Mame nebune da’ bune
Cred și în același timp sper să fi ajuns și eu la maturitatea momentului în care pot să “scot” femeia din mine, afară din culcușul atât de puturos de călduros și cu un vino-încoace de te sperie.
Mame și/sau femei?
Alegeți voi.
Evident că există un raport de forțe.
Dacă ai intrat aici, este foarte posibil ca în ultimii ani, raportul tău să fie condus de tabara mame. Ai uitat de femeie. Așa-i?
Recunoaște! Când ai stat ultima oară cu tine? Scuză-mă. Când ai stat suficient cu tine ultima oară? Cuvântul de bază care ar trebui cumva să restabilească echilibrul este acest suficient. Oare greșesc? Păi ia privește tu oleacă. Poate că e o întrebare care te încruntă puțin și te face să opui rezistență la o primă încercare în căutarea unui răspuns. Eu însă cred că e o întrebare legitimă. Oricum una mai legitimă în comparație cu gândul: “las’ că se fac ei mari și atunci va veni momentul meu” sau și mai frecventul “maine sigur mă spăl/ îmi caut cursuri de yoga/ mănânc la masă ca omul/ mănânc o înghețată în liniște”.
Pe lângă tonele de întrebări la fel de legitime printre care înot prin prisma “meseriei” de mămică, am îndrăznit și acest gând.
Dar dacă totuși …? Dar ce ar fi dacă …?
Adică să îmi cumpăr din nou un creion de ochi? Oare mai știu să îl folosesc? Hai mai bine să începem cu un rimel. Pare mai simplu.
Cum să îmi cumpăr eu îmbrăcăminte? Păi și unde o port?
Dar am cizmele de doar 5 ani! În nici un caz nu renunț la ele pentru unele noi! Nici nu-mi plac acelea! Cred. Sper. Sper că nu-mi plac! Adică nu am mai purtat tocuri de multicel. Cred că sunt puțin speriată. Oare fac un atac de panică?
Bine, adevăratul motiv e faptul că nu prea am timp de mine (minciunică …. S-ar putea să fie vorba doar de prioritizare). Iar banii noștri, adică mai mult ai tăi, iubitule, în ultima perioadă, s-ar putea să facă față mai greu cu 2 grădinițe, cu 2 copii care sunt hrăniți cu carne fără hormoni, quinoa, chia, cânepă (nu iubitu, stai calm, nu-i drogăm. Și nu, nu le mai da seara pentru că nu adorm mai repede), cu homeopate și mai puțin paracetamol, cu ceapă sub cap la somn, cu esențe naturale în baie, cu îmbrăcăminte luată cu cap.
În momentul acesta aș spune că m-am mai relaxat puțin în privința creșterii copiilor. Eu așa afirm. În schimb, iubitul meu soț e de părere că mai am mult pana acolo. Eu cred și sper că locul acesta o să îmi demonstreze faptul că nu am rătăcit calea … :). Doar am adaptat-o puțin și am adăugat un atașament – Mame Nebune.
Așadar încep oficial căutările în viața crudă și rea (Pe naiba. Abia aștept să REintru cu mare forță pe tărâmurile uitate și prăfuite. Nu de alta, dar așa cum spunea Mama nebuna de Gremlin, uneori uiți de unde ai pornit).
Totul este pentru familie, pentru unitate, pentru copii, pentru iubit. Nu. Greșit.
Totul este pentru mine. Pentru că merit. Iar acest merit nu vine din simplul fapt că am stat acasă cu copiii. Meritul vine din tot ce mă înconjoară: casa pe care am ales-o, copiii, cărțile pe care le citesc, până și pasta de dinți pe care o folosesc și bineințeles, iubitul meu soț.
Orice se poate. Totul pornește de la zâmbetul nostru care se propagă în lumea înconjurătoare.
Doamnelor, haideți să ne căutăm adevăratul zâmbet, acum.
Articole similare
Lasă un răspuns