MameNebune.ro implineste astazi un an. Mai rezisti? :)

O mama

Anul trecut pe vremea aceasta, intr-o zi de luni, 13 februarie, postam unul dintre primele articole pe blog. Pentru mine personal, cifra 13 a adus mereu ceva special, asa ca am tinut ca si blogul sa o aiba inchistata pe undeva. Si uite ca mi-a reusit.

Astazi, privind in urma, ma simt putin emotionata vazand articolele pe care le-am gandit si forma pe care acestea au luat-o pe hartia alba.

Astazi, vreau doar sa fac un mic rezumat al celor mai citite articole de catre voi, dar si cele de care sunt atasata in mod special.

Bogul MameNebune.ro : Un blog despre femeia ajunsa mama si de multe ori uitata de lume si chiar de ea insasi, intr-un rol din care ar vrea sa evadeze uneori pentru cateva minute, ore sau chiar zile. Indiferent ca il numesti criza sau moment trecator, el exista si te macina. Accepta-l. Rade-i in nas. Impartaseste-l.

La un an de la primele randuri scrise, as vrea sa mai adaug si: Viata este o descoperire continua. Propun sa fie o descoperire asumata.  

Vreau sa dau copiii la scoala pe care nu mi-o permit

Am trait ceva senzatii de panica, observand faptul ca in jurul meu roiesc mamici care stiu deja toate scolile, educatoarele, toate optionalele, cum functioneaza transportul dar si vorba dulce cand vine in discutie atingerea obiectivului principal al perioadei – copilul iubit, in cea mai buna pozitie a inceputului de scoala. Se pare ca scoala de stat cere si din partea parintilor multe abilitati in ale comunicarii. Scoala particulara devine o Nirvana.

Continuare …

Prindem aripi impreuna? Primul alaptat

Nu intelegeam de ce, de aproape o saptamana, tot incercam sa scriu articolul acesta si nu-mi iesea.

Acum stiu.

Pentru mine experienta alaptarii a fost una extrem de bulversanta.

Continuare … 

In ciuda parintilor, copiii sunt bine

Iar asta este concluzia care s-a înfiripat atât de bine în mintea-mi, după şedinţa individuală de la grădi, pentru primul meu născut, buburuza mea cea creaţă ca o negresă (5,1 ani).

Unde a fost primul copil, născut într-o familie care se trage din altă famile cu un trecut destul de focusat pe prea binele moştenitorilor, a avut parte de toate GRIJILE posibile dar mai ales de cele ce nici cu gândul nu gândeşti. Nici nu apuca bietul copil să tragă un pârţ, că mami deja ştia de la bunica, din cărţi, de la pediatrii, de la medicii naturişti cam cum ar trebui să fie şi, evident, cum nu ar trebui să fie. Apoi momentul prevestit era aşteptat şi analizat până în măduva măduvei şi a ADN-ului copiilor copiilor lui.

Continuare …

Despre obsesia curateniei la femei si la mame

Nu inteleg de ce se intampla lucrurile exact asa cum urmeaza sa vi le povestesc. Probabil ca enigma va persista inclusiv dupa orele de psihoterapie la care sunt gata sa particip intru vindecarea neuronilor afectati. E un program prea bine implantat.

Continuare …

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e (as spune un must read :))

Nici soare nu’i, nici viaţă nu’i

Iar eu mă simt al nimănui…

Înainte a fost el. Te-a descoperit într-un fel în care nici nu banuiai că zace în tine. Cu adevărat habar nu aveai cine eşti până ce el nu ţi-a întins o mână, cerându-ţi-o pe a ta pentru un simplu dans în doi.

Continuare …

Concediul inainte si dupa copii

Şi pentru că în jurul meu a tot gravitat funcţia de părinte în ultimii ani, mi-a fost imposibil să nu observ că nu contează ce tip de părinte zace în tine – relaxat sau neliniştit -, dimensiunea bugetului, sau destinaţia aleasă, pentru că tot ajungi să te intereseze aspecte care înainte abia dacă le băgai în seamă. Uneori, dădeam telefoane până aflam şi anul în care a fost adusă de valuri prima scoică la mal. Dacă întreabă copilul şi eu nu ştiu să-i răspund? Ce dacă are 1 an? Dacă e precoce?

Continuare …

Articole foarte dragi mie

 

Orice ai face faci bine. Ai incredere. E OK.

Sunt momente in care reusim sa punem atat de multa presiune pe cei 2 umeri, incat ne creste cocoasa, marginile gurii sunt mereu in jos, devenim incrancenate si cel mai important – obosite. Obosim dar abia daca bagam de seama. Rutina noastra este atat de importanta incat nu putem renunta la ceva. Trebuie sa le facem pe toate cate sunt trecute pe lista de to-do. Fara exceptie! Si mai ales – toate trebuie sa iasa perfect.

Continuare …

Pauza la care te gandesti uneori incepe, de fapt, dupa cele 10 ore de somn legat

Continuare …

E nevoie de doi ca sa apara puiul iubit, dar uneori doar unul in creste

Cu ceva vreme in urma, o prietena imi povestea despre cazul unei cunostinte foarte draga ei: mama tanara, frumoasa, desteapta si proaspat divortata. Acum isi crestea singura copilul. Provocarile erau nenumarate. M-a rugat sa scriu ceva si pe subiectul acesta.

Am incercat vreo 2 saptamani sa gasesc o portita prin care sa agăţ de un picior, cu empatie, subiectul. N-am reusit. Am anuntat-o ca renunt. Asta se intampla cu vreo 4-5 luni in urma.

Zilele acestea, insa, ceva s-a schimbat

Continuare …

Fetita mea cea creata este facuta din coasta mea. Ce ma fac?

A fost o vreme in care eram cel mai mare fan al meu. De la plan exterior pana la cel interior, eram “cea mai frumoasa din orasul acesta”.

La un moment dat a venit si vremea in care mi-am dat seama ca nu mai sunt fanul meu numarul 1, ci din contra, un hater. Ce bun ar fi fost un buton de ban, atunci!

Continuare …

Lucruri pe care (nu) le vei regreta la batranete, daca …

Cine sunt? Nu cred ca are vreo importanta majora. Daca are, probabil nu esti din filmul acesta. Ce conteaza, este ca pe MameNebune.ro , imi doresc sa scriu pentru femeia ajunsa mama care uneori uita de ea.

De ce? Cred ca este cel mai usor lucru din lume si pe departe unul dintre cele mai naturale, sa aluneci pe o panta pe care nu o vedeai vreodata batatorita de cele 2 picioruse delicate din dotare.

Continuare …

Puteti lasa un feedback mai jos.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *