Hobby de părinte, doar când copilul creşte

Fetița mea de școală face duș singură-singurică (cică)

Bine, termenul de duș, în sine, este mult spus. Consumul de apă s-a dublat de când intră singură în cadă, becul la baie va fi schimbat curând pentru că a stat pornit, doar în ultima lună, cât nu a stat el de când ne-am mutat aici. Gelul ei de duș nu îi mai ajunge. A atacat și gelul nostru, precum și săpunul lichid.

Poate supraviețui în baie zeci de minute și are abia 6 ani

Din dorința de a-i conferi încredere în propriile forțe, am lăsat-o, la început, să se răsfețe în cadă, după pofta inimii. Până la urmă este fata mea. Și mie ÎMI PLĂCEA să pierd șirul minutelor laolaltă cu cel al gândurilor, doar că astăzi nu-mi mai permit răsfățul.

Inițial fierbeam de partea cealaltă a ușii, gândindu-mă ori la timpul pierdut în care am fi putut citi o poveste ori la încălzirea globală pe care ea o grăbește, consumând aiurea resursele planetei. Așa că îmi rodeam unghiile și mai băteam în ușă, să verific dacă mai respiră.

De respirat, respira. De fapt mă ușuia ascuțit când simțea că o presez, arătând cu degetul spre ceas.

Însă am realizat că psihoterapia mea începe să dea roade 🙂

Mi-am dat seama că singurul lucru pe care pot să îl fac este să o urmăresc și să văd unde, Dumnezeului, pierde atât amar de timp (!!!).

Aha. I-am explicat, spre exemplu, că dacă se clătește de spumă cu dușul, ci nu cu BURETELE cât o pălmuță de-a ei, termină mult mai repede. Ca să vezi ce inginerie!

Aha. I-am explicat și că gelul face spumă doar în contact cu apa și buretele, prin urmare nu e nevoie să toarne sticla direct pe ea. Nu va obține nicio spumă în felul acesta.

Dacă mai ieri îi spălam căpuțul și aveam grijă să nu îi intre apă în ochișori, astăzi face baie singură. Adică, serios. În toamnă începe școala. Până și eu am amintiri foarte puternice de la începutul școlii. Oare a sosit momentul în care ea se poate „distanța” ușor de mine?

Prin urmare, oare pot avea un hobby de părinte de 15 minute?

Cea de a doua revelație m-a făcut să realizez că n-am niciun hobby de parinte. În sfârșit m-am așezat de acord cu americanii care bine zic: “O my God. You need a hobby”.

Oare nu-i o veste minunată? Adică ei încă sunt acasă la noi, încă-s mici si dulci, dar dau semne din ce în ce mai clare că se descurcă singuri. Vor asta. Sunt foate tari.

Am început să citesc. 15 minute, fetița mea cea mare care face baie singură îmi permite luxul de a citi, oferindu-mi câteva minute de relaxare, chiar înainte de programul de culcare.

Cartea mă prinde, așa că uneori eu îmi doresc ca ea să mai stea puțin acolo. Dacă, spre exemplu mă apucam să strâng în dormitor sau să îi fac mâncarea de seară, tot îmi rămâneau la dispoziție câteva minute în care probabil intram peste ea cu aceeași întrebare stresantă: „Mai ai?”, „Da’ sigur mai ai?”, „Da’ cam cât mai ai?”.

În concluzie, dragi părinți, search google pe hobby de părinte de 15 minute, ZILNIC sau macar o data la 3 zile :).

Copiii cresc și încep să-și măsoare aripile