Prindem aripi impreuna? Primul alaptat

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Articol care face parte din seria – Mamici pe Tocuri, Alapteaza Oriunde Oricand

Nu intelegeam de ce, de aproape o saptamana, tot incercam sa scriu articolul acesta si nu-mi iesea.

Acum stiu.

Pentru mine, experienta alaptarii a fost una extrem de bulversanta.

Cele doua sarcini m-au luat pe nepregatite. De fapt, chiar inainte de a pleca in concediul in care ramaneam pentru prima oara insarcinata, stabileam impreuna cu celalalt viitor parinte, sa mai asteptam macar un an. Cand am aflat ca de fapt concediul a fost unul “roditor”, m-am apucat de citit Mama si Copilul la recomandarea creatorului meu –  mama. Credeam ca stiu tot. Prin urmare, asteptam senina marea intalnire.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Am nascut. Copila care avea sa ajunga cea mai mare creata pe o raza de vreo 7 strazi in jurul blocului (astazi are 5.2 ani), se nascuse cu o greutate mai mica decat normalul, dar nimic notabil. Ne asteptam la asta. Doctorita, o persoana deosebita, ne confirmase ca totul este ok.

Cand am avut-o pentru prima oara in brate, am decis ca trebuie sa o alaptez. Da. Abia atunci. Probabil aparuse instinctul matern, altfel nu-mi pot explica incapatanarea atat de puternica in directia aceasta. Oare tot lucrul acesta il simt si celelalte mame care stiu ce e bine pentru copilul lor, dar nu pot explica exact?

Primul consult neonatologic a fost la 10 zile. Eram cu bebelusa in brate si asteptam sa ne spuna ca-i totul ok. In schimb doctorita, ne-a spus cu o voce grava ca lucrurile nu stau deloc asa.

Nu e in grafic.

What the fuck is that?? Ma gandeam ca nici eu nu-s. Dar abia nascusem. Imi recunosteam, nu-mi mai faceam vise sa am talia de viespe de cu 9 luni in urma dar nici nu ma ingrijora intr-un mod deosebit. Deci nu-i mai bine sa asteptam si sa vedem?

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Si uite cum doi parinti incepatori incercau sa afle de la doctor raspunsuri la o problema pe care nici nu o vedeau. Oare atat de orbi sa fi fost pana atunci? Chiar asa, copilul era rau cu noi alaturi?

Da. Copilul e alaptat. Da. Am lapte. Pai secretia de lapte nu este in functie de cat are copchilul nevoie? Cica nu. Daca bebelusul e prea mic atunci nu are putere sa suga, oboseste repede si ramane infometat. Explicatia parea logica. Ok. De ce nu plange de foame? Exista alta problema? Are toate organele la locul lor? (la modul cel mai serios, pana si asta am intrebat) Da. S-a nascut cu o greutate mai mica, prin urmare e evident ca nu are cum sa fie egala in greutate cu unul care s-a nascut cu un kil peste ea. Nu? Pur si simplu nu vedeam problema si ignoram propunerea ei voalata: lapte praf. Punct.

Pai de ce? 

Atunci a scos artileria grea si a taiat in carne pana a dat de maduva oaselor: Peste 2 sapt reveniti. Daca nu e in greutate V-O IAU si V-O BAG pe perfuzie. 

Initial am tacut. Primul gand fugar a fost la “sunt pasibila de protectia copilului?” al doilea gand m-a palit in moalele capului: “ii fac rau propriului meu copil”.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Pentru prima oara in viata, o alta viata de om depindea de mine iar eu nu stiam ce sa fac. Nu mai era vorba despre un proiect sau despre o relatie. Ceva in mine imi spunea ca trebuie sa plec de acolo pentru ca nu acolo se afla raspunsul. Cu toate astea, veneam intr-un sistem (a se intelege unitate spitaliceasca), chipurile, functional. “Platisem o institutie avizata pentru servicii de calitate”. In mintea mea, ei erau bifati ca fiind ok din punct de vedere al prestarii acelor servicii. Ca si un hotel. Vrei 3 stele. Cauti 3 stele si ai servicii de 3 stele. Vrei 4 atunci cauti 4 si stii ca ai conditii mai bune. Stii la ce sa te astepti. Firul logic ma ducea in directia: trebuie sa o ascult. Ea stie. Io-s proasta. Cu toate astea, corpul meu paralizat se revolta. Mintea habar nu avea ce sa mai faca, asa ca-si luase liber.

Cand am ajuns acasa, nu stiam exact cum sa reactionez fata de tatal copilului pe care il tineam in brate. Incepusem sa ma indoiesc grav de capacitatile mele de mama. Pana la urma exprimarea fusese – IMI IA COPILUL. Eram la doar 10 zile dupa nastere. Corpul meu era strabatut de cele mai stranii senzatii. Hormoni care nu fusesera niciodata in mine, de data asta isi faceau de cap. Panica ma paraliza. Ochii ii aveam mariti si eram deschisa catre orice sugestie dar stiam imediat, instinctiv, ce era bine si ce nu era bine pentru ea.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Cata a vrut sa ma sustina in tot, dar m-a facut sa inteleg ca totul trebuie facut in jurul binelui copilului. Poate ca intr-adevar nu ai lapte si poate ca laptele praf e o alegere buna. Nici acum nu-mi pot explica de ce m-am simtit usurata cand am vazut ca ea nu vrea laptele praf. Jumatatea masculina s-a panicat putin in momentul acela. Dar n-a vrut sa-mi arate. Cumva, ea imi confirmase ca ceea ce simtisem in cabinetul doctoritei era ok. Cu toate astea, simteam o mai mare responsabilitate pe umeri. Acum chiar ca trebuia sa fie alaptata. Si daca nu reuseam?! Au fost 2 saptamanai in care auzeam vocea doctoritei care suna amenintatoare: simteam cum ma decade din drepturi. Pernele mele erau deja spalate de la cat plangeam si ma rugam sa pape.

In momentul acela, in mine s-a declansat o lupta. Nimic n-a mai fost natural. Totul era calculat in functie de singurul sentiment care ma facea sa merg inainte: vreau sa alaptez; nu stiu de ce, dar stiu ca asta-i bine pentru ea. Nu ma pune sa iti explic, doar uita-te la ea. E aici si vrea sa o alaptez. Eram cel mai naiv om si poate ca asta imi arata toata vulnerabilitatea. Poate ca asta i-a facut pe cei din jur sa ma sustina. Eu nu mai aveam nicio putere atunci. Nu stiam ce fac. Nu stiam daca fac bine.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Mi-am facut un plan. Am inceput sa o scot mai mult afara, iar asta mi-a facut bine si mie. Am inceput sa o alaptez chiar daca nu cerea. Seara chiar imi puneam ceasul sa sune pentru a o verifica. Cea mai mare si crunta greseala a fost: tampita proba a suptului. Pentru cei care nu stiti despre ce este vorba, copilul e cantarit inainte si dupa ce suge pentru a sti numarul exact de ml pe care il ingereaza. Aveam grafic cu cat trebuia sa suga. Si acum mai am caietul. A fost cea mai destabilizatoare experienta. Daca sugea de 8 ori intr-o zi, insemna ca o cantaream de 16 ori. La fiecare masa notam si verificam rezultatul. Seara mergeam mandra la celalalt parinte si-i aratam reusita. Am baut tone de ceai de chimen si anason, m-am odihnit, si am mancat mult. Muuult.

Incepuse sa imi creasca increderea.

Am schimbat 3 medici pediatrii pana sa gasesc unul care sa-mi insufle profesionalism dar si umanitate si care sa rezoneze cu noua eu pe care nu o recunosteam. Copilul avea cam 4 luni cand am gasit o doctorita pediatru care avea cabinet la parterul unui bloc amarat. De fapt a fost o recomandare din partea doctoritei mele ginecolog. Tot la ea suntem si azi. Tot aici sunt o multime dintre prietenii mei, fiecare dintre ei ajunsi din alte recomandari.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Prin urmare, pentru mine, Alaptatul Oriunde si Oricand incepe cu primul alaptat. Primul moment este estential. Drumul devine mult mai usor dupa acel moment. Am avut noroc totusi de faptul ca cei de langa mine m-au sustinut. Cu siguranta nu eram in stare sa o tin tot inainte cu alaptatul, in cazul in care tatal copilului imi spunea ferm: nu este bine. Da-i lapte praf. Sunt sigura 70%  ca asa faceam. Dar iarasi, procentul de 30% se putea dilata atunci … de la hormoni.

Cred cu tarie ca se poate renunta foarte usor si “natural” la alaptare, chiar sub indrumarea obladuitoare a unui cadru specializat. Nu glumesc cand spun asta. Eu am avut noroc, pentru ca lipsa de informatii a fost usor echilibrata de sustinerea celor din jur si instinctul care se declansase. Cu toate acestea, a fost cea mai bulversanta lupta pe care am avut-o de dus pana acum. Hai a doua 🙂

Atunci nu m-am simtit mandra sau importanta. Din contra. M-am simtit mica si nesigura pe ce urma sa fac. Totul a fost o asteptare. Da. Puteam renunta foarte simplu. Aveam deja cumparate biberoane. Pur si simplu nu puteam.

Alapteaqza Oriunde Oricand, Mamici pe Tocuri

Stii, e ca saritul cu parasuta. Rationalul iti spune sa nu faci asta pt ca el e rationalul si trebuie ascultat. E crescut in societatea noastra libera, iar deciziile lui sunt intelepte, luate in baza statistica dupa criterii de eficienta. Cu toate astea, mintea-ti spune doar atat: Sari. Pai de ce mai minte? N-am un raspuns. Dar sari. Ok.

Abia apoi realizezi ca nu te-ai asigurat daca ai parasuta.

Da’ gasesti tu o solutie pana ajungi jos.

(#MamiciPeTocuri te sustine J)

Multumesc

Sursa foto: Pinterest

Sursa foto: Breastfeeding.org

Sursa foto: La camp

Sursa foto: Klimt 

Sursa foto: Mary Cossatt

Sursa foto: New York

Sursa foto: Renoir

Sursa foto: Statuie

3 raspunsuri

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] In urma cu 2 articole povesteam despre primul alaptat cu primul meu copil – creata cea dulce, care acum are 5,3 ani. Experienta mea a fost de departe una plina de peripetii, ingradita de tipare medicale si sociale, care nu m-au ajutat. Din contra. Prindem aripi impreuna? (primul alaptat) […]

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *