Prietena din generală

Imediat cum intru pe străduță, încerc să găsesc un loc de parcare. Eu și Fina Balerină – 6,5 ani – suntem încă departe de școală, dar tocmai asta căutăm. Coborâm amândouă din mașină și pornim înfofolite pe drumul acoperit de frunzele toamnei. O întreb dacă pot să o iau în brațe până în curtea școlii. Întotdeauna primesc un răspuns pozitiv.

Ce bine! Încă vrea să o țin în brațe. O port așa cei câțiva metri și îmi lipesc buzele de obrajii ei.

Cum intrăm pe poarta școlii, o dau jos din brațele mele. Momentul nostru special se încheie. Acum știm amândouă că urmează pașii premergători intrării în clasă.

Clasa nu este una închegată așa cum era cea de la grădiniță. Acolo erau îmbrățișări tandre cu celelalte colege și o mie de zâmbete. Aici încă este reticență și timidă. În afară de timiditatea ei înnăscută și pe care, probabil, a moștenit-o de la mine, este și cea din fața unui colectiv încă nou.

Școala înseamnă mai mult decât educație

Păi, de ce?

Păi pentru că aici pot apărea și o parte dintre prietenii aceia “puțini dar buni” pe care îi va căuta toată viața. Tot aceștia, mă gândesc că mă vor înlocui la un moment dat, pentru că eu nu voi înțelege perfect simțămintele ei de preadolescentă și apoi adolescentă.

La rândul meu, tot în școala generală am cunoscut omul care avea să-mi fie alături ca și cum am fi facut parte din aceeași familie. La un moment dat chiar am crezut că pe undeva există un grad de rubedenie încă neelucidat.

În continuare, ne-am motivat și ne-am urmat una pe cealaltă, atât în liceu cât și facultate, dar mai ales în viață. Peste ani, ea împreună cu soțul ei ne-au devenit nași. Cumva, se subânțelegea. Nici nu-mi aduc aminte să îi fi întrebat vreodată dacă vor, ci am discutat direct despre ce ar trebui să facem conform tradițiilor.

Peste ani, prietenia noastră a rezistat mai ceva decât alte relații de iubire, a rezistat peste visuri împlinite și neîmplinite. Prietena din generală mă cunoaște mai bine decât mama și tata la un loc și chiar decât soțul meu, pe care aveam să îl cunosc abia în liceu.

Cercul nostru de prieteni s-a tot schimbat. Între timp au apărut oameni noi, iar alții au dispărut din varii motive deloc neobișnuite. Viața a venit peste noi, însă întotdeauna ne-am regăsit la primul strigăt.

Mă citește mai bine decât un radiolog o radiografie. Știe când zâmbesc fals, știe de ce tac atunci când tac, știe chiar și când urmează să o refuz.

M-a iertat întotdeauna. M-a înveselit atunci când am avut nevoie.

Prietena din generală este astăzi unul dintre cei mai importanți oameni din viața mea. Presimt că unele lucruri nu se vor schimba niciodată.

Prietena din generală a Finei Balerine

Copila mea de aproape 7 ani crește și gândește incredibil. Dar cel mai important lucru este faptul că simte.

Are deja prietene apropiate. În seara aceasta doarme alături de una dintre cele mai bune prietene ale ei de la fosta grădiniță.

Oare ea câte lucruri “de viață și de moarte” îmi va ascunde urechilor, pentru o confesiune plină de patimă către prietenul din generală?

…

Diminețile acestea, simțindu-i căldura și greutatea în brațe, încă o știu deschisă față de mine. Însă chiar și așa știu că o aduc în locul în care își va forma mai mult decât o educație. Școala face parte din viața lor, a copiilor noștri, în diverse moduri.

Copiii noștri încep să conștientizeze din ce în ce mai clar despre lucrurile, faptele si oamenii din jurul lor, încep să prefere să fie incluși în anumite grupuri sau nu, însă copiii noștri nu-s ai noștri. Sunt ai lor înșiși.

Nota*

Acum, la 35 de ani amândouă, tot soarta ne-a netezit calea. După ce au apărut copiii în viețile amândurora, stăteam departe una de cealaltă. Ne vedeam mai rar ca niciodată, iar la telefon abia ne mai auzeam. Concediile nu se nimereau mai niciodată în același timp, iar virozele copiilor reprioritizau orice ieșire a noastră împreună. Însă în urmă cu vreo doi ani, am primit cel mai ciudat telefon din partea ei. Mă întreba pe ce strada stau. După ce i-am spus, mi-a răspuns cu un hohot de râs: “vom sta din nou pe aceeași stradă”. Se mută la fix două blocuri distanță de mine. Un nou capitol se întrevede la orizont.