Ce vedeți voi aici se rezumă la căutarea unei noi forme de echilibru care se conturează tot mai clar, în necesitatea mea, de a împăca mintea cu sufletul. La mijloc se află proaspăta mamă și femeia. Este nevoie ca cele două să se împace. În aparență există un singur cap și o singură inimă. Deci guvernul va trebui să facă pace cu președintele, ca să fim în ton cu evenimentele acestui început de an. (era vorba despre )

Nevoia aceasta vine pur și simplu. Ea apare, iar la un moment dat, tu trebuie să o iei pentru că îți aparține. Te strigă pe nume. Deci te cunoaște. N-o mai ignora, te rog! Îți promit că va reapărea din nou anul viitor s-au chiar mai repede, poate luna viitoare. Cele două de mai sus se vor împăca, dar cu mari eforturi, uneori. Așa este și în cazul de față. Sunt un caz. Haha. Așadar, să mă tratez ca atare, prin scriitură.

Voi trata aici cu subiect și predicat, cu iz de cafea dimineața sau nurofen seara când copiii se hotărăsc să NU DOARMǍ, un caz special – IO. Cum fiecare dintre noi suntem speciali și speciale, voi încerca să profit de “specialul meu” și să transform locul acesta care a ajuns acum la tine, și în “specialul tău”.

Blogul acesta se vrea a fi despre femeia ajunsă mamă și despre nevoia ei de a se descoperi într-o lume în care uneori își regăsește cu greu locul.

Aici voi discuta despre femeia din spatele mamei și voi încerca să o aduc în prim plan. Daca-ti sună bine, stai pe aproape.

Ce este de fapt spaţiul mamenebune?

Blogul marchează un moment din viaţa femeii devenită mamă. Atât. Este despre acel moment de slăbiciune în care simte că cedează, şi cedează, dar doar pentru a reveni pe scenă mai volubilă şi mai femeie ca înainte. Aici nu mai este singură. Aici e auzită şi în primul rând se aude pe ea.

Ce nu este mamenebune?

Nu este un blog cu focus total pe mine. Chiar dacă plec de la întâmplările mele, empatizez cu atmosfera generală care gravitează în jurul meu şi observ încărcătura emoţională. Aici încerc să creez supapa aceea eliberatoare, ca în denese animate. Aici vă rog femei, mame femei, femei mame, aici ŢIPAŢI! Urlaţi! Pe urmă reintorceti-vă la familia iubitoare. Reveniţi de câte ori simţiţi nevoia dacă empatizaţi cu ideea generală a MameNebune.ro. Puteţi chiar scrie pe blog în rubrica: alte mame nebune. Momentan am avut parte doar de o singură curajoasă.

Despre ce scriu?

Abordez parentingul cu bun simţ şi mult umor, din punct de vedere al părintelui. Simţim de multe ori: frustrare, vinovăţie, oboseală, eşec. Aici poţi recunoaşte slăbiciunile şi poţi trece astfel mai usor peste ele.

Voi vorbi despre vinuri fine între prieteni, despre cele 2 ieşiri anuale DOAR cu adulţii, despre ce poate însemna un teatru sau un concert, detaşare, coafor şi altele asemenea.