Ferea! Imaginația Marelui Blond, 5,8 ani, is fully loaded

Nu știu exact de unde vine imaginația copiilor și mai ales curajul de a o pune în practică, însă, în mod sigur, Marele Blond a scăpat în căldarea plină ochi când s-au împărțit darurile.

Ce ție nu-ți place …

Cealaltă Jumătate mai Bună râdea de se prăpădea când îi povesteam din boacănele la care nici cu gândul nu gândești, însă pe care le făcuse Marele Blond “pe tura mea”.

• A dat scortișoară câinelui (câine de jucărie, da? Nu mă reclamați), însă jumătate era pe el și cealaltă jumătate se scurgea din bucătărie până la etaj.
• A aruncat osul câinelui, de data asta real, pe casă.
• A descoperit furtunul de apă din grădină. Aici nu mai vin cu detalii suplimentare. Le bănuiți bine. Pot adăuga doar că ne-am schimbat toți 3, eu, Fina Balerină și el, de la piele. El, că-i mai cu moț, s-a schimbat chiar de două ori.

… altuia nu-i face

A venit însă și rândul lui.
Dintr-o dată, aud: NUUUUUUUUU

Marele Blond îl udase, cu același furtun descoperit mai devreme, însă când el era cu telefonul la ureche.
Acum nu știu cum sunt jumătățile voastre masculine, însă cea de la ușa mea se comportă cu telefonul ca și cum ar fi o pereche fabuloasă de pantofi.
Iar acum gândiți-vă că perechea aceea de pantofi era din piele întoarsă. Cam aici erau tonurile din Nuuuu uuuuu iiiii aaaaa îîîî mmmm.

În vasta mea experiență alături de copii, am schimbat ceva ecrane de telefon. În fapt, procesul devenise o rutină. Deja aveam buget alocat la 3 luni, mai ceva ca RCA-ul la mașină.

Așa că, la fel cum procedase și el mai devreme, am râs de m-am prăpădit, fără fir de empatie.

Cu siguranță voi avea ce povesti nepoților Marelui Blond, dar și ai Finei Balerine, când se vor hotărâ să ne îmbogățească viețile.

Amintiri din propria imaginatie

Tot așa îmi aduc aminte de momente povestite de mămăița și tătăițul mei, momente care le-au condimentat bine de tot traiul liniștit de la țară.
La fel ca în cazul lor, tot frate-miu ieșea în evidență.

• Știu de momentul în care a dat drumul la robinetul de la butoiul cu vin, și-a umplut un pahar până în buza acestuia și a plecat liniștit, uitând, bineînțeles să închidă robinetul…. Șoarecii toți cred că au chefuit în seara aia, căci frate-miu făcuse cinste.
• A stricat motorul lu’ tătăițu’, “meșterind” la el cu ciocanul.
• Și-a rupt
• .. și altele.

Eu, spre deosebire de el, nu mă pot lăuda cu astfel de amintiri.
Nu mi-am rupt nicio mână, nu am îmbătat nici șobolanii.

Îmi aduc aminte că la un moment dat am încercat o zi întreagă să fac capra să vorbească și odată am făcut clismă unei purcele. Detalii.
Mi-am uitat cartea pe capița de fan, iar ceasta s-a dezmembrat toată pentru că a început ploaia. Banalități, mai că mi-e jenă să le și spun.

Deci el a fost campionul.

Astăzi însă, el lucrează într-o multinațională, iar eu am blogul MameNebune, iar semnătura mea de email se termină cu “PR (ne)Bun pe proiecte frumoase.

Soarta tot soartă se numește și se clădește prin deciziile de azi și de mâine.
Amândoi însă, suntem exact așa cum ar trebui sa fim.
Exact ca Marele Blond de numa’ 5,8 ani și Fina Balerină de abia 7,3 ani.

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza