PANICA! Am din nou permis de conducere!

Panica! Am din nou permis

Am reusit! In urma cu 2 saptamani mi-am reinnoit permisul de conducere care expirase saracu de 5 ani. Am luat si cateva ore de condus. Ieri trebuia sa iau masina si sa traversez cateva strazi mai la stanga, mai la dreapta. Cand ma uit io pe geam si vad ca de fapt e mama traficului afara, mi-am adus aminte si ca-i prima zi de scoala. Prin urmare mi-am pus sandalele de necondus in picioare, mi-am luat sarsanalele in spate si am purces la drum pe jos. Dupa cum spuneam, aveam de mers doua strazi. Dar de cu seara imi faceam o mie de planuri cum le voi strabate, fragezita in suc propriu, inconjurata de un calm combinat cu luciditatea de care pana acum, probabil, nu am mai dat dovada. De, condusul mi se pare o chestie foarte mare, iar eu sunt atat de mica!

Lucrurile s-au intamplat cam asa. Pe vremea cand am facut eu scoala de soferi, cam cu 15 ani in urma, cele 5 masini care formau traficul bucurestean, nu puneau prea multe probleme pentru o tanara care se afla pe val, cu toate panzele sus. Tot in perioada aceea, si-au luat permisul de conducere si cei 2 sau 3 baieti din gasca noastra. Prin urmare, doar ei conduceau, mandrii fiind ca au pe mana masina familiei. Cum se intampla in mai multe cupluri mioritice, eu ajunsesem sa conduc doar atunci cand cealalta jumatate degusta o bere. Dar pentru ca orice picatura de alcool se lasa cu dureri infernale de cap, el, saracu, nu a mai baut decat in rare ocazii. Prin urmare, n-am mai condus nici eu. Preferam oricum metroul pentru ca ador sa ma plimb. Aproape toate locurile mele de munca au avut in drumul lor: parcuri, cladiri vechi si drumuri superbe. As da oricand un munte sau o mare pe un plimbat printr-o capitala cu ceva istorie sau un oras retras.

Tata. Uffff. Tata. Tata saracul, oricat de mult crede el ca e bun in ale’predatului, se insala amarnic. AMARNIC. Tata isi pierde rabdarea si pentru ca ii aduc un pahar de apa prea incet. Se infurie mereu pentru ca atunci cand vine la mine “iar nu e hartie igienica la baie”. Aici cred ca e o conspiratie a universului. Prea i se intampla lui mereu. Prin urmare, tata in trafic; cu mine; nici acum nici peste 5 ani!! Ultima oara cand am condus cu el, dupa 2 reprize de urlat de pana si parbrizul se aburise, am oprit frumos pe dreapta si i-am aruncat nervoasa cheile pe capota masinii. Pfffff. Si aveam 20 de ani.

Pentru ca nu am avut cine stie ce nevoie de permis, sofatul meu s-a sifonat de tot. Intre timp, cele 5 masini din trafic s-au inmultit ca mucegaiul si ca fluturii in punga de malai atunci cand ne intoarcem din concediu. Panica a crescut an de an.

Dar intre timp, au aparut copiii. Daca pana acum a fost ok cu drumurile, pentru ca nu erau neaparat in fiecare zi, in ultimul an totul s-a schimbat considerabil. Gradinita s-a mutat putin dar suficient cat sa merg cu tramvaiul. Vara a fost ok sa merg cu un copil de 4.6 ani si altul de 3 prin tramvai. Dar cand ploua sau ninge, altfel se asaza lucrurile. Cu totul alta e situatia daca mai ai si masina in fata blocului.

Acum am terminat orele de sofat alaturi de instructor. Am obtinut cu mandrie go-ul lui. Mi-a dat cateva sfaturi, printre care SA CONDUC, dupa care mi-a urat succes.

Lucrurile s-au intamplat destul de rapid. Am avut elan si succes. M-am hotarat dintr-o data. M-am informat. M-am bucurat de faptul ca pot sa imi schimb permisul chiar daca expirase de ani buni (5 la numar). L-am schimbat intr-o joi. Luni eram deja la volan alaturi de instructor. Dupa cateva sedinte, paream stapana pe mine. Miercurea urmatoare, matusica mea imi aducea masina, pentru ca lucrurile s-au asezat astfel incat ea sa isi cumpere o alta masina fix in vara aceasta.

Am facut prostia, ca sambata aceasta care a trecut, sa ma asez la volanul masinii noastre de familie: mult mai mare si foarte indrazneata. Totul se intampla noaptea, pe ploaie, cu slapi in picioare. Oare am ratat ceva? Fix cand m-am urcat eu la volan, un domn politist imi facea semn cum ca drumul e inchis si trebuie sa ocolesc pe nu stiu unde. Deci si drum nou. La un moment dat am renuntat si am cedat volanul.

Si uite asa, s-a facut din nou dimineata. Masina tot acolo e. Nimeni nu a urnit-o din loc. Cele 2 mamaligi din geam rad la mine ca prostalaicele; rad de mine; mai rau ma frustreaza.

As organiza mai degraba o super campanie imposibila, cu target infernal si as suna cetateni pentru parteneriate greu de imaginat pe hartie, dar in masina as urca maine sau poate poimaine. Poate intre timp ajung sa castig foarte foarte foarte multi bani si imi angajez un sofer.

Am un gol in stomac de zici ca-s indragostita. De fapt e teama.

Incurajari, ceva … va rog?

Multumesc

 

4 raspunsuri
  1. Ruxanda
    Ruxanda says:

    Am fost in aceeasi situatie: 10 ani pauza. Norocul meu: sotul m-a sprijinit, mama m-a ajutat, orasul e mic. Ghinionul meu: sotul e coleric, soferi nesimtiti sunt peste tot. Sfat ( cum am procedat eu) : am lasat fetele cu mama si am condus singura si fara treaba prin oras pana m-am relaxat. Bafta!

    Răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] ca a noastra, nu prea este loc pentru incepatori. Stiam asta. Mi-am asumat-o. Sincer, nu m-am reapucat de sofat, manata de o chemare nebuna pe care am simtit ca trebuie sa o hranesc astfel. Contrar aparentelor, […]

  2. […] Imi doresc sa plec intr-o calatorie, cu masina, poate chiar cu printesa mea alaturi. Imi doresc sa cunosc oameni noi la focuri de tabara. Inca nu mi-am gasit curajul pentru asta. Dar imi doresc. (problema este ca abia acum am invatat sa conduc – Panica! Am din nou permis de conducere) […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *