Jur! Inca exista raionul de femei! Nu doar de copii!

Am ajuns eu sa nu mai fac decat in rare ocazii cartofi prajiti in caminul conjugal pentru ca, deh, nu pot sa dau un exemplu prost copiilor? Am ajuns.

Am ajuns eu sa imi port mai mereu parul prins pentru ca de multe ori nu mai apuc sa il coafez? Am ajuns.

Am ajuns eu sa merg la psiholog pentru copilul de nici 4 ani? Exact.

Am ajuns io, mama de 2 copii mici, mititei, micuti si dragalasi, de doar 1.7 ani diferenta intre ei, sa port in continuare lucruri pe care le am in sifonier de mai bine de 5 ani, adica din perioada inainte de a naste? Da. Fix aici sunt.

In principiu nu ar trebui sa fie nici o problema simplul fapt ca te simti atasata de o fusta care a implinit triplul anilor mezinului tau. Nu? Bine, chiar daca este vorba despre singurul lucru pretios din sifonier, pentru ca altceva nou nu a mai aparut. Nu?

Faptul ca terminarea concediilor de bebe a continuat cu lucrul de acasa, m-a tranformat din femeia care nu se dadea jos de pe pantofii cu toc, NICI MACAR LA MUNTE, la mama care se multumeste cu ce-i pica in plasa, dupa ce termina cumparaturile pentru restul familiei.

Am sesizat totusi ca am o problema in sifonier, abia cand barbatul de langa mine a inceput sa ma indemne sa frecventez molurile. El saracul nu-si dadea seama unde-i buba. Doar nu degeaba e barbat! Am avut o perioada foarte lunga de timp, in care imi tot spunea sa port cercei. Eu mi-am cumparat. Doar ca ultimele doua perechi, la care tineam foarte mult, au suferit mici accidente. Prima pereche a ajuns in gurita iubitei mele printese si nu vreti sa stiti cum a iesit de acolo sau pe unde. A doua a fost gasita in masina de spalat … fara pietrele initiale si cu daune mai mici sau mai mari. Am plans putin. Mi-a trecut acum. Sunt niste ani de atunci. Insa odata cu cele doua incidente, a trecut si dorinta mea de a-mi mai cumpara podoabe. Lucru rau de altfel. Stiu. Ma certati? Bravo voua! Inseamna ca nu sunteti ca mine. Felicitari! Va tin pumnii sa o tineti tot asa in continuare. Nu renuntati! Fiti darze! Cumparati chiar daca ei strica tot. Ascundeti-le mai bine.

Cand au aparut copiii, focusul meu s-a mutat 100% catre ei.

Cunoaste-ti vorba: “cine imparte parte-si face?” Ei bine, la mine era cam asa: buget pentru copii si buget pentru … copii. Iar daca si doar daca mai ramanea ceva, lucru care se intampla foarte rar, atunci revenea o mica parte si catre noile nevoi, dupa cum bine ati ghicit, ale copiilor.

Si uite ca dintr-o data imi fac blog. Revelatoriu.

Am cunoscut de curand un om al carui nume nu poate fi rostit. Inca. Sper sa fie de acord cu o propunere pe care intentionez sa i-o fac, cu scopul direct de a scoate din aceeasi situatie in care ma aflam eu, si alte femei care s-au cristalizat deja in conditia de: “Eu de fapt nici nu prea am nevoie sa imi mai cumpar ceva. Da’ ce au blugii mei? Sunt tociti!!! Nu rupti!!! Asa se purta acum 4 ani!!!!” Daca ajungi sa spui asta, stai pe aproape.

Recent, persoana al carui nume nu poate fi rostit a venit la mine in casa; la mine in sifonier. Mi l-a dat pe tot peste cap. Pur si simplu a ajuns intreg in mijlocul patului. Evident, copiii erau cei mai fericiti. Dupa care a inceput:

Ea: Care-s fustele? Care-s bluzele cu maneca scurta (era inca vara)?

Tot ea: Observi? Marea majoritate a culorilor tale sunt grena si albastru.

Eu: (in minte, pentru ca imi era jena sa intreb) Cum arata grena? Aaaa. Ok.

Dupa care a inceput: Fusta asta nu se mai poarta.

Eu: Dar imi place.

Ea: iti astupa nu stiu ce forma, iti scoate in evidenta altceva (ceva ce nu trebuia. evident), o asortezi foarte greu cu o bluza, ca sa nu mai spun ca iti trebuie ceva toc la ea (iar eu nu mai aveam aproape nimic cu toc). In schimb poti face combinatiile asta, asta si asta si mai ales asta.

Ma uitam perplexa inspre ea, pentru ca in viata vietilor mele nu credeam ca fusta mea mov, care intre timp devenise un bej foarte foarte foarte deschis de la multe multe multe spalari, poate fi combinata cu bluza pe care am iubit-o cand am cumparat-o dar pe care n-am purtat-o decat la un botez. De ce? O credeam mult prea pretentioasa. In schimb, omul acesta o numea casual (?!@#$%^&*(*) si imi dadea ok-ul sa o combin intr-o nebunie vestimentara. Foarte tare. Ma simteam ca la 20 de ani. Jur. Simteam din nou ca sunt deasupra lumii.

Nu am nici un amestec in aceasta combinatie. Stiu doar ca arat superb. Prin urmare ma simt superba.

De fapt ea m-a imbracat mai sus. Tot ea m-a sfatuit sa adaug tinutei initiale aceasta geaca de piele. Geaca de piele? Serios? Unde sa port asa ceva? Se pare ca geaca de piele de care m-am ferit o viata, poate fi purtata atat la o incaltaminte cu tocuri cat si la tenisi. (Afli lucruri daca iti faci blog)

Tot ea m-a accesorizat. Totul a fost dupa gustul meu.

Meritul meu este faptul ca imi plac tocurile. Se vede, da? Ma reobisnuiesc cu noile inaltimi.

Al doilea merit al meu este faptul ca imi plac contrastele.

Prin urmare, dragi mamici care mai calcati prin magazine, va adresez un mesaj extrem de important:

In fiecare magazin in care intrati si din care intentionati sa cumparati odorului mult iubit ceva de imbracat, sa stiti ca exista si un raion de dezvoltare personala care se numeste: RAION DE FEMEI/ FASHION FOR LADIES sau pur si simplu LADIES.

Cautati bine. Exista sigur. Daca totusi nu-l gasiti, intrebati-va daca nu cumva e doar lasitatea din voi care striga: “Da’ ce-ti trebuie tie asa ceva???? Lasa banii copiilor!! Ce, strica 4 pulovere in loc de 3 la ala micu’?!?!” Aceasta este vocea lasitatii din voi. Nu-i dati ascultare. Ascultati-ma pe mine.”

Prima oara veti fi ingrozite. Mai ales daca ati absentat ca mine aproape un deceniu. Veti fi terifiate. Panica se va instaura mai ceva decat la primii muci ai copilului. Mergeti mai departe. Este ok. Tintiti cu privirea obiectul care va place si incercati sa va imaginati cu el. Asigurati-va totusi ca puteti sa il cumparati. Altfel se va manifesta din nou vocea ratiunii, adica a lasitatii: “Nu-ti permiti asa ceva acum. Lenjerie sexy? Pe bune? Unde sa porti tu palarie?”

Ignorati vocea.

Luati obiectul si indreptati-va catre casa de marcat. E aceeasi ca si la raionul de copii. Identica!

Scoate-ti cardul.

Sunteti aproape. Felicitari. Sunt mandra. Aproape ca-mi dau lacrimile.

La plecare, veti primi obiectul mult adulat si inca necunoscut pentru voi, intr-o punguta frumoasa. Nu este minuscula si draguta ca acelea din raionul de copii. Nuuuu. Aceasta parca are un detaliu mai … feminin. O sa-l descoperiti acasa.

Va asigur ca seara dumneavoastra va fi mult mai reusita. Va asigur ca zambetul de pe buze va fi mult mai prezent si mai asumat.

Astept feedback.

Multumesc pentru ca m-ati ascultat pana la capat.

Chiar astept feedback.

Pe bune. Ce ti-ai luat?????

MameNebune prezenta pentru voi (dar si pentru mine) la evenimentul de lansare a noii colectii C&A