Textul aparține unei cititoare. Ea este Jane Eyre. Partea 4

Textul aparține unei cititoare, dar și scriitoare :). Mama a 4 fete, viața nu a fost deloc blândă cu ea. În partea a IV-a povestește despre decizia de a divorța după 13 ani. 

Ea a ales să își spună Jane Eyre, personajul ei preferat. De asemenea, toate persoanele din scrierea sa sunt personaje din literatura. 

Celelalte părți le poți citi aici: 

Partea 3

Partea 2

Partea 1

Din Partea 3

Victorie! Cineva a răspuns la telefon.

Cu ultimele puteri, i-a explicat situația. Prietenul de la celălalt capăt al firului, ultima șansă pe care o întrezărea cu mintea încețoșată de la procedura medicală abia suferită, a înțeles imediat. I-a spus să nu mai facă nici un pas. El, personal, va veni să o ia de acolo, cu mașina. Jane nici lacrimi nu mai avea.

Primul lucru pe care l-a făcut omul acesta a fost să îl caute pe soțul lui Jane. L-a muștruluit zdravăn pentru faptul că a lăsat-o singură într-un asemenea moment.

Au ajuns acasă la 12 noaptea.

Și acum, după mulți ani, Doamna povestește că nu va uita niciodată cum arăta Jane: obosită, murdară, fără vlagă în pragul leșinului.

<<Asta-i soarta femeii>>, zic unii!

A doua zi Jane trebuia să meargă la lucru.

Avea un serviciu de 8 ore…făcea curățenie.

PARTEA 4

Când a văzut-o asistenta medicală de acolo, și-a dat seama imediat despre ce-i vorba. A trimis-o în cabinetul ei, cu motivația să-i facă curat. Bineînțeles că n-a lăsat-o să facă nimic. Timp de o săptămână i-a făcut injecții pentru a se reface repede.

A fost prima oară în 9 ani de căsnicie, după 3 copii sănătoși, cănd a fost foarte dezamăgită de soțul ei. Simțea că s-a schimbat ceva. Nu știa ce… dar nimic nu mai era la fel.

Mail 5

Nota – textul este extrem de personal, dovadă și faptul că, pentru prima oară, autoarea vorbește la persoana I. Personajul Jane Eyre a fost dat la o parte. Textul original este nealterat.

Decizia de a divorța

Să locuiești la sat și să iei decizia de a divorța era ceva  de neconceput, mai ales dacă aveai nu 1, ci 3 copii. A fost o hotărâre grea. Au fost 13 ani de căsnicie, cu bune, cu rele, dar de aproape 3 ani, mă chinuiam singură să întrețin familia. El, când lucra, când stătea acasă. De bani, ce să vorbim?!

Când a primit hârtia că l-am dat în judecată, nu-i venea să creadă, deși i-am zis ce am de gând. S-a dus la mama, eu fiind la serviciu și a făcut circ. Mie n-a avut curajul să-mi zică nimic. Am locuit împreună până am avut înfățișarea la tribunal. Bineînțeles, i-am dat bani să aibă de autobuz. Cel mai greu a fost că a trebuit să ducem și fetele mari pentru că aveau vârsta la care erau întrebate cu cine vor să locuiască? M-am simțit trădată/părăsită…parcă rămăsesem a nimănui …

Deși aveam prieteni care mă susțineau a fost cea mai grea decizie.

Spre surprinderea lui, fetele m-au ales pe mine. Asta am aflat când am primit sentința. El era ferm convins că i-am influențat pe copii în luarea deciziei. Eu chiar nu o făcusem. Le-am tot zis că orice decizie vor lua, le voi susține, le voi iubi și voi fi alături de ele. Au urmat bârfele și comentariile răutăcioase, dar au rămas în urmă.

Au trecut 13 ani de atunci

De multe ori mi-am pus întrebarea “dacă se mai putea face ceva?” Dacă aș fi putut salva acea căsnicie? Dar timpul și copiii mi-au dat încredere că am luat hotărârea corectă.

Eu, și cu 3 copii, am muncit. I-am ținut la școală, mi-am făcut modificări în locuință, el, neajutăndu-ne cu nimic în primii 2 ani. A zis, dacă am vrut divorț să-mi întrețin copii. De multe ori le-a chinuit sufletele fără să-și dea seama ce zice. Dar eu mi-am educat copiii în așa fel încât să-și respecte și să-și accepte tatăl așa cum este el.

Unchiul meu mi-a propus să mă duc la psiholog, dacă simt nevoia, dar l-am refuzat. Făcuse foarte multe pentru mine și nu voiam să fac abuz de bunăvoința lui. Și aveam prieteni care mă susțineau și mi-au dat puterea de a merge înainte.

Cu fiecare copil în parte, am avut mici bătălii de dat

Cu unele am avut chiar probleme medicale … dar s-au rezolvat. A fost foarte greu să mă cenzurez de multe ori, să nu spun ceva ce le-ar putea deranja. Acum putem să discutăm dezinvolte, dar și pentru mine a fost o încercare grea.

E foarte greu, locuind la sat, să ajungi în oraș.

Poate de multe ori nu aveam bani nici de pâine, iar un specialist costă. Vedeam multe lucruri la televizor, sunt lucruri bune … dar să le punem în practică e altceva. Bineînțeles, copiii au fost afectați de toată această strădanie.

După 2 ANI, a intrat din nou un bărbat în viața noastră…altă încercare…care se poate numi relație toxică și despre care sunt multe de povestit …

Mail 6

Nota: autoarea revine la personajul ei, Jane Eyre, prin ochii căreia preferă să relateze povestea sa. 

Jane era singură de aproape 2 ani…

Romeo ieșise din viața ei, chiar dacă acum câțiva ani, când auzea de divorț, era sigură că lor nu l-i se va întâmpla. A fost un an greu. El a tot amenințat că se va sinucide. O suna pe Jane și o întreba ce vrea să audă? Sunetul trenului…s-au ultimul te iubesc în timp ce se arunca în Olt? Plângea și Jane, plângeau și copiii.

Cumva, acestea au trecut. Decizia de a divorța a fost parte din viata mea, din drumul meu.

Povestea va urma luni 19 noiembrie. 

Dacă dorești și tu ca povestea ta să apară pe blogul Mame Nebune, te aștept cu un email pe

diana@mamenebune.ro 

… iar dacă îți plac florile sădite pe MameNebune, nu uita să lași un semn – share, like sau comentariu.

Dacă nu, nu.

Pe data viitoare

Sursa poza