Nevinovatul și unicul pahar de vin

Recunosc. M-ați prins. M-ați citit. Acum puteți spune că știți jumătate din lucrurile care mă reprezintă. Un pahar de vin este lucrul acela care-mi ascute dintr-o dată atenția și mă suscită la maximum în direcția din care a fost rostit.

Si cine se poate opri la UN pahar de vin cand e atât de rar?

Când eram singuri, eu și al meu iubit, aveam seri în care el stătea la calculator, iar eu beam un pahar de vin, de preferat un roze, în timp ce citeam o carte în colțul meu preferat de canapea. Lumina era întotdeauna difuză, roșiatică, de la un lampadar foarte bine poziționat lângă geam.

Între timp ne-am mutat în alt apartament mai mare, cu mai multe camere, iar totul a fost redecorat. Apartamentul care respira prin porii pielii mele, s-a metamorfozat. Mobilele nu mai au mânere, nu există nimic în afară de jucării la primul nivel accesibil copiilor, am desființat barul și orice amintire ușor de rupt în mânuțe mici. Practic 98% au fost zăvorâte sub cheie.

Colțul meu de canapea a devenit acum comun cu bucătăria din plastic a copiilor. Subtil, nu?

Până și lampadarul prezenta un pericol așa că acum a ajuns pe balcon și caută un proprietar, probabil fără copii.

Femeie, unde-i momentul tău?

Și când întreb acestea, întreb din toți rărunchii: care-i viciul tău “nevinovat” de-ți amintește din când în când, faptul că gura se folosesc si pentru a fredona și altceva în afară de “the wheels on the bus…”, brațele sunt și pentru bărbat, urechile sunt și pentru a asculta declarații de dragoste.

Când ies în sfârșit cu fetele mele sau ale altora

Nici nu mai contează “tabăra” atât timp cât este rost de ieșit. Aleg pe cât posibil un restaurant italienesc, de regulă Trattoria, și comand paste cu brânză “puturoasă” și un pahar de vin. Se întâmplă să comandăm uneori și o sticlă întreagă de vin. Condiția este să fim cel puțin 3 femei și să stăm lejer 3 ore. Rezistăm pe metereze până se duce și ultima picătură de alcool binecuvântat? Zic, să sfințim momentul. Cu cât e mai scumpă sticla, cu atât e mai mare satisfacţia. Papilele gustative mulțumesc cerului – gurii – că cineva a inventat momentele acestea. E ca la post. Adică e ca după post.

Acum să ne desfătăm sub stricta supraveghere a altor furibunde ca și noi și să ne acordăm antidotul prescris de strămoșii noștri agricultori, după atâtea zile și nopți nedormite sau stropite cu tone de griji. Merităm pastila.

Sub îmbrăcămintea aceea simplă și cât mai comodă pe care o purtăm zilnic cu prisosință, suntem atât de frumoase, deștepte, puternice, feminine, buclate sau cu păr drept, cu nas prea mare sau sprâncene prea subțiri, cu pulpe prea mari sau 2 straturi de burți în plus față de momentul Z, cu ten pătat și câte nu mai sunt. Trebuie doar să ne acordăm șansa să ieșim mai des din noi, să ieșim mai des în lume. Doar așa ne vom acorda șansa de a vedea dincolo de defectele pe care ni le atribuim cu titlu absolut GRATUIT și de infinite ori mai NEDREPT.

Dar să ieșim la un pahar de vin, iar păcatele vor fi șterse

Caci chiar si în ciuda parinților, copiii sunt bine

Sursa poza