Mai apuci sa ii spui “Buna” cand intra in casa?

woman girl hello him

Dupa cum bine stiti, pentru ca m-am manifestat cu surle si trambite de nu ma mai opream din gandit si scris, cei 2 copii din familie, au avut o sedere indelungata la tara, departe de parinti (3.6 ani si 5.3 ani). A fost prima oara cand au stat atat de mult fara noi. Nu a fost nimic planificat de la inceput. In weekend oricum mergeam la ei, le luam pulsul si decideam impreuna daca sa mai stea ori ba. Acelasi lucru il facem si in cazul mamei, care a rezistat eroic pana la finalul celor 3 saptamani. Ea e genul acela darz care rezista, rezista rezista. Deci era nevoie de multa analiza pentru a intelege starea ei exacta.

Iar acum sa ne reintoarcem putin in saptamana 3 de vacanta neasteptata pentru parinti.

Mi-am dat seama ca ma dezobisnuisem, incet dar categoric, sa il mai salut pe celalalt adult cand intra in casa. Uneori, chiar daca o faceam, semana mai mult cu un automatism, dar nu trasmiteam nimic.

Prin urmare, intr-una din zile cand a intrat pe usa, i-am spus un frumos:

“Buna”. Atat.

Adultul a ramas socat. Evident ca nu se astepta la asta. Cred ca ma suspecta putin de un comportament din acela de urma sa ii spun ce imi doresc sa primesc de ziua mea. Am facut ochii mari si am asteptat reactia, care evident a venit in aceeasi nota:

Uaaaaau. Cat de tare! Gata!? Saptamana asta nu mai e cu: Buna. Ai luat apa? Cuuuum, n-ai vazut mesajul meu? Ce le dau astora? Du-te jos ACUM la magazinul din colt. Si daca tot te duci ia te rog si lapte, oua, hartie igienica, niste tampoane si ser fiziologic, ca s-au terminat toate. NU! Nu te duci la hipermarket pentru ca stai o gramada. Auzi, dar magazinul asta nu o avea card de fidelitate? Am merita si noi unul.

Prin urmare, toata saptamana numarul 3, ne-am salutat si noi ca doi adulti normali care locuiesc in aceeasi casa: cu rabdare si curiozitate, atat seara cat si dimineata.

Intr-o zi de sambata seara, totul a revenit la normal pentru ca ne-am reintregit forma familiala. Aceasta este prima saptamana in care am fost din nou in formula completa: doi copii (creata cea dulce de 5.3 ani si blondul superb de aproape 4) si doi parinti.

Pentru ca le-am lipsit cel mai mult din viata lor de pana acum, ne-am hotarat sa ne dedicam trup si suflet celor 2 minuni. Ne-am reconectat, ca sa folosesc un termen cunoscut din parenting. Incetul cu incetul am reuitat micul nostru obicei, de a ne da binete la inceput de seara.

In dimineata aceasta insa, chiar la lift, m-am uitat catre celalalt si in loc de “Ai luat totul? Punga? Mancarea lor pe masina? La ce ora vii diseara? Am uitat sa te intreb ceva? Unde mi-e capul? Pffffff, e la locul lui”, i-am spus:

Buna. Ne vedem diseara. Pa.

Binete 2 intr-unul.

Sursa foto

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] Si acum mi se pare incredibil faptul ca uitasem sa ii spun celuilalt parinte, cand intra in casa, un simplu: Buna. Cum ti-a fost azi? (link) […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *