Domnu’, domnu’, aş vrea şi eu o varicelă! Sau articol despre mama

mai mulți oameni ca Mama

Daca citesti blogul acesta macar din 2 februarie, atunci stii ca ma confrunt cu o situatie mai putin placuta pentru copii: varicela. Cum in aceasta familie sunt 2 copii, evident ca am trecut prin emotiile firesti, atasate evenimentului mai sus numit, de 2 ori. Diferenta de timp a fost de vreo 6 zile, tocmai bine sa treaca unul de perioada dificila si sa inceapa celalalt. Mama mi-a sarit in ajutor cum a putut si a stiut mai bine. Imediat cum cel mic a fost mai bine, s-a oferit sa il ia la ea acasa. Pustiul, 4.2 ani, a fost super incantat.

Prin urmare, am ramas acasa cu mandra mea fetita de 5.8 ani. Simptomele au fost ceva mai domoale decat in cazul mezinului. Ea nu a facut febra, iar minunatele bube nu au fost asa pacatoase. Prin urmare, de duminica seara pana acum, am avut de-a face cu un copil cuminte, frumos, dar bubos nevoie mare si cat se poate de activ.

Cel mic dormea mult si se plangea cand nu dormea. Insa, domnisoara mea, care stie sa articuleze foarte bine ce o doare si ce-si doreste atunci cand o doare, s-a prezentat cu tolba cu cerinte. „Timpul special”, pe care incerc pe cat posibil sa il permanentizez in rutina noastra zilnica, fara prea mare succes uneori, a fost intins la maxim. Cumva e firesc. Doar ca atunci cand se termina timpul special, incepeau durerile aferente varicelei. Prin urmare, zilele acestea, am fost la mana iubitei mele adorate, asa cum nu am fost vreodata pana acum.

Ce-i drept, am profitat amandoua de moment. Ne-am iubit, am vorbit, ne-am facut manichiura, pedichiura, am facut bani din hartie, ne-am jucat de-a piata, am pictat, am …, am …, am… .

De fiecare data cand ne apropiam de finalul programului nostru artistic, de conectare, se auzea un: „Mamiiiiiii, ma doareeeee!”

Mami, cu privirea catre puiul lovit de boala, rasfoia repede doctoriile si se prezenta cu inca un medicament minune si multe imbratisari si pupaturi pline de compasiune. In maxim 5 minute, copilul era din nou vioi si dornic de un nou joc. Nu a dormit la pranz pentru ca o manca pielea. Insa, de aproximativ o ora, este in fata televizorului si se uita la Peter Pan. Hmmm.

Acum, intr-un fel o inteleg perfect. Reusim atat de rar sa stam doar noi doua, incat, cumva, e logic ca mintea ei sa gaseasca solutia aceasta :). Cine poate sa o invinovateasca?! Nu eu.

Dar in aceeasi ordine de idei, mi-a venit si mie un gand.

As vrea si eu o varicela; hai, nu de doua saptamani. Sa fim seriosi! Dar ce ar fi o varicela de 5 zile, plus mama langa mine?

Vreau si eu sa stau la pat, cu o carte in mana (shhhhh; la ochi nu am nici o problema; nu fiti carcotasi), sa mananc din pat in timp ce ma uit la televizor sau sa stau pe telefon citind horoscopul lui Susan Miller. In tot acest timp, as vrea ca mama sa vina la mine, sa se uite cu tone de iubire, ca atunci cand eram si eu pui.

Da! Si eu am fost pui, si mai mic decat sunt cei 2 de mai sus, acum. Mi-este dor de imbratisarea ei. Mama nu prea e genul care sa ma ia in brate. Probabil ca din aceeasi cauza, nici eu. Dar cu toate acestea, acum, cand copiii mei au fost bolnaviori, ne-am imbratisat si de o suta de ori in fiecare zi, in cel mai sincer mod cu putinta.

Mi-am dat seama ca femeia din mine are nevoie de imbratisarea mamei ei si de ingrijirea ca de varicela.

Pur si simplu mi s-a facut dor sa ma plang. Dar sa ma plang fara sa primesc solutii, ci doar iubire neconditionata.

Oare ati observat ca, in viata noastra, a adultilor, intotdeauna cand unul se plange fata de un prieten, din frustrare, nervi, neputinta, se trezeste iremediabil cu cea mai buna solutie? Dar tu nu de asta ai nevoie! Vrei doar sa te plangi si sa storci 3 lacrimi. Dupa care esti ok!

Ce ar fi sa poti face asta, iar fanul tau numarul 1 sa fie in fata, alinandu-ti … bubele din … talpa?

Mama mea, pe care o ador, care imi iarta toate nefacutele, care a acceptat pana si sandalele mele corai de la nunta (Digital Divas si sandalele corai), imi iarta orice. Si chiar daca nu-mi iarta acum, peste timp, tot imi iarta.

 

Asadar, se poate 5 zile de varicela langa mama mea? Pe verificatelea ca aproximativ 3 sunt foarte-foarte urate, dupa care e suportabil.

Sursa poza

3 raspunsuri

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] Eu și mama avem un canal central, deschis pe modul empatie. Eu nu știu sa il folosesc mereu. Nu îi pot interpreta întotdeauna semnalele. Ea însă știe tot. […]

  2. […] Eu și mama avem un canal central, deschis pe modul empatie. Eu nu știu sa il folosesc mereu. Nu îi pot interpreta întotdeauna semnalele. Ea însă știe tot. […]

  3. […] Sunt irezistibili. Până și varicela copilariei trece mai usor la ei, cred ca de jena de a le afecta chipurile perfec… […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *