M-am supărat. Azi vreau să fiu tată

vreau să fiu tată

Azi vreau să fiu tată pentru … mă mai gândesc pentru cât timp.

Să mă scuze tăticii blogger sau neblogger pentru o astfel de impertinență. Hai totuși să nu uităm că nimeni nu a descoperit vreodată, cu slabe șanse de acum înainte, ce-și doresc femeile cu adevărat. Iată încă o posibilă dorință.

Așadar, cred că ar fi o experiență interesantă! Nu crezi?

Da’ de ce vreau să fiu tată

As vrea să am relația de prietenie pe care o are el cu copiii. Nu că a mea cu aceștia ar fi (extrem) de deficitară, doar că sesizez diferențele:

Și cum cizmarul umblă cu cizmele rupte, așa și eu. Degeaba mi-am făcut blog de Mame Nebune, prin care încerc să descătușez oleacă atmosfera familială atunci când arcurile se întind mai tare. Obsesiile rămân si dictează ritmul de zi cu zi. Astăzi vreau să schimb acest ritm, odată pentru totdeauna.

  Vreau să nu mă mai intereseze dezordinea din casă:

Nici lipiciul care a curs inevitabil pe covor … aseară, nici paharele și farfurioarele care așteaptă în chiuvetă să fie spălate, nici rufele din coșul de rufe, nici paturile, nici plușurile, nici gresia care n-a mai fost curățată de 4 zile. Nu de puține ori, ca să nu spun de fiecare dată, când stă el acasă cu copiii, micul apartament se transformă. Dezastrul capătă nuanțe apocaliptice. În urmă rămâne un fel de tabără de aborigeni care au făcut un ritual al îmblânzirii lupilor. Iau câte ceva în mână și mă întreb “oare asta este sigur a noastră sau au împrumutat-o de la vreun băștinaș?”

   Vreau să nu mă mai intereseze CE LE VOI DA SĂ MĂNÂNCE și azi

Să nu mă mai intereseze nici că ei nu vor mânca ciorba sau lasagna pentru care am petrecut 3 ore în bucătărie. Să nu mai pun la suflet cănd ei preferă pâine cu unt și sare sau lipie caldă de la brutărie. Pentru el, tatăl iubitor, nu are niciun fel de importanță câte mese a avut copilul pe zi sau câtă înghețată a mâncat. Situația nu se schibă nici dacă ar sta o lună cu ei, în lipsa mea. Not going to happen.

Vreau să le dau ciocolată, cu condiția ca aceștia să nu se agite mai ceva ca o sticla de doi litri de cola

… scăpată pe jos de la etajul șapte. Cu cealaltă jumătate mai bună, nu se întâmplă niciodată așa.

   Vreau să mă pot juca împreună cu ei, cu perne, prin bătălii, chicoteli, fără să îi accidentez de fiecare dată.

De la o vreme încoace, am început să suspectez cealaltă jumătate că folosește ceva descântece neștiute decât de el și familia lui. Prea se rănesc copiii doar în bătăliile cu mine.

   Vreau sa ii culc și eu târziu în râsete distractive

De fapt, eu sunt dictatorul  rațional:

Deci copii, la baie, acum la masă, haideți la poveste, se răcește laptele și veșnicul “se răcește lapteleeeeeeeeee“.

Jos dictatorul!

   Vreau să pot cheltui toți banii, inclusiv pe cei pe care nu-i am, pe plăcerile lor nebune,

… fără să mă gândesc la întreținere, la reducerile care se apropie sau la cursurile pe care abia le-au început și care nu-s chiar doi lei.

Și în principal, îmi doresc să mă doară undeva de toate și să zac împreună cu copiii mei,

… fără – mare atenție – fără să mă gândesc imediat la ce lucruri sunt musai de pregătit peste cinci secunde.

Și uite de ce eu sunt Mame Nebune iar el este Jumătatea Mea Mai Bună. 

Deci vreau să fiu tată.

 

Sursa poza

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *