Abia după ce apar copiii începem să …

Ajung în pat pe la 11.30, sfârșită, dar fericită pentru ce realizasem: cumpărături, frigider sortat, chitanțe de calculat, felicitări de împărțit către mine, pentru că finalul de lună ieșise cu plus. Am putut chiar să spăl și gresia din bucătărie. Am bifat și dușul celor doi juniori și chiar spălatul lor pe dinți.

Ușor după 11.45 am făcut și eu duș. Pțai. Mă simțeam o doamnă.

În dormitorul unde dormeau copiii însă, descopăr un maldăr de rufe ude.

Uitasem să le pun la uscat. Asta se întâmpla pentru că jumătatea mea mai bună le-a pitit cu credința că mă ajută… să nu-mi stea în drum. Ce-i drept, mă împiedicasem de ele, de vreo două ori.

Ce bine-i la mine acasă…! 🙂

După ce apar copiii

Acum că doarme toată casa, iar gresia miroase a flori, copiii a copii, iar eu a gel de duș, realizez câte se pot schimba într-un suflet de om, când Cei Mai Iubiți Pământeni ai Universului apar pe lume, fix în brațele noastre.

Fericirea consta în lucruri mărunte.

Dincolo de cuvintele clișeistice însă se afla mult adevăr pe care înainte l-aș fi negat în hohote de râs.

Generația noastră

Abia dupa ce au apărut juniorii în lumea mea, m-am oprit în loc și mi-am rescris tot. Da. Cam tot. Mi-am resetat obiectivele mărețe și mi-am fixat unele realiste și realizabile în noul eșalon de timp și spațiu.

Tot atunci am descoperit că părinții mei au avut ceva puteri magice, altfel cum s-ar fi descurcat? În fapt, eu fiind moștenitorul lor, am cam aceleași puteri. Acum rămâne să le descopăr până la ultima și timid să le moșesc și pe acestea spre lumină.

Înainte să apară copiii, nu știam nimic despre adevăratele mele puteri, despre limite sau despre ce înseamnă lucrurile cu adevărat importante.

Generația părinților noștri

Nu văd tiparele predate de mama, tipare de care-mi era extrem de frică pentru că mă vor doborâ.

Mi-a fost teamă că mă voi transforma într-o bucătăreasă pricepută – însă am rămas la fel de nepricepută…ieeeei – că voi fi o mamă “proastă” și neinspirată. (Cum neinspirată? Ia uite ce nume de blog!!)

Suntem diferiți față de ei, chiar daca ei ne-au dat toată seva vieții lor, așa cum noi le-o oferim acum nepoților lor.

Nu voi ști să fac niciodată cozonac și sunt destul de sigură că nici sarmale, însă știu să fac cel mai tare guacamole și cele mai tari chifteluțe cu brânză și quinoa.

Nu port fustă din aceea despicată la spate, ca mama, ci maximum una tip creion.

Nu m-am tuns scurt așa cum se tundeau mai toate mamele înainte.

Pun accent și pe timpul meu, care deși scurt, există.

Cealaltă jumătate mai bună se ocupa cot la cot cu mine de juniori. Ne știm limitele și cerem ajutorul unul altuia când simțim nevoia. Altfel nu ar mai fi fost el niciodată … jumătatea aceea mai bună, ci n-ar mai fi fost deloc.

Astăzi, noi femeile ajunse mame, nu ne mai temem atât de tare în a vorbi, a ne cere drepturile și chiar a lua o hotărâre abruptă, deși foarte dureroase, ca aceea de a divorța.

Generația noastră se lasă mișcată de alte lucruri, pentru că prioritizăm banii, timpul și atenția după alte criterii, râdem la alte glume, plângem la alte drame.

Abia după ce apar copiii începem să decidem cu sufletul și mai puțin cu mintea, iar asta ne repune altfel pe drumul vieții. O perdea se ridică de pe ochi.

Iar în intimitatea căminului nostru:

Mâncăm altceva, în alte feluri, decât au făcut-o părinții noștri.

Ne certăm pe alte motive, în alte feluri și ne împăcăm diferit.

Lucrăm în alte joburi.

Uităm de vecini.

Ne creștem copiii după cum am învățat, după cum știm, dar mai bine și în același timp diferit.

Nu ne mai trezim la 5 dimineața.

De fapt, conturăm o nouă lume.

Cred că este una mai conștientă și mai autentică la fel cum și copiii noștri vor proceda la fel, însă în stilul lor.

Lumea se schimba foarte repede, iar fiecare generație în parte va avea cu siguranță alte lupe și alte mijloace la dispoziție.

după ce apar copiii

Indiferent de ce vom face, de câți bani vom cheltui pentru ei sau nu vom cheltui, indiferent de starea căminului nostru de astăzi, copiii noștri vor fi bine si își vor continua drumul lor nealterat de decizia noastră de acum.

Ei vor fi bine, așa cum și noi suntem astăzi. Indiferent de momentele grele prin care am trecut sau poate trecem chiar acum, acestea vor rămâne în spate.

Ceea ce există acum este fățuca zâmbitoare din pătuțul de junior care, cu muci sau fără, a mișcat o lume și ne-a dat un șut pentru a vedea dincolo de lucrurile inutile – viața noastră.

Azi, trăiți!

PS: dacă ar știi mama că am rămas cu rufele nepuse pe sârmă o seară întreagă, m-ar face de rușine obrazului întregului sat…

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza