Orice ai face, faci bine. Ai incredere. E ok.

Ai incredere. E ok.

Sunt momente in care reusim sa punem atat de multa presiune pe cei 2 umeri, incat ne creste cocoasa, marginile gurii se rotunjesc in jos, devenim incrancenate si cel mai important – obosite. Obosim, dar abia daca bagam de seama. Rutina noastra este atat de importanta incat nu putem renunta la ceva, la nimic. Trebuie sa le facem pe toate cate sunt trecute pe lista de to-do. Fara exceptie! Si mai ales – toate trebuie sa iasa perfect.

Uneori am senzatia ca marile probleme se trag din micile probleme adunate si pastrate cu sfintenie in sufletul de femeie, care inca poate. Pentru ca asa suntem construite. Punem capacul peste aburul fierbinte si asteptam sa se opreasca focul. Uneori, cand tensiunea dispare, nici luxul plansului nu ni-l mai permitem.

Micile esecuri le adaugam in cocoasa aceea si apoi ne lasam prada sentimentelor mai putin placute.

Personal, am o relatie deosebita cu vinovatia. Sunt perioade in care suntem cele mai bune prietene. Nimeni nu ne poate desparti. Ce-i drept, doar psihoterapeutul a reusit, putin. Dar mai e mult pana departe. Insa a fost foarte interesant sa descopar ca solutia se gasea fix in mine.

Exista atat de multe solutii perfecte, incat pare aproape imposibil ca macar un singul cuplu cu copii sa intampine vreo problema

Cum sa existe probleme, cand traim in societatea lui: “Dar este foarte simplu! Solutia este aceasta!”

Chiar daca este sfatul unui vecin binevoitor sau un articol pe un blog, totul pare apus de soare multicolor.

Ceea ce nu cred ca stii cand asculti sau citesti solutia secolului, este cum de a ajuns cuplul respectiv la rezultatul atat de invidiat. Pentru ca intotdeauna exista mai multe unghiuri din care poti privi o problema sau o situatie.

  • Poate capul familiei vine mai repede acasa.
  • Poate ea, femeia, a trebuit sa se ocupe de toate, singura si s-a adaptat intr-un mod unic.
  • Poate ca exista un ajutor suplimentar sau pur si simplu, poate ca educatia sfatuitorului tau este una total diferita de cea pe care ai primit-o tu in copilarie. Am mai scris aici despre lucrul acesta – Cresterea copilului, o chestiune personala.
  • Poate calmul ei si agitatia ta sunt de fapt mostenite din mosi stramosi.

Oricat de mult incerci sa aplici reteta abia descoperita, s-ar putea sa intampini un grad mai scazut de reusita inca din start.

Oare semeni tu atat de bine cu persoana care ofera sfatul? Este ea faurita din acelasi material ca si al tau?

Vrei sa schimbi ceva? Ai incredere ca poti?

“Daca da. Atunci fa-o”

Dar te inarmezi de la inceput cu rabdare si optimism, plus ceva baterii incarcate. Cineva imi spunea recent faptul ca e nevoie de 3 luni incheiate pentru a schimba un obicei. Spre exemplu, daca vrei sa renunti la (habar’n-am) sa mai bei lapte, poti spune ca ai scapat de “viciul” acesta, abia dupa ce ai reusit sa renunti la el timp de 3 luni.

Daca nu poti, nu o face. “Orice ai face faci bine. Ai indredere. E ok.”

Acestea sunt cuvintele rostite de un specialist in parenting, in fata a cel putin 20 de mame. Tocmai ne prezenta o solutie care parea extrem de dificil de aplicat.

Prin urmare da, poate nu este momentul. Poate nu este conjunctura de care ai nevoie. Poate acum oboseala este prea mare. Poate e momentul sa ceri ajutor individual specializat.

Si cel mai important lucru: Nu mai pune atat de multa presiune pe cei doi umeri.

Sunt tot ai tai, sarmanii. Ce tot ai cu ei? De ce conteaza mai mult umerii celorlati decat ai tai?

Lucrurile vor fi bine pana la urma. Doar nu ‘or ramane la varsta de 2 ani pentru totdeauna. Sigur vor trece si la adolescenta care se preconizeaza a fi una bulversanta pentru toti membrii familiei.

Solutii sunt multe, dar tu esti unica. Asa cum bine spunea Gia, intr-un articol care a fost mai shareuit decat articolele despre diversificare (si ce ma bucur :)): Dar de mama cine are grija?

Fii blanda cu tine.

 

2 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *