cu serviciul full time si responsabilitati pe masura, avea casa intoarsa pe dos in permanenta. Stiam asta. Asa ca am simtit nevoia sa … spun ceva. Poate imi va fi iertat pacatul acum :).

Dar hai sa fim seriosi, mi-e greu sa cred ca nu va mai veni cineva la tine acasa pentru ca a calcat intr-un pipi nevinovat.

Mai greu e cu aia care inca n-au copii si se uita la tine pierduti, politicosi, cu usa fixata in priviri de cum si-au gasit un loc curat in care stau nemiscati.

Sursa poza

2 raspunsuri

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] Si uite cum se face dezordine, ca sa continui putin ultimul articol: Despre obsesia curateniei la femeie si la mame […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *