Dupa Craciun, munti de jucarii mi-au invadat casa

Stiu ca formula corecta ar fi: munti de jucarii “NE-AU invadat casa”. Dar, in momentul de fata, imi vine sa ignor regulile din cartile de parenting. E casa mea! Eu sunt femeia, mama, sexul frumos din acest apartament cu 3 camere, mobilat cu gust dar, in cel mai simplu mod cu putinta, asa incat nici un colt sa nu prezinte pericol pentru cele 2 minuni iubite.

Mos Craciun, ce mi-ai facut?

Eu am ales canapeaua asortata cu dressingul, dar si cu draperia si pernutele. Tot eu am purtat discutii cu celalalt parinte, zile intregi, întru convingerea acestuia ca un pat din fier forjat este “ceea ce ne dorim”.

Si iata casa visurilor mele aranjata asa cum m-am priceput eu mai bine.

Insa dupa Craciunul acesta, casa s-a remobilat dupa gustul altora si dupa noile tendinte toamna – iarna afisate in magazinele de jucarii.

Dragi cetateni care inca nu aveti copii, ati intrat vreodata intr-un magazin de jucarii? Poate macar ati trecut pe langa vreunul. Ati vazut cate culori sunt acolo? Dupa mine, nu prea exista noima cromatica, dar in fine, poate o fi doar oboseala ochilor mei de la privit curcubeul intins pe un covor MONOCROMATIC. Acum imaginati-va, va rog, acele rafturi frumos aranjate, pe jos. Rafturi goale – Podea plina. Asta-i imaginea. O vedeti? Perfect! Asa va arata si la voi. Credeti-ma, oricata putere credeti acum ca detineti, va inselati amarnic. Teribil! O buza tremuranda, o voce tanguitoare, o manuta grasuna pe piciorul tau hotarat vor fi suficiente pentru orice transformare.

Inainte de Craciun, m-am confruntat cu intrebarea venita din partea rudelor si a prietenilor apropiati: “Ce vor copiii de la Mosul?”, dar si: “Tu cam ce ai vrea sa primeasca?”, intrebari pentru care le multumesc. Dupa ce am obtinut insight-ul copiilor, l-am adaptat curiosilor – masini mici, papusi mici, carti mici si subtiri si mai ales tot felul de alte jucarii cat mai mici. Din pacate, ultima parte din exprimarea mea nu s-a inteles foarte bine.

Comunicare proasta mai ceva ca la Guvern

Prin urmare, munti de jucarii, foarte frumoase si interesante de altfel, s-au pogorat in tot spatiul apartamentului nostru, care masoara putin peste 70 de metri.

De la o masina mica, am ajuns sa avem si o autostrada suspendata.

De la o papusica mica, am ajuns sa avem inclusiv o plasticarie imensa care imita habitaclul unei sirene. Partea cea mai tare e ca intreaga jucarie ofera posibilitatea copilului de a introduce apa printr-un orificiu si a obtine tot felul de efecte. Superba mandra (5.8 ani) e in extaz. Insa ma gandesc cu groaza la momentul in care barbatoiul meu blond (4,1 ani), va dori sa faca un simplu experiment. Oare in cat timp se poate usca un covor pufos cu uscatorul de par?

Ce ma fascineaza si mai tare este faptul ca cei 2 copii ai acestei familii suficient de numeroasa, inca nu au intrat la scoala, dar au o mai multe carti in biblioteca decat mine. Si cand o spun, o spun cu mare invidie.

Nu zic, nu-s o cititoare inraita. Biblioteca noastra cuprinde carti pe care le-am tot citit de-a lungul timpului si pe care le mai iau la rasfoit. Am cateva. Am ce sa recomand. Insa locul de depozitare al cartilor copiilor este mai mare. Mai mult de atat, fiecare carte a fost citit de cel putin 10 ori. Hm, deci am citit mai mult de 4 carti anul trecut! Adica, si “Cartea Junglei”, si “Pinocchio” intra la literatura, nu? Bine.

Jocuri

Avem munti de jocuri. Multe au fost doar deschise si primite admirativ cu “OOOOO! Ce-i asta? Zar? UUUUUU!” dupa care inchise. Pe langa acestea, mai sunt si cele de contact, cum ar fi Air Hockey (pe care vi-l recomand sincer pentru ca e de mare efect pentru copii – 30 de lei de la Jumbo) si care nu pot fi stranse pentru ca nu mai intra in cutii. Prin urmare acestea sunt aruncate, iar jucariile depozitate in forma lor marita.

Cutia poate fi foarte inselatoare. Ati observat? Chiar daca aceasta iti transmite “Ce draguuuut. E un joc mititel”, dupa ce o deschizi, e alta poveste. Studiezi pomelnicul de instructiuni, pui in aplicare toata matematica pe care ai reusit sa o acumulezi pana acum si vezi (cu groaza, uneori) ce iti iese: MAZEL TOV! E o autostrada suspendata mai dotata decat orice avem noi in Romania!

Acum sa te vad. Nu-ti vine sa o mai strangi pentru ca iti va lua iar 20 de minute sa o refaci cand copilul va vrea sa se joace din nou cu ea. Asa ca va ajunge si ea la perete, intr-un colt, alaturi de bucataria din plastic, patutul din lemn al papusii, caruciorul de servire pentru ceai, cutia roz care se transforma si in covoras, si sa nu uitam caruciorul papusii care trebuie sa fie cat mai mare sau Mickey Mouse cat un copil de 4 ani (de ce nu l-ati luat pe cel de buzunaaaaaar?!?!@#$$%%^^&).

Catre magazinele detinatoare de munti de jucarii:

Eu sunt omul acela care asteapta reducerile mai ceva ca salariul! De aceea spun, daca detii un magazin de jucarii, sa stii ca nu reducerile vor aduce cetateni acolo.

Din pacate nu am cum sa te sfatuiesc. Eu ma feresc destul de mult. Sunt in stare sa ocolesc 20 de minute doar-doar sa nu dau nas in nas cu rafturile multicolore.

Dragi parinti, nu stiu cum este la voi in casa, dar presimt ca indiferent de spatiul de care dispuneti, tot este insuficient.

Si uite cum se face dezordine, ca sa continui putin ultimul articol: Despre obsesia curateniei la femeie si la mame. 

Daca ai reusit sa deslusesti ordinea in tot haosul din universul unui copil prescolar, le poti face pe toate. Dar pentru asta trebuie sa fii Mamica organizata aka Elena Santos. Doamna Santos, aveti vreun sfat pentru MameNebune?

Jur. Meriti tot respectul tau si al meu. Sunt fanul tau.

Acum, la masaj cu tine. Meriti!

Ai pauza pana la Paste!

Sursa poza