Patru copii și două mame într-un hipermarket la munte

patru copii

Eram amândouă în fața lui: hipermarketul care ne-ar fi rezolvat problemele stringente, căci, ce mamă ești dacă nu ai în permanență o listă de cumpărături activă pe telefon sau în buzunar? Însă exista o problemă minoră: cei patru copii, câte doi de fiecare mamă, erau – frânți de oboseală e puțin spus.

Contextul, căci lucrurile trebuie analizate mereu în funcție de acesta

Dimineața fusesem cu trenul din Bușteni, unde eram cazați, în Predeal. Acolo stătusem cu copiii într-un parc unde făcuseră  de toate: alergat, jucat de-a aprozarul, certat pe leagăn după care împăcat, mâncat ceva și în principiu totul pentru un consum optim de energie specific vârstei. Pentru că am ajuns foarte târziu “acasă” am decis, proastă decizie, dar nah … altfel nu v-aș mai scrie, să nu îi culcăm la prânz.

La prânz le-am dat ceva tort, căci aveam o mică serbare, deci zahăr. După ce au hăpăit tortul, am ieșit din nou afară în plin aer sănătos de munte. Iarăși parc.

Cei patru copii mirifici au vârste între 2,10 ani și 6,5 ani. Dacă cei mari se mențineau ok, cei mici dădeau semne de ebrietate sporită de la doza de nesomn.

Iată-ne ușor nedumerite cu privire la o decizie care ne-a marcat nouă întreaga seara, iar a buștenenilor și altor turiști nimeriți, sărmanii, laolaltă cu noi, parcursul liniștit al vieții de până atunci.

Și acţiune: Deci patru copii …

Fără a sta foarte mult pe gânduri, am decis că noi suntem super mame și putem orice. Le-am dat câteva reguli de bun simt, cele obișnuite, și am purces pe ușile glisante care s-au deschis înaintea noastră. Bun semn, îmi spun.

Noroc că mâine eliberăm zona, căci acolo eu nu mai calc și presimt că am și o poză în geam cu ceva recompensă dacă paznicul ne alungă data viitoare când ne prinde.

Cei patru copii, verișori chiar, nu par atât de gălăgioși afară, când pereții nu le constrâng vocile. Însă acolo era altă poveste. Notele pe care le ating vocile de copii obosiți nu există în portativ.

“Dialogul între ei”, căci doar sunt verișori și știu să comunice, a început imediat cum una dintre noi două, bietele, am pus mâna pe un cărucior. Evident, toți patru au vrut să facă același lucru.

Mai departe, cum punea unul o lămâie în coș fără să îl vadă mă-sa, pac puneau și ceilalți 3. Era o forfotă constantă pe lângă noi, căci ei comunicau pe limba lor, dincolo de urechile noastre și peste orice listă am fi avut în minte cu 2 minute înainte.

Ușor ușor acaparam 2 rafturi deodată, căci eu stăteam cu unul dintre copii în brațe, pe motiv că îl durea burtica, pe unul dintre rafturi , iar cealaltă mamă era pe celălalt cu restul șatrei.

Faza zilei

Apogeul a fost când au descoperit SACUL cu pufuleții mult promiși înainte de a intra în magazin. Dintr-o dată, cel “bolnav” din brațele mele s-a vindecat miraculos și a zbughit-o, iar ceilalți trei au săriți de prin locuri care sincer nu știu cât erau amenajate ca spațiu de trecere clienți. Evident că unul dintre juniori a dat startul, iar 6 ochișori s-au rotit până au depistat Nirvana serii – pufuletiiiii.

Cunoașteți oare filmulețele cu zilele de reduceri la americani și, mai nou, la români, când ușile magazinelor se deschid? Tot așa s-a văzut cireada de patru copii din unghiul în care eram eu. DE PARCǍ NU ERAU TOȚI LA FEL. Ați prins ideea. Sunt sigură.

Ne apropiem de final. Pfiuf

Încă mi-e neclar de ce începuse marele blond să urle și ce voia balerina mea fină să îmi transmită. Ideea e că haosul de langă noi crease deja un crater considerabil în jur. Doar cele zece produse ale noastre mai erau pe banda rulantă până la casieriță.

Cred că nu întâmplător superbul bărbat parfumat și proaspăt ras din fața noastră a pus mâna pe cea mai mare cutie de prezervative de pe primele rafturi de la casă. Dar poate mă înșel.

Tot scandalul s-a domolit la 50% când ne-am oprit puțin să desfacem pungile de pufuleți. Dar după cum era lesne de ghicit, unii, aceia mai cu moț, au vrut altceva, ceva ce putea fi mâncat doar acasă – brânză moale la cutie.

Așadar, doi din cei patru au ieșit cu pufuleți, iar ceilalți au ieșit cu două cutii de brânză moale. Copilul cel mare mânca cu degetul, iar cel mic mânca cu o linguriță de plastic, pe care cealaltă mamă a găsit-o prin ghiozdan. Oare ce nu cară o mamă pe munte când e cu doi copii mici?! Uneori şi ea pierde şirul

Dar stai. Tragedie.

Cel mai mic și mai scump, a scăpat punga de pufuleți și s-a vărsat 3/4.

 

Într-un final am ajuns înapoi. Suntem ok. La ora la care voi publica articolul voi fi deja în București .

Victorie!

Știam eu de ce nu postez poze cu mine pe fb. Să nu care cumva să mă identificați în geamuri la Bușteni.

Sursa poza

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] Iată-mă pe mine, mândra mamă, cu doi copii mici, obosiți, surescitați și ușor confuzi, pentru că în urmă cu o zi – ultima zi până la începerea școlii/ grădiniței – se treziseră la 11 dimineata, fix în mall. Alt mall. Nu cel de la Bușteni, unde sper că au dat poza cu mine jos din geam. […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *