Fetita mea cea creaţă este facuta din coasta mea. Ce ma fac?

Sa stii ca nu stiu nimic

A fost o vreme in care eram cel mai mare fan al meu. Sa stii ca, de la plan exterior pana la cel interior, eram “cea mai frumoasa din orasul acesta”.

La un moment dat mi-am dat seama ca m-am transformat intr-un hater. Ce bun ar fi fost un buton de ban, atunci!

Acum am intrat intr-o perioada complet noua care tine de vreo 6 ani. In tot acest timp, corpul mi s-a modificat iar mintea a luat-o razna de la atatea calcule necunoscute. Se vede ca nu mi-a placut niciodata matematica.

De cand au aparut copiii, sunt mai aspra cu mine.

Imi observ mult mai usor toate defectele si parca intru mult mai repede “in pacat”. Chiar daca sunt mai responsabila, mai calculata si mai aspra decat de obicei, exigentele nu-mi aduc mereu rezultatul dorit.

Draga mea copila delicata de aproape 6 ani, sa stii ca: 

… adorm cu gandul ca maine pot fi oleaca mai buna pentru tine, ca pot gasi formula magica sa mai fur vreo 3 ore pe langa cele 24 cate are o zi, ca voi avea un strop mai multa rabdare, ca voi pregati impreuna cu tine masa, ca te voi imbratisa mai mult decat ieri, ca azi ne vom bate cu pernele, ca iti voi citi povestea pe care aseara am ratat-o, ca te voi lua mai repede de la gradinita, ca azi te voi face sa zambesti putin mai mult ca ieri.

Eu stiu ceva. Tu ierti repede. Asta este probabil pentru ca iubesti mult.

De aici rezida multa vinovatie.

Tu speri mereu, vrei si ceri cu gurita de copil, tot ce inima simte, iar mintea inca nu stie ca nu se poate. Pentru tine, eu sunt cea care face sau nu face posibile lucrurile. Cumva eu sunt acum mintea si lumea ta de “da; se poate”. Nu reusesc mereu. Am impresia ca fac putin. Cunosc prea putine. Parca am trait prea incomplet si superficial pana acum. Inca nu ma simt pregatita sa iau rolul de invatator in primire.

Gura lumii zice ca seman cu tine … de fapt ca tu semeni cu mine. Ce pot sa spun? Ma simt flatata.

Cu toate acestea, nu podidesc in a-ti preda tot felul de lectii, cand de fapt sunt lectii pentru mine si urechile mele:

Stiu ca supararea nu trece usor si vrei sa stai singura in momentele tale de tristete.

Incerc sa te scot din starea aceea pentru ca stiu cum e sa fii acolo. Cand iti vorbesc tie, o fac si pentru mine. De unde crezi ca stiu sa si tac, daca nu chiar din propria-mi experienta?

Dar da, e normal sa fii si trista, uneori.

Stiu ca nu e usor sa iti faci prieteni noi

Se cheama timiditate si e normala. Asa sunt si eu. Plus ca iti da o nota de delicatete pe care toata lumea o remarca.

Sa stii ca nici mie nu-mi ies lucrurile din prima. Nu te mai supara pe tine.

De fapt la mine e regula general valabila. Niciodata, dar niciodata, nu pot face un lucru bun din prima. Dar e normal si uneori e foarte bine asa. Eu chiar obisnuiesc sa mai las la dospit ideea/ proiectul, doar pentru ca stiu ca maine voi privi cu alti ochi mai buni.

Sa mai stii ca si eu uit lucruri (care par) importante.

Sunt cel mai imprastiat om din lume. Iar de cand ati aparut voi amandoi in viata mea si ati umplut-o cu de toate, haosul s-a marit. Dar sa stii, iubita mea, ca e normal haosul intr-o casa cu doi copii. E normal sa uiti lucruri. Important e sa gasim solutii atunci cand apar gauri pe care vrem sa le umplem. Ai uitat sa iti iei cerceii de la gradi? Ii vom lua maine.

Sa stii ca nici mamei mele nu i-a placut vreodata cum ma imbracam

Nici acum nu-i place. DELOC. Si acum la 35 de ani imi intinde uneori mana cu bani doar’doar sa imi cumpar si eu o fusta “frumoasa”. Dar asta ­­inseamna ca suntem oameni diferiti. Imi place cand ma intrebi cum vreau sa te imbraci, dar sa stii ca eu iti voi propune mereu altceva fata de ce iti doresti tu. Imi pare rau ca am insistat atat de mult timp sa te imbraci cum tie nu-ti placea.

Sa stii ca mult timp am insistat sa papi tot din farfurie pentru ca asa s-a procedat si in cazul meu.

Mama mea, bunica pe care o adori, m-a ajutat mult in cresterea ta. O auzeam des din cealalta camera cand iti rostea: “mai ai putin; hai inca o lingurita” Acum imi pare rau ca n-am oprit-o si mai ales ca i-am urmat exemplul in primii tai ani alaturi de mine.

Sa stii ca imi pare rau ca n-am dormit mai mult cu tine

A fost o prostie. Credeam ca “te obisnuiesc rau”. Dar acum la 5.6 ani incerc sa recuperez timpul. Stiu ca asta vrei. Asta mi-as fi dorit si eu in locul tau. Doar nu degeaba semanam.

Sa stii ca imi pare rau ca timp de ani buni din viata ta, am facut curat in fiecare saptamana in loc sa stau cu tine, mai mult, am strans jucarii decat le-am imprastiat alaturi de tine, am facut mancare singura cand puteam sa te implic, te-am implicat mai putin in tot felul de lucruri crezand ca esti prea mica. Asa facea si mama mea. Dar acum eu stiu ce-ti doresti tu. Asa ca vreau sa schimb.

Imi pare rau ca abia acum descopar tipare gresite pe care le-am aplicat la tine, in special, pentru ca tu esti mai mare. Fratele tau mai mic este mai castigat astazi, pentru ca eu am deja experienta de la tine.

Insa ma uit la tine si vad un lucru. Pentru tine conteaza doar prezentul. Nu conteaza nimic din ce s-a intamplat ieri. Uneori cred ca viitorul si trecutul tau se leaga doar in clipa prezenta, cand sunt eu aproape. Parca m-ai iertat senin.

Langa tine, simt ca sunt diferita. Sunt extrem de vulnerabila. De multe ori imi este teama de tine. Imi e mai simplu sa il fac pe fratele tau sa zambeasca decat imi este cu tine. Cu tine empatizez mai mult. Parca stiu ce efect produce fiecare cuvant al meu asupra ta. Esti un mic eu dar cu mult mai bun, mai pur.

Pentru tine, vreau sa fiu mai buna.

 

sursa poza

4 raspunsuri

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] mă simt nepregătită pentru a fi părinte. Mai am atât de multe de rezolvat la mine pentru a întoarce fața cu adevărat către […]

  2. […] Fetita mea cea creata e facuta din coasta mea. Ce ma fac? […]

  3. […] Dimineata, ne pupam, ne gadilam, ne jucam, ne trezim frumos. Imbracamintea e deja pregatita pentru amandoi copiii, inca de cu seara. Mai sunt si dimineti in care aceasta nu este perfect completata. In cazul blondului, nu-i problema. El oricum se imbraca asa cum i se da. Creata dulce insa, este cu totul alta mancare de peste. Vrea rochie sau fusta in fiecare zi. Iar aici nu exista exceptii. De aici si mustrarile mele de constiinta pe care am incercat sa le redau cu un articol in urma (Fetita mea cea creata este facuta din coasta mea. Ce ma fac?). […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *