Planurile se schimbă când ești părinte

Paharul de vin din stânga mea și-a creat singur cale liberă printre munții și văile de vinovăție care mă înconjoară uneori, ca acum, însăăăă…

Chiar dacă aveam în plan un weekend de familie, început de vineri cu un trio de juniori gălăgioși, la ora asta toate sunt anulate.
Căci un lucru am învățat de când am devenit mamă:

Planurile se schimbă

Acum stau singură, în intimitatea sufrageriei mele, în dreapta am paharul de vin – da, l-am mutat între timp – cu televizorul pe Investigation Discovery, scriind articolul acesta. Îmi cer scuze, am și eu o obsesie TV. Cred că se trage de la prea multă Agatha Christie devorată în copilărie.
Pe holul micului apartament încă se află plasele de cumpărături de la Lidl, nedespachetate de dimineață. Nici măcar celofanul de la buchetul de lalele mov, proaspăt cumpărat, nu am apucat să îl arunc. Am așezat florile în prima vază care mi-a picat în mână, cu tot cu ambalaj.
De ce?
Nu a fost timp pentru amănunte “inutile” de genul acesta.
Mi-au plăcut florile – deh, suflet de femeie?
Le-am luat!
A trebuit să răspund la mailuri urgente imediat cum am intrat pe ușă?
Am răspuns!
Mailurile urgente au prioritizat organic câteva telefoane la fel de urgente?
Le-am dat! Le-am bifat. Super!
Agenda pe săptămâna viitoare se anunță una fructuoasă.
Deci semne bune anul are. Că doar facturile nu se plătesc doar prin zâmbete și amor. Scuzați-mi franceza și directivitatea.
Imediat, a trebuit să iau din nou volanul mașinii în mână, căci copiii ieșeau de la grădiniță și scoală.
Coșul de rufe, deși gol printr-o minune la ora asta, se compensează prin maldărul de rufe de călcat, pe care îl am de bifat până luni.

Înainte …

Îmi aduc aminte, cu o ușoară nostalgie, de serile de vineri de dinaintea apariției Celor Mai Iubiți Pământeni ai Universului Nostru.
Întrebările primordiale erau “Dar cu cine desfacem noi sticla asta de Purcari Roze, sâmbătă? Apăi, ce facem apoi? Pizza să fiiiiiieeeee!!!!”
Oare sunt singura femeie care a învățat să gătească după ce au apărut juniorii? Mi-e foarte greu să cred așa ceva. Oricât de mult îmi simt unicitatea în sângele care începe să simtă rozeul, îndrăznesc să cred că sunteți multe ca mine.

În weekendul acesta am acceptat “cruda soartă” și am răspuns cu un la fel de mare DA, ca la cununia civilă, când sărmana mama m-a întrebat: “Vrei să îmi dai copiii în weekendul acesta?”

Mai că îmi venea să plâng, doar gândindu-mă că aș putea să încep anul 2019 cu cel puțin 75% din lista de priorități bifată, doar pentru că am astăzi copiii la cea care acum 36 de ani mi-a dat viață.

În caz contrar, acum făceam bagaje pentru un weekendul superb de familie, dar exagerat de altfel, comparativ cu alt fel de priorități care ardeau în flăcări. Și le-aș fi făcut cu toată inima, doar că … doar eu știam câte nopți nedormite m-ar fi așteptat. Și chiar și așa, le-aș fi făcut.

Căci hai să recunoaștem ce-i de recunoscut:

Programatorul Suprem a fost genial când ne-a înzestrat pe noi, femeile, cu darul aducerii de copii pe lume. Sunt mai mult decât perfecți și avem o copilărie întreagă în fața lor, pentru a o preschimba în ceva minunat. Însă weekendurile în care bunicii sună din senin pentru a ne propune “indecențe” ca acestea, “lasă copiii la mama” sunt printre cele mai frumoase cadouri din viața de părinte, alături de primul dinte căzut, primii pași, sau primul căcuță făcut la oliță.

Dragi prieteni,

vă rog să-mi iertați exuberanța acestei inocente plăceri, vă rog să mă iertați pentru că am anulat, dar și pentru că voi mai anula mici sau mari ieșiri de acum înainte, însă asta-i viața de părinte.
Niciodată nu vei ști cum va fi copilul fix în ziua când plănuiți/plănuim acea ieșire minunată, ca să fim siguri-siguri-siguri că planurile rămân bătute în cuie ca acum 7,8 ani în urmă.

Dragi părinți,

profitați de orice pauză apare, căci nu se știe niciodată când va fi următoarea, până la 18 ani ai copilului.

Iar acum, mă scuzați, am de despachetat niște flori și de pus la congelator câteva pungi de legume congelate, care sper că nu-s chiar bune de pus direct în ciorbă sau poate la gunoi.

PS: deși nu-s epilata pe întregul corp acoperit de cele 36 de primăveri, presimt că voi ști să profit de lipsa juniorilor.

Căci da, planurile se schimbă.

… de fapt, nici măcar nu se schimbă.
În 90% dintre cazuri, planurile se anulează. Totul se termină cu punct și de la capăt, cu alt scenariu pe post de fapte.
Cine oare nu a anulat vreodată o petrecere pentru că juniorul are febră 40?
Cine, ajuns părinte, nu a închis brusc ușa casei prietenilor care aveau 3 muci amărâți sau poate Zona Zoster – intrasmisibilă, de altfel – de teama de Doamne ferește?
Inevitabilul exista.
Să profităm, așadar, DE CLIPĂ.

Vă doresc cel mai plăcut weekend dintr-un ianuarie călduros.

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare