Gătitul prea sănătos când ai copii dăunează grav armoniei din familie

mancare sanatoasa

De la mile distanță se vede că-s unul dintre cei mai proști bucătari care au călcat vreodată în bucătărie. Tot de la această distanță se simte mirosul de mâncare, din păcate, nu acela de-ti vine să te lingi pe degete. Din contra, te cam pune să suni la comandă pizza acum.

Prin urmare, am decis

Când mă voi face mare și voi avea foarte foarte fooaaaaarte mulți bani, nu voi angaja o doamnă cum-se-cade care să mă ajute la menajul unui apartament tipic bucureștean, nici măcar una care să mă mai înlocuiască din când în când pe post de bună-bonă, ci o doamnă bucătăreasă.

Educația mea s-a bazat foarte mult pe „mamă, te rog să nu faci nimic acum, că destul oi face când oi fi la casa ta”. Din păcate – sau poate din fericire – mătura e mult mai eficientă în mâna mea decât cratița.

De când am devenit mamă, iar nebunia mi-a încețoșat mintea, lucrurile au devenit, dintr-o dată, mult mai grave

Însă abia târziu am constatat că nu sunt eu atât de prost bucătar pe cât sunt rețetele acestea de complicate. Eu sunt aproape nevinovată.

La începutul diversificării primului născut, am descoperit alimentele sănătoase și bune pentru copil. Am descoperit quinoa, meiul și amarantul. Apoi hrișca și cuș-cușul. Primele mese ale balerinei mele fine erau formate din una dintre pseudocerealele de mai sus plus un fruct, de obicei măr sau pară.

În timp însă, am descoperit că există și făină din tot felul de alte minunății. Prin urmare, am eliminat complet pâinea din comerț și am încercat preparate din orice numai din făină albă nu.

Cealaltă jumătate mai bună a cuplului începuse deja să mănânce în oraș

În ziua de salariu, ochii i se umezeau imediat cum vedea bonurile de masă.

Următoarele descoperite pe lista mea de „must in my kitchen” au fost semințele: chia, in. Pe cele din urmă, oricât am încercat să le adaug în preparate, nu a ieșit ceva comestibil. Fulgii de porumb au fost târziu introduși în alimentația primului copil, ce să mai spun despre al doilea. Pur și simplu nu erau suficient de … habar nu am cum, încât să treacă testul nebuniei mele.

Până la o vârstă considerabilă, am făcut în casă: biscuiți, iaurt – la iaurtiera – cu lapte cumpărat doar de la automate. La cel de al doilea copil aveam deja achiziționat până și aparat de făcut lapte vegetal în casă.

Nebunie, nu?

Partea masculină a familiei devenise mai precaută la vrăjile făcute de nevastă-sa prin frigider, căci risca să își pună niște lapte de migdale în cafeaua lui amară de dimineață

Mai toate rețetele pe care le încercam lăudau „cât sunt de sănătoase”. Dar nu sănătatea era ingredientul principal care mă făcea să-mi rotesc ochii și să-mi ascut mintea întru înțelegerea secretelor, ci gustul. Din păcate, arareori am reușit să bifez gustul bun la final. Am aruncat pe Apa Sâmbetei tone de migdale, de fructe și de tipuri de făinuri.

Astăzi puține sunt rețetele și ingredientele care au rezistat.

Între timp, celălalt părinte s-a apucat de gătit

Am bocit vreo două săptămâni în șir prima oară când copiii au mâncat clătite din făină normală, PRĂJITE în două picături de ulei. Degeaba m-am rugat să arunce și un praf de tărâțe sănătoase. Acestea nu au trecut. Însă a acceptat lingura mea de chia. Ce-i drept, chia a trecut testul spre deliciul copiilor care au început să ajute în bucătărie. Tot el a introdus drojdia, ciocolata, pâinea albă, orezul alb, măslinele negre și altele.

Abia în timp mi-am dat seama că rețetele acestea fabuloase nu erau făcute pentru mine cum nici eu nu eram făcută pentru ele.

Am revenit la mămăliga cu brânză, la ciorbele lu’ mama, la pastele din făină albă. Am păstrat totuși fulgii de drojdie, quinoa, chia și alte câteva ingrediente. Dacă vrei să vezi cum au ajuns între timp rețetele mele, uite aici metamorfoza. 

Am avut totuși imensul noroc de a găsi aproape de casă o grădiniță care oferea copiilor un regim alimentar aproape la fel de nebun precum cel pe care-l începusem eu. Doar că lor chiar le ieșea mâncarea.

Acestea fiind spunse aș vrea să subliniez două lucruri:

  1. După ce că era greu cu mămiceala, dintr-o dată a devenit mai greu cu bucătăriseala. Aceasta a fost cireașa de pe tort

Din păcate, puține sunt rețetele pe care am reușit să le duc la bun sfârșit, din cele nou găsite și mult prea sănătoase.

2. Prin urmare, cred că ingredientul în orice nebunie este Echilibrul.

Oare câte dintre voi ați înregistrat succes deplin cu rețetele acestea mult prea sănătoase? Mai mult, câte ați reușit să le consumați și voi, alături de copii? Mă adresez în special acelora dintre voi care nu mai consumaserăți pană atunci așa ceva.

Deci, da. O bucătăreasă de două ori pe săptămână.

Sursă poză

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *