O noapte romantică sau, cel puțin, care se dorea a fi

O seara pe care o plănuiserăm amandoi ca una de descătușare totală, risca să se transforme într-un fiasco memorabil. O noapte romantică perfectă nu mai este perfectă, la 20 de ani, dacă un detaliu nu stă la locul lui, corect?

Dilemele vieții de odinioară

Eu eram în dormitor. El mă aștepta în sufrageria micului nostru apartament din Militari.

Eram abia mutați împreună. Banii noștri erau calculați la virgulă. Până și pâinea o cumpăram la două zile, nu mai des și din aceea românească – ieftină și bună.

Eram fericiți împreună, plini de vise, cu un potențial incredibil prin prisma încrederii în forțele noastre. Viitorul suna bine. Eram în altă etapă a vieții.

Voiam să sărbătorim așa cum se cuvine: o noapte romantică, o sticlă de vin, două pahare de cristal primite la nuntă și, cireașa de pe tort – o piesă de lenjerie intimă.

El nu a vrut sa vina cu mine la cumpărături chiar daca era vorba mai mult despre o investiție, ținând cont de bugetul cheltuit. Avea încredere în gusturile mele. Evident.

Problema pe care o întâmpinam eu în acea seara, nu era de natură estetică. Arătam așa cum arată orice femeie la puțin peste 20 de ani, deci bine. Gusturi aveam. Eram mândră de noua mea achiziție dintr-un fel de nailon. Habar nu aveam unde fusese făcută sau din ce. Pe mine arăta … bine de tot.

Însă de ce nu ieșeam eu din dormitor?

Gospodina din mine – not!! – spălase în ziua aceea minunatul obiect vestimentar. După uscare, ce să vezi, se șifonase. Mi-am încins fierul de călcat … adică l-am încins să fiu sigură că vor dispărea cutele acelea oribile și l-am așezat fix în mijlocul nailonului. Nici nu am mai putut să mișc fierul, pentru că toată bucata s-a topit în secunda 1.

În disperare de cauză, am căutat o soluție – foarfeca.

Am tăiat maioul sexy cât de drept am putut. Cum însă am două mâini stângi, tăietura a ieșit vizibil pe diagonală.

Așa că mi-am zis “cine mă iubește mă iubește așa cum sunt” și am băgat din nou foarfeca în nailonul care mai rămăsese. De data asta, am mototolit bine bucata și am tăiat în cel mai mare zig-zag, foarte sălbatic. A ieșit un maiou de care Jane a lui Tarzan ar fi fost mândră de mine.

Parcă-mi plăcea. Hmm.

Ce să vezi: chiar îmi plăcea. O noapte romantică se afișa fix în fața mea sau …

Însă când m-am văzut din nou, seara, îmbrăcată în uniforma de junglă, parcă mi-a pierit ușor încrederea în abilitățile mele de femeie fatală.

Îmi fac curaj și ies.

El, rămâne efectiv blocat.

Eu sar repede cu explicațiile: “Iubitu, mâine mă duc și cumpăr alta! Deschide repede vinul și … ”

El însă: “Nuuu! E cea mai tare chestie pe care am văzut-o vreodată. De unde ai luat-o?” Și a venit repede spre mine să vadă cum este construită piesa mea de lenjerie.

Serios?!#$%&*

Adevărul este că era unicat. Nici un colț nu semăna cu altul. Cred că pe alocuri mai găseai și material ușor valurit de la fierul de călcat, de la prânz.

Concluzia: nu doar că m-a iubit în ciuda celor două mâini stângi ale mele, ci m-a iubit mai mult datorită lor :)).

Morala: în mâinile unei femei, până și lenjeria intimă poate fi hand made. Poate dau o idee vreunei mămici în căutare de noi direcții de business, pe perioada concediului de creștere copil.

Până atunci, ce preferi: alb sau negru?