Digital Divas 2017 şi sandalele corai

Totul a început cu nedorinţa mea de a mă mărita. (Vă rog să nu mă psihoanalizaţi. Aplauze. Apreciez). Dar cum la un moment dat a venit şi clipa respectivă în care nu mai puteam amâna, na, am purces în direcţia indicată de orânduirea socială, şi “m-am făcut şi io om”. Greu. Foarte greu. Am avut câteva idei. Printre ele se număra şi dorinţa mea din toţi rărunchii să am o rochie de mireasă roşie. Îmi place roşul. E superb. Sublim. Feminin dar puternic. Seducător până la cer şi la stele. Total opus faţă de albul pur şi prea virgin pentru vârsta mea, încă de atunci trecută de 30 de ani. Ca să nu mai spun că deja apăruse primul copil, creaţa cea dulce, care între timp a împlinit 5 ani. Deci, pe cine încercăm eu să păcălesc?!@#$%^&*()

Însă nu aveam nici cea mai vagă idee despre reacţia mamei care urma să se transforme într-un atac de panică la aflarea veştii. Din nou vă rog să nu mă psihoanalizaţi când vă voi destăinui că am renunţat la această idee pe care o vizualizam deja. Mă gândeam că dacă “o s-o fac” să o fac aşa cum vreau. Ei bine, am făcut-o aşa cum a vrut creatorul meu suprem: Mama. Dacă nu mi-a mers figura, am încercat să mă readaptez: “Bine mama. Atunci o să port pantofi ROŞII”. N-a urmat vreo transformare semnificativă din starea descrisă anterior. Din contră, grimasele indicau clar faptul că n-am scăpat de pericol. Dacă nu făceam ceva rapid, urma să asist la o scenă care putea să implice şi un cadru medical. Cum nu aveam habar de nicio metodă medicală salvatoare, am ales, din nou, să cedez. Aşadar la nuntă, m-am deghizat în mireasă pioasă. Într-un final glorios, am ajuns la restaurantul cu tavan din sticlă, scară pe semirotund, pe care l-am găsit ca printr-o minune, conform doleanţelor mele. ALE MELE.

Muhaha. Iar acum partea culminantă. Nu rochie roşie, nu pantofi roşii, dar am avut parte de cea mai pe placul meu pereche de sandale corai (purtată doar la restaurant): feminine, deosebite prin faptul că-mi puneau în evidenţă rochia albă, deh, înalte, foarte înalte dar comode pentru că se continuau într-un mod elegant pe gleznă, plus calapodul bine creat.

Iar acum înapoi în zilele noastre.

Următorul eveniment dădător de surprize a fost hotărârea mea de a începe să scriu pe mamenebune, după 5 ani de mămiceală. Aveam domeniul de un an, cadou fiind de la soţul iubitor. Jur că mă iubeşte. Mulţumesc pentru votul de încredere.

Totul a căpătat contur când frunzăream Instagram-ul şi aşa am aflat că mai sunt câteva zile până la Digital Divas 2017, eveniment organizat de echipa Evensys, care întotdeauna a dat dovadă de maxim profesionalism.

Ce este Digital Divas, ştiam – evenimentul unde sunt premiate cele mai tari blogguri de fashion & beauty de pe meleagurile mioritice. Nu ştiam însă, că pot participa cu mamenebune. Super tare, mi-am spus. Le-am scris, mi-am exprimat doleanţele şi am aşteptat. Răspunsul a venit rapid. În curând urma să particip la acest eveniment despre care citisem de atâtea ori.

Sandalele divinizate mai sus, au fost de fapt piesa de rezistenţă a ţinutei mele de la eveniment, la care am ajuns pe ultima sută de metri, prin acest lanţ de întâmplări norocoase la care am spus succesiv: da da da da da.

Toate lucrurile s-au desfăşurat la Palatul Bragadiru. Aşadar opulenţă şi extravaganţă, atenţie la detalii, materiale şi parfumuri fine, fotografi, pantofi îndrăzneţi şi cât mai seducători. Cred că a fost a doua oară când am spus cu voce tare faptul că blogul meu se cheamă mamenebune. Când porţi tocuri de 12 centimetri, ai părul aranjat ci nu strâns în coadă de cal, rochie albastru intens care ţipă a vocea ta, şi spui că scrii pe mamenebune, e imposibil să nu o faci cu zâmbet a încredere.

Nu voi scrie despre câştigători, ci despre participanţi. Mi-a plăcut enorm spectacolul desfăşurat. Cum interacţiunea personală de până acum cu această nişă de comunicatori a existat spre deloc, eu având mai mult parte de proiecte în zona IT, m-am trezit într-un paradis al culorilor, idei vestimentare foarte îndrăzneţe şi cu siguranţă multe purtate doar acum, doar aici, decoruri fistichii, covor roşu, spaţii largi, grădina mirifică, scenă opulentă, aranjamente cu bun gust, vinuri bune şi bonus, un cocktail Lillet roze, aperitiv franţuzesc. Am cunoscut câţiva oameni noi, dar mai mult am stat la umbra unui grup de bloggeriţe care ştiau cu ce se mănâncă domeniul. Discuţia a dus involuntar şi către partea de mămiceală. Evident că începutul a fost chiar numele blogului. Prin urmare, 5 mămici tinere şi foarte tinere, cu copii între 2 şi 5 ani, au condimentat o discuţie despre iubirea de ei (copiii), de el (iubit), de prea mici greutăţi comparate cu ceea ce primim de la ei, despre libertate care devine scumpă, despre vise, despre noi, de la o înălţime considerabilă, marcată de platformele încălţămintei.

O altă mămică devotată, care ştie bine să însăileze cuvinte pe hârtie, s-a gândit la o figură năstruşnică. I-a ieşit maxim. Miruna Ioani, www.siblondelegandesc.ro, a realizat un top al pantofilor participantelor: Best shoes of the Digital Diva 2017. Printre ele, mă număr şi eu cu perechea mea de sandale corai, care deşi au vârsta creţei dulci, m-au servit şi de data aceasta cu dedicaţie şi încântare. Aşadar, iată dovada vie a participării mele.

Cei mai frumosi pantofi ai divelor #ShoesOfDigitalDiva #digitaldivas17 #avonspace #SiBlondeleGandesc #shoes👠 #shoes #pantofi

A post shared by Miruna Ioani (@mirunaioani) on May 17, 2017 at 8:00am PDT