Traiasca umorul romanesc in familiile cu copii mici

umorul romanesc

Acum patru ani pe vremea aceasta, stateam cu picioarele pe o perna mare, pentru ca burta mea care statea sa plesneasca prezenta ceva riscuri. Dusesem pana aproape de final o a doua sarcina grea. Jumatatea celealta mai buna a cuplului hoinarea bezmetica prin oras dupa tot felul de lucruri absolut necesare.

Tiparul s-a pastrat mai multe luni dupa ce a aparut si cea de a doua minue. Cu doi copii mititei si dulci abia puteam sa ma misc la orice fel de magazin.

Prin urmare, el, saracul, incerca sa satisfaca intr-un procent cat mai mare nebuniile sotiei care se datorau parte de la hormoni, parte de la natura. Aproape zilnic avea o lista de cumparaturi care continea doar lucruri stringente dadatoare de oxigen pentru familie, in fapt, judecand cu mintea de acum, lucruri de care ne puteam lipsi foarte usor.

Unul dintre dialogurile presarate cu umorul romanesc specifice zonei mi-a ramas puternic intiparit in minte:

Eu: Cum sa nu gasesti ceai de barazburuci acri de padure dulce?!?!?!?! Nu puteai sa intrebi pe cineva din hiper-market? Cand apare si plafarul NON STOOOOP?

El: Iubita mea, eram singurul nebun care a stat in raionul de ceaiuri 15 minute. Aia de raspundeau la intrebari erau asaltati in raioanele de cosmetice si de tigăi de cârduri de femei. Barbatii se descurcau perfect in raionul de bere.

Mda.

Traiasca umorul romanesc.

Sursa foto

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *